Octombrie – Decembrie 2006

Datorită Lunii Pline din 7 octombrie, Draconidele vor fi practic imposibil de observat în acest an, excepţie făcând cazul în care vom avea de-a face cu o puternică izbucnire (dar nici una nu este prezisă). Dacă această izbucnire s-ar produce, momentele de maxim ale Draconidelor s-ar întinde de pe 8 octombrie 14h30m UT (λ = 197° 75, echivalent cu momentul izbucnirii din 1998) şi 22h20m UT (momentul trecerii nodale, λ = 195° 4), până pe 9 octombrie, 4h – 7h UT (moment corespunzător izbucnirii minore din 1999, λ = 195° 63 – 195° 76). Din fericire, condiţiile de observaţie se îmbunătăţesc substanţial spre sfârşitul lunii pentru ε-Geminide şi Orionide. Luna Plină din noiembrie împiedică observaţiile la Tauridele de Sud cu maximul pe 5 noiembrie şi chiar şi ale Tauridelor de Nord cu maximul pe 12 noiembrie, când Luna va fi o problemă pentru cea mai mare parte a nopţii. Faza de octombrie a Tauridelor, care se anunţă a fi interesantă la sfâşitul lui octombrie şi începutul lui noiembrie, şi care produce ocazional valori ale ZHR-urilor mai ridicate sau mai mulţi bolizi decât de obicei, este favorizată de Luna aflată în creştere spre Primul Pătrar. Mai târziu în noiembrie, Leonidele şi α-Monocerotidele au un cer perfect pentru observaţii, fără prezenţa Lunii. La începutul lui decembrie, în cea mai mare parte, maximele curenţilor minori sunt pierduţi în lumina Lunii, dar condiţiile se vor îmbunătăţi pentru observaţiile la Geminide, Coma Berenicide şi Urside. Maximele pentru curenţii meteorici din decembrie sunt următoarele: χ-Orionide – 2 decembrie; Phoenicide – 6 decembrie, 15h UT; Puppid-Velide – in jurul datei de 7 decembrie; Monocerotide – 9 decembrie; σ-Hydride – 12 decembrie.

ε-Geminide (EGE)

Active: 	14 - 27 octombrie; Maxim: 18 octombrie (λ = 205° ); ZHR = 2;   
     Radiant: 	α = 102° , δ = +27° ; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;   
        
        
        
     v∞ = 		70 km/s; r = 3.0;   
     TFC: 		α = 090° , δ = +20° si α = 125° , δ = +20° (β > 20° S).   
        
        
        
     

Curentul ε-Geminidelor este un curent minor, slab, cu caracteristici şi moment de activitate aproape coincizând cu cele ale Orionidelor. Din aceasta cauză, o mare atenţie trebuie acordată separării acestor două surse de meteori prin tehnici instrumentale – în special observaţii video sau telescopice – sau observaţii vizuale prin trasarea meteorilor. Luna aflată la câteva zile după Primul Pătrar, va fi doar o piedică minoră târziu, după miezul nopţii, deci acest an este o ocazie bună pentru obţinerea de mai multe date pentru ε-Geminide din oricare dintre emisfere. Observaţii folositoare se vor putea face din ambele emisfere: observatorii nordici vor avea avantajul radiantului care urcă la o înălţime adecvată după miezul nopţii, ora locală, în timp ce observatorii sudici vor fi avantajaţi de un răsărit de Lună mai întârziat.

Orionide (ORI)

Active: 	2 octombrie - 7 noiembrie; Maxim: 21 octombrie (λ = 208° ); ZHR = 23;   
     Radiant: 	α = 095° , δ = +16° ; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;   
        
        
        
     v∞ = 		66 km/s; r = 2.5;

TFC: α = 100° , δ = +39° şi α = 075° , δ = +24° (β > 40° N); sau α = 080° , δ = +01° şi α = 117° , δ = +01° (β < 40° N).

Luna Nouă din octombrie va favoriza maximul Orionidelor în acest an. Radiantul curentului, aflat aproape de ecuatorul ceresc, este la o înălţime adecvată observaţiilor către miezul nopţii (ora locală) din ambele emisfere, ceva mai înainte totuşi pentru emisfera nordică, deci toată lumea va putea urmări cu plăcere acest curent. La începutul anului 2003, Audrius Dubietis a analizat curentul Orionidelor folosind datele IMO din 1984 – 2001 şi a făcut câteva modificări minore pentru valorile ZHR-ului şi ale lui r. Audrius Dubietis a arătat că ambii parametri prezintă o oarecare variabilitate de la an la an, valoarea medie a maximului ZHR-ului aflându-se de obicei între ~ 14 şi 31 pe intervalul studiat. De asemenea, o posibilă periodicitate de 12 ani, descoperită la începutul secolului XX, pare să fie confirmată parţial, ceea ce înseamnă că se aşteaptă întoarceri puternice în 2008 – 2010 şi probabil cele mai mari valori ale ZHR-ului în acest an vor fi între 20 – 25. Orionidele au fost întotdeauna menţionate ca având câteva submaxime în afara maximului principal, făcând astfel ca activitatea curentului să rămână câteodată aproximativ constantă pentru câteva nopţi consecutive centrate pe acest maxim. Spre exemplu, în 1993 şi 1998 un submaxim aproape la fel de puternic ca maximul normal a fost detectat pe 17 – 18 octombrie din Europa. Din aceasta cauză, toţi observatorii sunt îndemnaţi să fie atenţi la aceste posibilităţi, întrucât condiţiile de observaţie sunt favorabile pentru acoperirea unei bune părţi a cerului întunecat din noaptea de 17 – 18 octombrie în acest an. În trecut au fost raportaţi şi câţiva subradianţi vizuali, dar observaţiile video recente sugerează că radiantul este mult mai puţin complex decât s-a crezut. Întrucât observatorii vizuali au avut clar probleme în determinarea radiantului acestui curent, noi date foto, telescopice şi video pentru a confirma acest lucru, ar fi foarte folositoare.

Leonide (LEO)

Active: 	14 - 21 noiembrie; Maxim: 17 noiembrie, 20h50m UT (λ = 235° 27), vezi mai jos;   
         ZHR = 10 -100+?;   
     Radiant: 	α = 153° , δ = +22° ; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;   
        
        
        
     v∞ = 		71 km/s; r = 2.9;   
     TFC: 		α = 140° , δ = +35° şi α = 129° , δ = +06° (β > 35° N); sau   
     		α = 156° , δ = -03° şi α = 129° , δ = +06° (β < 35° N).   
     PFC: 		α = 120° , δ = +40° înainte de 0h ora locală (β > 40° N);   
     		α = 120° , δ = +20° înainte de 4h ora locală şi   
     		α = 160° , δ = 00° după 4h ora locală (β > 00° N);   
     		α = 120° , δ = +10° înainte de 0h ora locală şi α = 160° , δ = -10° (β < 00° N).   
        
        
        
     

Aşa cum au demonstrat evenimentele din 2003 şi 2004, când au fost observate valori mai ridicate ale ZHR-urilor, de ~ 20 – 40, sfârşitul activităţii puternice, aproape furtunoase a Leonidelor între 1998 şi 2002, asociată cu trecerea cometei părinte 55P/Tempel-Tuttle la periheliu în 1998, nu a însemnat sfârşitul interesului faţa de acest curent fascinant. Acest an poate să aducă o întoarcere destul de bună a activităţii Leonidelor, probabil cu ZHR-uri de 100 – 150. Momentul de maxim dat mai sus corespunde trecerii nodale şi dacă ne-am ghida după datele din ultimii ani, orice activitate din preajma acestuia poate fi suplimentată de alte filamente ale curentului în aceeaşi perioadă. Predicţia de ZHR-uri mari produse de filamentul din 1933 (totuşi nu corespunzătoare unei furtuni meteorice!), făcută de Rob McNaught şi David Asher, este aşteptată pe 19 noiembrie, 4h45m UT. Analiza mai recentă a lui Esko Lyytinen şi a lui Tom van Flandern a dat un moment de maxim foarte puţin diferit, la ora 4h48m UT, care de fapt confirmă rezultatele anterioare. Radiantul Leonidelor răsare în jurul miezului nopţii (sau după miezul nopţii la sud de Ecuator). Pentru ambele maxime posibile, cerul va fi întunecat pe aproape întreg parcursul nopţii datorită Lunii Noi de pe 20 noiembrie. Un maxim în apropierea trecerii nodale ar favoriza locaţiile din Asia, pe când celalalt posibil maxim este bine văzut din estul Americii de Nord şi Centrale şi în toată America de Sud, către Africa şi Europa. Nu sunt excluse nici alte posibile maxime (atenţie la actualizările ulterioare din revista WGN sau pe lista de discuţii IMO-News), iar observatorii ar trebui să urmărească cerul tot timpul cât condiţiile permit de-a lungul activităţii acestui curent, în caz că ceva neaşteptat s-ar putea întampla. În studiul acestui curent pot fi folosite toate metodele de observare.

α-Monocerotide (AMO)

Active: 	15 - 25 noiembrie; Maxim: 21 noiembrie, 21h05m UT (λ = 239° 32);   
     ZHR = 		variabil, de obicei ~ 5, dar poate produce izbucniri de ~ 400+;   
     Radiant: 	α = 117° , δ = +01° ; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;   
        
        
        
     v∞ = 		65 km/s; r = 2.4;   
     TFC: 		α = 115° , δ = +23° şi α = 129° , δ = +20° (β > 20° N); sau   
     		α = 110° , δ = -27° şi α = 098° , δ = +06° (β < 20° N).   
        
        
        
     

Un alt curent de la sfârşitul anului care poate produce surprize, α-Monocerotidele au avut cea mai recentă izbucnire în 1995 (cea mai mare valoare a EZHR-ului fiind de ~ 420, care a durat numai 5 minute, iar întreaga izbucnire decât 30 minute). Mulţi observatori din Europa au asistat la acest eveniment şi au putut actualiza parametrii acestui curent. Faptul că propusa peridicitate de 10 ani în astfel de întoarceri ale activităţii curentului este reală sau nu, rămâne necunoscut, întrucât cele scrise aici au fost emise înainte de întoarcerea decadală din 2005. Orice ar fi adus anul 2005, toţi observatorii ar trebui să continue să urmarească îndeaproape acest curent în caz de evenimente neaşteptate. Luna Nouă de pe 20 noiembrie este o veste excelentă pentru observatori în acest an. Radiantul este bine văzut din ambele emisfere numai după ora 23h, ora locală şi momentul de maxim ar cădea bine în special pentru locaţii din estul Europei şi estul Africii către estul Asiei.

Geminide (GEM)

Active: 	7 - 17 decembrie; Maxim: 14 decembrie, 10h45m UT (λ = 262° 2) ± 2.3h;   
     ZHR = 		120;   
     Radiant: 	α = 112° , δ = +33° ; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;   
        
        
        
     v∞ = 		35 km/s; r = 2.6;   
     TFC: 		α = 087° , δ = +20° şi α = 135° , δ = +49° înainte de 23h ora locală,   
     		α = 087° , δ = +20° şi α = 129° , δ = +20° după 23h ora locală (β > 40° N);   
     		α = 120° , δ = -03° şi α = 084° , δ = +10° (β < 40° N).   
     PFC: 		α = 150° , δ = +20° şi α = 060° , δ = +40° (β > 20° N);   
     		α = 135° , δ = -05° şi α = 080° , δ = 00° (β < 20° N).   
        
        
        
     

Curentul Geminidelor este unul dintre cei mai frumoşi curenţi observabili la ora actuală. În acest an, Luna în descreştere după Ultimul Pătrar, va răsări undeva între 0h30m şi 1h, ora locală, pe 14 decembrie, pe tot globul şi va constitui un obstacol destul de minor pentru observatori. Vor fi câteva ocazii de cer întunecat, în special în emisfera nordică. Deşi radiantul Geminidelor culminează în jurul orei 2h, ora locală, pentru emisfera nordică, în locaţiile mai nordice el va răsări încă de la apusul Soarelui, ceea ce crează bune condiţii de observare toată noaptea. În emisfera sudică, radiantul apare abia la miezul nopţii, ora locală. Chiar şi din locaţii mai sudice, acesta este un curent splendid, deseori având meteori strălucitori de viteză medie, răsplătind toţi observatorii, oricare metoda de observare ar folosi ei. În ultimii ani, maximul şi perioada producerii maximului au arătat uşoare semne de variabilitate, în ultimele două decade toate având loc cu +/- 2h20m faţă de momentul de maxim dat. Principalul moment de maxim preconizat favorizează locaţii din Orientul Îndepărtat către America de Nord şi Centrală. Un moment de maxim mai timpuriu sau mai întârziat ar extinde această zonă de bună vizibilitate mai spre est sau respectiv mai spre vest. Dacă ar avea loc o sortare de masă în cadrul curentului, ar înseamna că meteorii telescopici mai puţin strălucitori ar trebui să fie mai abundenţi cu aproape o zi înaintea maximului vizual (1° de longitudine solară). Rezultatele telescopice indică că aceşti meteori provin dintr-o regiune întinsă, având probabil trei subcentre. De aceea, mai multe rezultate pentru acest subiect ar fi folositoare.

Coma Berenicide (COM)

Active: 	12 decembrie - 23 ianuarie; Maxim: 20 decembrie (λ = 268° ); ZHR = 5;   
     Radiant: 	α = 175° , δ = +25° ; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;   
        
        
        
     v∞ = 		65 km/s; r = 3.0;   
     TFC: 		α = 180° , δ = +50° şi α = 165° , δ = +20° înainte de 3h ora locală,   
     		α = 195° , δ = +10° şi α = 200° , δ = +45° după 3h ora locală (β > 20° N).   
        
        
        
     

Curentul Coma Berenicide este un curent minor, slab, care este de obicei observat în timpul activităţii Geminidelor şi Quadrantidelor, dar care necesită de asemenea mai multe observaţii şi la alte momente de timp (în afara maximului), pentru a defini mai bine maximul său. Curentul este aproape inobservabil din emisfera sudică, deci se contează pe observatorii nordici să invingă frigul iernii şi să poată îmbunătăţi cunoştinţele despre acest curent. Radiantul este la o înălţime adecvată observaţiilor după miezul nopţii, ora locală. Condiţiile se anunţă perfecte la momentul de maxim preconizat pentru că acesta coincide exact cu Luna Nouă.

Urside (URS)

Active: 	17 - 26 decembrie; Maxim: 22 decembrie, 19h UT (λ = 270° 7);   
     ZHR = 		10 (variabile ocazional, până la 50);   
     Radiant: 	α = 217° , δ = +76° ; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;   
        
        
        
     v∞ = 		33 km/s; r = 3.0;   
     TFC: 		α = 348° , δ = +75° şi α = 131° , δ = +66° (β > 40° N);   
     		α = 063° , δ = +84° şi α = 156° , δ = +64° (β = 30° to 40° N).   
        
        
        
     

Curentul Ursidelor este un curent al emisferei nordice foarte puţin observat, dar unul care a produs cel puţin două izbucniri majore în ultimii 60 de ani, în 1945 şi 1986. Au fost raportate de asemenea şi alte valori mai ridicate ale ZHR-urilor în 1988, 1994 şi 2000. Alte evenimente similare e posibil să fi fost ratate datorită vremii nefavorabile sau numărului scăzut de observatori activi. Toate metodele de observare pot fi folosite pentru studiul acestui curent, deoarece mulţi meteori ai Ursidelor sunt puţin strălucitori. Datorită lipsei de rezultate despre acest curent, este imposibil să facem afirmaţii precise asupra lui. De exemplu, maximul radio din 1996 s-a petrecut în jurul lui λ = 270° 8, ceea ce poate sugera un moment de maxim uşor întârziat, pe 22 decembrie 2006, la 21h30m UT, în timp ce intensificarea activităţii din 2000 a fost suprinzător de puternică (EZHR ~ 90) pe înregistrările observatorilor video la λ = 270° 78 (poziţie corespunzătoare datei de 22 decembrie 2006, 21h UT), cu toate că activitatea vizuală a fost mult mai scăzută, ZHR ~ 30. Radiantul Ursidelor, circumpolar pentru cele mai multe locaţii ale emisferei nordice (şi nu răsare pentru cele mai multe din locaţiile emisferei sudice), va fi cel mai sus pe cer când se crapă de ziuă şi se va vedea bine toată noaptea. Luna Nouă a lui decembrie crează condiţii ideale de observaţie în apropierea momentului de maxim. Dacă întoarcerea va avea loc precum este sugerat, momentul de maxim ar trebui să favorizeze locaţiile din emisfera nordică dintre Europa şi Africa spre Orientul Îndepărtat.

[image:672]