Calendarul Curenţilor Meteorici al IMO 2007

Introducere

Bine aÅ£i venit la calendarul curenÅ£ilor meteorici pe 2007 al OrganizaÅ£iei InternaÅ£ionale de Meteori (IMO). Acest an pare a fi alcătuit din două parÅ£i deloc echilibrate, maximele curenÅ£ilor fiind plasate nefavorabil până la sfârÅŸitul lui iulie, iar apoi practic lipsite de prezenÅ£a Lunii până la mijlocul lui decembrie. CurenÅ£ii meteorici majori, Perseide ÅŸi Geminide, sunt bine plasaÅ£i în acest an. La fel ÅŸi posibilele Draconide ÅŸi maximul Orionidelor din luna octombrie, ca ÅŸi Tauridele ÅŸi Leonidele din noiembrie ÅŸi majoritatea curenÅ£ilor minori de la începutul lui decembrie. Dintre curenÅ£ii mai puternici care cad pradă luminii Lunii în acest an, de menÅ£ionat sunt Quadrantidele, η-Aquaridele, δ-Aquaridele de Sud ÅŸi Ursidele. DeÅŸi ideal ar fi ca urmărirea activităţii meteorice să se facă de-a lungul întregului an, ÅŸtim că pentru mulÅ£i observatori acest lucru nu este practic posibil. De aceea acest calendar, creat pentru prima dată în 1991, vine în ajutorul observatorilor punând în evidenţă momentele la care depunerea unui efort deosebit ar fi mai fructuoasă. Cu toate că, bazaÅ£i pe cele mai bune date de care dispunem, includem predicÅ£ii pentru maximele celor mai activi curenÅ£i pe timp de noapte sau pe timp de zi, în multe cazuri este esenÅ£ial să realizăm că aceste maxime nu sunt cunoscute cu o precizie mai bună de 1° de longitudine solară (fapt ÅŸi mai puÅ£in precis pentru curenÅ£ii meteorici detectabili ziua prin radio, curenÅ£i care au început să fie din nou în atenÅ£ia observatorilor). În plus, variaÅ£iile de la an la an ale curenÅ£ilor meteorici fac ca observaÅ£iile anterioare să fie doar un ghid despre unde ÅŸi când maximul curentului poate fi aÅŸteptat, fapt valabil chiar ÅŸi în cazul curenÅ£ilor meteorici majori. De asemenea, câÅ£iva curenÅ£i sunt cunoscuÅ£i că posedă particule "mass-sorting" în ÅŸuvoiul meteoroidic respectiv, astfel că maximele observate prin radio, fotografic, telescopic, video ÅŸi vizual pot avea loc la momente diferite. Majoritatea datelor colectate sunt pentru maximele curenÅ£ilor vizuali, deci acest fapt trebuie avut în vedere când folosim alte metode de observaÅ£ie.

La baza calendarului de curenÅ£i meteorici stă lista actuală de curenÅ£i meteorici vizuali (vezi Tabelul 5), întocmită în urma actualizării regulate din analize ce folosesc baza de date de meteori vizuali (Visual Meteor Database-VMDB) a IMO, cea mai precisă listă de acest fel disponibilă la ora actuală pentru observaÅ£iile de meteori cu ochiul liber. Această listă nu poate fi nici ea completă datorită faptului că avem de-a face de-a lungul anului cu mulÅ£i curenÅ£i meteorici care nu pot fi detectaÅ£i vizual dintre care unii pot fi separaÅ£i de meteorii sporadici doar prin mijloace foto, radar, telescopice sau observaÅ£ii video.

Scopul IMO este de a încuraja, colecta, analiza ÅŸi publica datele combinate ale observaÅ£iilor de meteori obÅ£inute din locaÅ£ii de pe tot globul pentru a aprofunda înÅ£elegerea activităţii de meteori detectabili de pe suprafaÅ£a Pământului. Rezultatele obÅ£inute numai din câteva locaÅ£ii nu pot oferi niciodată o înÅ£elegere totală a activităţii, dar datorită eforturilor multor observatori IMO din întreaga lume, din 1988 până astăzi, construirea unei imagini mai bune ÅŸi mai complete despre fluxul meteoroidic poate fi realizată. Pentru aceasta, toÅ£i cei interesaÅ£i de meteori, oriunde s-ar afla ÅŸi orice metode ar folosi pentru a înregistra activitatea meteorică, ar trebui să urmeze procedura standard de observaÅ£ii a IMO atunci când prelucrează ÅŸi trimit informaÅ£iile comisiei corespunzătoare pentru analiză.

Cele mai populare tehnici de observare a meteorilor rămân cele vizuale ÅŸi fotografice (dacă vremea permite), cu toate că ambele sunt afectate de prezenÅ£a Lunii. ObservaÅ£iile cu ajutorul telescopului sunt mai puÅ£in populare, dar permit obÅ£inerea de detalii fine asupra structurii radianÅ£ilor ÅŸi permit de asemenea detectarea cu precizie a curenÅ£ilor cu activităţi foarte scăzute. Metodele video continuă să fie aplicate din ce în ce mai mult, iar în ultimii ani au început să producă rezultate considerabile. Aceste metode au atât avantajele cât ÅŸi dezavantajele lor proprii, la fel ca observaÅ£iile fotografice ÅŸi telescopice, cât ÅŸi altele în plus, dar prezintă o importanţă crescândă. ObservaÅ£iile radio pot fi utilizate oricând (dacă radioemiţătorul permite), indiferent de nori, lumina Lunii sau zilei, ÅŸi oferă singurul mod în care observaÅ£iile de meteori pot fi realizate 24 de ore pe zi pentru majoritatea latitudinilor. Împreună, toate aceste metode acoperă aproape întreaga gamă de mărimi ale meteoroizilor, de la cei mai mari bolizi (folosind fotografierea întregului cer, înregistrările video sau observaÅ£iile vizuale) până la granule de praf ce produc doar meteori slabi detectabili telescopic sau radio.

Oricum şi oriunde aţi putea să observaţi, vă dorim tuturor mult succes şi aşteptăm cu mult interes datele voastre. Raportaţi rezultatele voastre la adresa de e-mail: sarm.meteori@gmail.com. Cer senin!

Ianuarie - Martie

ObservaÅ£iile la Quadrantide de la începutul lui ianuarie (cu maximul aÅŸteptat pe 4 ianuarie în jurul orei 0h30m UT) sunt ruinate în emisfera nordică de prezenÅ£a Lunii Pline. La fel de afectată va fi ÅŸi emisfera sudică de prezenÅ£a Lunii aflate la câteva zile după Luna Plină în timpul maximului α-Centauridelor aÅŸteptat pe 8 februarie undeva în jurul orei 11h UT. În schimb, la sfârÅŸitul lui februarie, prezenÅ£a Lunii aflate la câteva zile după Primul Pătrar ne va permite observarea curentului meteoric minor al δ-Leonidelor. O perioadă interesantă va fi sfârÅŸitul lui ianuarie ÅŸi începutul lui februarie (pentru câÅ£iva curenÅ£i meteorici noi, minori, care au fost menÅ£ionaÅ£i în ultimii ani ca având randianÅ£ii în zona Coma-Leo-Virgo), când vom avea un cer întunecat datorită Lunii Noi ÅŸi celei de după Lună Nouă mai ales pentru perioada 20 —27 ianuarie. Mijlocul lunii martie ne aduce întoarcerea curentului minor ÅŸi sărac în meteori al γ-Normidelor (curent care nu a fost observat în mod corespunzător de-a lungul multor ani ÅŸi a cărui existenţă curentă a fost pusă la îndoială în câÅ£iva ani), cu un maxim posibil în jurul lui 14 sau 17 martie ce va avea Luna la câteva zile după Ultimul Pătrar. Pentru cei ce doresc să urmărească această posibilă sursă de meteori, condiÅ£ii mai bune de observaÅ£ii se prevăd pentru 17 martie când Luna se va afla la numai două zile distanÅ£a de Lună Nouă. Momentele teoretice aproximative pentru maximele curenÅ£ilor radio observabili în timpul zilei în perioada ianuarie-martie sunt următoarele: Capricornide/Sagittaride — 1 februarie, 20h UT ÅŸi χ-Capricornide — 13 februarie, 22h UT. Rezultatele radio recente au arătat că maximul Cap/Sgr poate fi variabil căzând undeva între 1 ÅŸi 4 februarie, iar activitatea din jurul maximului aÅŸteptat pentru χ-Capricornide tinde să fie slabă ÅŸi cu până la o zi întârziere. Ambii curenÅ£i au radianÅ£ii la momentul maximului cu 10° —15° mai la vest de Soare, deci nu pot fi consideraÅ£i obiective vizuale nici măcar din emisfera sudică.

Sursa Antisolară (ANT)

Active:	1 ianuarie —31 decembrie; întrerupte de NTA/STA
Maxim:	inexistent;
ZHR =	3
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	30 km/s
r	~3

Lista actuală de curenÅ£i meteorici vizuali inclusă în acest calendar nu prezintă perioade specifice pentru diverÅŸi curenÅ£i ecliptici, dar îi combină pe toÅ£i într-o singură sursă (Sursa Antisolară) activă pe parcursul întregului an cu miÅŸcarea radiantului dată in Tabelul 6.

În ianuarie, Sursa Antisolară produce predominant meteori slabi ÅŸi de aceea observaÅ£iile telescopice vor fi mai potrivite pentru urmărirea acestor meteori care au un radiant întins, complex ÅŸi difuz care, la rândul său, este probabil alcătuit din câteva subcentre. Observatorii vizuali ar trebui să presupună existenÅ£a unui radiant cu mărimea minimă de aproximativ 20° în α pe 10° în δ, cam pe lângă punctul radiantului dat în graficul de mai sus. ObservaÅ£iile trimise la IMO în ultimii zece ani au sugerat că un maxim de activitate ar putea avea loc în apropiere de λ = 297° (17 ianuarie 2007), deÅŸi nici atunci valorile ZHR-urilor nu se vor ridica mai sus de ~ 3 —4. Luna Nouă de pe 19 ianuarie va permite vânătorilor de meteori să urmărească acest posibil maxim pe un cer întunecat ÅŸi, categoric, ar trebui încercate observaÅ£ii în această perioadă pentru a vedea ce se întâmplă cu acesta sursă. NopÅ£ile lungi de iarnă (din emisfera nordică) sunt ideale pentru observaÅ£ii, deoarece radiantul se va afla deasupra orizontului pe aproape întreg parcursul nopÅ£ii în ambele emisfere.

δ-Leonide (DLE)

Active:	15 februarie —10 martie
Maxim:	25 februarie (λ = 336°)
ZHR =	2
Radiant:	α = 168°; δ = +16°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	23 km/s
r =	3.0
TFC:	α = 140°; δ = +37° ÅŸi
	α = 151°; δ = +22° (β > 10° N)
	α = 140°; δ = -10° ÅŸi
	α = 160°; δ = +00° (β < 10° N)

Acest curent meteoric minor are radiantul situat foarte aproape de radiantul Sursei Antisolare, dar a fost bine separat în poziÅ£ie ÅŸi se crede a fi legat de asteroidul (4450) Pan. Aceste fapte fac din δ-Leonide o interesantă sursă pentru astronomia de meteori. Ratele orare sunt în general scăzute ÅŸi meteorii săi slabi, aÅŸadar acest curent reprezintă un prim candidat al observaÅ£iilor telescopice. Observatorii vizuali trebuie să traseze pe hartă cu foarte mare precizie aceÅŸti meteori ca să-i poată distinge atât de meteorii Sursei Antisolare din vecinătate, cât ÅŸi de sporadici. DeÅŸi locaÅ£iile din emisfera nordică sunt avantajate pe întreaga perioadă de activitate a acestui curent, nici observatorii din emisfera sudică nu ar trebui să îl ignore, deoacere aceÅŸtia sunt mai bine plasaÅ£i pentru a observa mulÅ£i dintre subradianÅ£ii posibili ai Sursei Antisolare. În noaptea maximului, observatorii din centrul emisferei sudice au un avantaj clar datorită Lunii care apune în jurul miezului nopÅ£ii, ora locală. La nord de ecuator, Luna, aflată la câteva zile după Primul Pătrar, va apune cu destul timp înaintea zorilor permiÅ£ând cel puÅ£in două ore de observaÅ£ii pe un cer întunecat. Radiantul δ-Leonidelor este bine plasat în câmpul vizual pe aproape tot parcursul nopÅ£ii.

Aprilie - Iunie

Activitatea meteorică se înteÅ£eÅŸte la graniÅ£a dintre aprilie ÅŸi mai, cu maximele Lyridelor ÅŸi π-Puppidelor la sfârÅŸitul lui aprilie, ale η-Aquaridelor la începutul lui mai (maxim aÅŸteptat pe 6 mai în jurul orei 12h UT), dar pierdute în lumina Lunii, ÅŸi η-Lyridele — un curent nou pe lista IMO — cu un maxim pe 9 mai, 12h. Mai târziu, în luna mai ÅŸi pe tot parcursul lunii iunie, cea mai mare parte din activitatea meteorică se mută pe cerul de zi, cu ÅŸase maxime aÅŸteptate în această perioadă. DeÅŸi în anii trecuÅ£i au fost raportaÅ£i, din observaÅ£ii vizuale făcute în zonele tropicale ÅŸi ale emisferei sudice, ÅŸi câÅ£iva meteori aparÅ£inând o-Cetidelor ÅŸi Arietidelor, ZHR-urile acestor curenÅ£i nu au putut fi calculate cu precizie din aceste observaÅ£ii. Pentru observatorii radio, momentele teoretice de maxim pentru curenÅ£ii activi în această perioadă, în timp universal, sunt următoarele: Piscidele de Aprilie — 20 aprilie, 21h; δ-Piscide — 24 aprilie, 21h; ε- Arietide — 9 mai, 20h; Arietidele de Mai — 16 mai, 21h; o-Cetids — 20 mai, 19h; Arietide — 7 iunie, 23h; ζ-Perseide — 9 iunie, 22h; β-Tauride — 28 iunie, 21h. Semnale de la majoritatea acestor curenÅ£i pot fi găsite în bazele de date radio din 1994 —2005, deÅŸi câÅ£iva dintre aceÅŸtia sunt dificil de separat individual datorită apropierii de alÅ£i radianÅ£i. De exemplu, maximele Arietidelor ÅŸi ζ-Perseidelor tind să se suprapună unul peste altul, producând un semnal radio puternic pentru câteva zile la începutul ÅŸi spre mijlocul lui iunie. De asemenea, există indicaÅ£ii că maximele acestor doi curenÅ£i se produc cu o zi mai târziu decât predicÅ£iile anterioare. ObservaÅ£iile vizuale pot continua în această perioadă cu urmărirea curenÅ£ilor din Sursa Antisolară. Până la sfârÅŸitul lui aprilie este posibilă o oarecare activitate din Libra, în mai din Scorpion ÅŸi Ophiuchus, ÅŸi în iunie din Săgetător. MiÅŸcarea centrului complexului de radianÅ£i este dată în următoarele două figuri. Pentru observatorii din emisfera nordică, condiÅ£iile de observare a unor posibile Lyride de Iunie sunt foarte favorabile în acest an, dar nu ÅŸi pentru observarea Boötidelor de Iunie.

Lyride (LYR)

Active:	16 —25 aprilie
Maxim:	22 aprilie; 22h30m UT (λ = 32°32; dar poate varia — vezi text)
ZHR =	18 (poate fi variabil - până la 90)
Radiant:	α = 271°; δ = +34°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	49 km/s
r =	2.1
TFC:	α = 262°; δ = +16° ÅŸi
	α = 282°; δ = +19° (β > 10° S)

Momentul corespunzător lui λ = 32°32 (dat mai sus) este momentul “ideal” de maxim stabilit pe baza celei mai detaliate analize a Lyridelor din timpurile noastre, publicată în 2001 de Audrius Dubietis ÅŸi Rainer Arlt, bazată pe rezultatele IMO din 1988 —2000. Cu toate acestea, s-a constatat că momentul maximului este variabil de la an la an între λ = 32°0 —32°45 (corespunzând perioadei 22 aprilie 2007, 14h45m UT — 23 aprilie 2007, 1h45m UT). De asemenea, s-a descoperit că activitatea acestui curent este ÅŸi ea variabilă. Un maxim la momentul ideal de timp a produs cele mai mari valori ale ZHR-urilor de ~ 23. Cu cât maximul s-a îndepărtat de acest moment ideal, cu atât valorile ZHR-urilor au fost mai reduse, până la ~ 14. (Ultimul maxim cu ratele cele mai mari s-a produs în afara intervalului examinat, în 1982 peste SUA, când s-a înregistrat un ZHR cu viaÅ£a scurtă de 90.) Media valorilor ZHR-ului a fost de 18 pentru o analiză de 13 ani. DeÅŸi, în general, s-a crezut că acest curent are un maxim scurt ÅŸi abrupt, această ultimă analiză a arătat că lungimea maximului curentului este de asemenea variabilă. Folosind intervalul când ZHR-urile au avut valori mai mari decât jumătate din valoarea maximă, aÅŸa-numitul timp la "Full-Width-Half-Maximum", a fost descoperită o variaÅ£ie de la 15 ore (în 1993) până la 62 ore (în 2000), cu o valoare medie de 32 ore. Cu toate acestea, cele mai mari rate sunt atinse în mod normal pentru doar câteva ore. O altă parte a analizei a confirmat datele de la începutul secolului XX, care susÅ£in că, ocazional, atunci când au fost înregistrate cele mai mari ZHR-uri, Lyridele au produs o creÅŸtere de scurtă durată în numărul de meteori puÅ£in strălucitori. Per ansamblu, imprevizibilitatea curentului din orice an face meritată urmărirea acestuia, întrucât nu putem spune când va avea loc următoarea sa manifestare neobiÅŸnuită.

Lyridele se pot observa cel mai bine din emisfera nordică, dar sunt vizibile ÅŸi din multe locaÅ£ii aflate la nord ÅŸi sud de ecuator ÅŸi pot fi subiecte potrivite pentru toate formele de observare. Datorită faptului că radiantul acestui curent se va ridica pe cer în timpul nopÅ£ii, pentru ca observaÅ£iile să fie utile, acestea trebuiesc începute după ora 22h30m, ora locală, din locaÅ£iile emisferei nordice ÅŸi numai după miezul nopÅ£ii din cele ale emisferei sudice. Luna în creÅŸtere, cu Primul Pătrar pe 24 aprilie, apune cu aproximaÅ£ie pe 22 aprilie între miezul nopÅ£ii ÅŸi ora 1 pentru centrul emisferei nordice, oferind observatorilor câteva ore de cer întunecat între apusul Lunii ÅŸi începutul crepusculului de dimineaţă (locaÅ£iile ÅŸi mai nordice au, progresiv, un interval de observaÅ£ii mai scurt). Pentru emisfera sudică, datorită fatului că Luna va apune mai devreme, în prima parte a nopÅ£ii, cerul întunecat va predomina atunci când radiantul va fi desupra orizontului, permiÅ£ând deci ÅŸi aici observaÅ£ii ce ar putea fi de folos. Momentul de maxim ideal, dacă va avea loc din nou, va fi cel mai bine văzut din Europa ÅŸi cea mai mare parte a Africii (în special din nordul Africii) spre est către Asia Centrală, dar, după cum s-a menÅ£ionat mai sus, sunt foarte posibile ÅŸi alte momente de maxim.

π-Puppide (PPU)

Active:	15—28 aprilie
Maxim:	24 aprilie; 3h40m UT (λ = 33°5)
ZHR =	periodic - până la 40
Radiant:	α = 110°; δ = -45°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	18 km/s
r =	2.0
TFC:	α = 135°; δ = -55° ÅŸi
	α = 105°; δ = -25° (β < 20° N)

Acest curent de meteori este un curent tânăr, produs de cometa 26P/Grigg-Skjellerup, a cărui activitate a fost detectată începând din 1972. Maxime notabile de scurtă durată de aproximativ 40 de meteori pe oră s-au înregistrat în 1977 ÅŸi 1982, în ambele situaÅ£ii când cometa s-a aflat la periheliu. Înainte de 1982, activitatea detectată a fost foarte slabă. În 1983 a fost raportat un ZHR de aproximativ 13, indicând probabil că materialul cometei a început să se împrăştie mai departe de orbita cometei, aÅŸa cum prezice ÅŸi teoria. Cometa Grigg-Skjellerup s-a aflat la periheliu ultima dată în noiembrie 2002, dar în aprilie 2003 nu s-a detectat nimic semnificativ datorat acestui fapt. Următoarea trecere a cometei la periheliu va avea loc în martie 2008, ceea ce poate însemna că π-Puppidele acelui an pot fi mult mai interesante. Activitatea meteorică din acest an poate să nu fie deloc promiţătoare, dar cu toate acestea, urmărirea curentului în mod regulat în timpul activităţii sale este vitală pe viitor, întrucât rapoartele primite pentru acest curent meteoric au fost sporadice ÅŸi maximele de scurtă durată ar fi putut trece neobservate.

π-Puppidele pot fi cel mai bine urmărite din emisfera sudică cu observaÅ£ii folositoare practic înainte de miezul nopÅ£ii, deoarece după ora 1, ora locală, radiantul coboară foarte jos ÅŸi apune. Pe 24 aprilie Luna, aflată la Primul Pătrar, va apune în jurul miezului nopÅ£ii, ora locală, lăsând astfel o scurtă fereastră de observaÅ£ii pe un cer întunecat. Dacă momentul de maxim prezis ar fi corect, locaÅ£iile cel mai bine plasate pentru observarea acestui curent din punct de vedere al cerului întunecat combinat cu vizibilitatea radiantului ar fi cele din America de Sud. Până acum au fost colectate date vizuale ÅŸi radio despre acest curent, dar natura lentă ÅŸi strălucitoare a meteorilor săi face ca π-Puppidele să fie subiecte ideale ÅŸi pentru observaÅ£iile foto. Nu au fost raportate încă date telescopice ÅŸi video pentru acest curent meteoric.

Lyridele de Iunie (JLY)

Active:	11 —21 iunie
Maxim:	16 iunie (λ = 85°)
ZHR =	variabil - 0—5
Radiant:	10 iunie: α = 273°; δ = +35°
	15 iunie: α = 277°; δ = +35°
	20 iunie: α = 281°; δ = +35°
v∞ =	31 km/s;
r =	3.0.

Această posibilă sursă de meteori nu apare pe lista actuală de curenÅ£i meteorici vizuali a IMO, întrucât în afara unor activităţi observate din emisfera nordică în anii '60 (prima dată în 1966) ÅŸi anii '70, dovada că acest curent ar exista, este practic nulă. DeÅŸi în 1996 câÅ£iva observatori au raportat independent câteva Lyride de Iunie, totuÅŸi nu a fost înregistrată o activitate bine definită. În timpul maximului estimat pentru 2007, va fi Lună Nouă oferind condiÅ£ii perfecte pentru observaÅ£ii tuturor observatorilor care doresc să urmărească acest posibil curent. Radiantul se pare că este situat cu câteva grade mai la sud de Vega (α Lyrae), deci este foarte bine văzut pe tot parcursul nopÅ£ilor mai scurte de vară ale emisferei nordice. De notat însă că în literatură există discrepanÅ£e în ceea ce priveÅŸte poziÅ£ia radiantului. ToÅ£i meteorii posibili ai Lyridelor de Iunie ar trebui trasaÅ£i cu grijă, acordându-se o atenÅ£ie deosebită la estimarea vitezelor aparente. Confirmări sau infirmări ale activităţii acestui curent meteoric prin mijloace foto sau video ar fi de asemenea binevenite.

Boötidele de Iunie (JBO)

Active:	22 iunie —2 iulie
Maxim:	27 iunie; 20h00m UT (λ = 95°7)
ZHR =	variabil - 0—100+
Radiant:	α = 224°; δ = +48°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	18 km/s
r =	2.2
TFC:	α = 156°; δ = +64° ÅŸi
	α = 289°; δ = +67° (β = 25°—60° N)

Acest curent meteoric a fost din nou adăugat pe lista IMO de curenÅ£i meteorici vizuali în urma întoarcerii sale neaÅŸteptate din 1998, când au fost înregistrate ZHR-uri de 50 până la 100+ pentru mai mult de jumătate de zi. O izbucnire de intensitate similară, dar cu ZHR-uri de ~ 20 —50 a fost observată pe 23 iunie 2004, această dată situându-se mai devreme decât a fost înregistrată activitatea bine definită a acestui curent în trecut. ToÅ£i observatorii sunt încurajaÅ£i să urmărească acest curent pe toată perioada de activitate estimată, deoarece izbucnirile ar putea reveni pe viitor. Numai două întoarceri bine definite au fost detectate înainte de 1998, în 1916 ÅŸi 1927, ÅŸi rapoartele neseminificative din perioada 1928 —1997 au dus la concluzia că, probabil, meteoroizii asociaÅ£i acestui curent nu vor mai întâlni traiectoria Pământului. Dinamica acestui curent meteoric este puÅ£in înteleasă, cu toate că modelele teoretice recente au îmbunătăţit perceperea noastră. Cometa părinte a acestui curent meteoric este cometa 7P/Pons-Winnecke a cărei orbită, în momentul apropierii maxime de orbita Pământului, se află la o distanţă de aproximativ 0,24 unităţi astronomice în afara orbitei Pământului. Cometa s-a aflat la periheliu în 2002 ÅŸi următoarea trecere va avea loc la sfârÅŸitul lui 2008. Întoarcerile din 1998 ÅŸi 2004 s-au produs datorită materialului împrăştiat de cometă în trecut ÅŸi care acum se află pe orbite uÅŸor diferite de cea a cometei. Urmele de praf, lăsate la diferite întoarceri la periheliu de-a lungul secolului XIX, par să fie responsabile de ultimele două izbucniri importante. Nu există predicÅ£ii actuale pentru o posibilă activitate în 2007, dar apropierea Lunii de Lună Plină de pe 30 iunie va crea oricum probleme observatorilor în cazul în care fenomenul din 1998 se va repeta la momentul de timp dat mai sus. Luna va apune între 1h ÅŸi 2h ora locală ÅŸi va permite o scurtă perioadă — în unele zone o foarte scurtă perioadă! — de cer întunecat pentru locaÅ£ii din centrul emisferei nordice unde, în iunie, crepusuculul de toată noaptea nu are loc. Pentru aceste locaÅ£ii, radiantul se află la o înălÅ£ime propice în majoritatea nopÅ£ilor scurte de vară. Pentru studiul acestui curent pot fi folosite toate tehnicile de observare.

Iulie - Septembrie

Până la mijlocul lunii august, activitatea redusă a Sursei Antisolare este complementată de câÅ£iva radianÅ£i din zona Cap-Aqr. Luna Plină va împiedica practic toate maximele curenÅ£ilor activi la sfârÅŸitul lui iulie, inclusiv pe cel al Piscide Austrinidelor (aÅŸteptat pe 28 iulie), δ-Aquaridelor de Sud (undeva între 28 —30 iulie) ÅŸi pe cel al α-Capricornidelor (între 30 —31 iulie). Partea cea mai bună a curentului major Perseide se va bucura de o Lună Nouă, iar maximul curentului minor κ-Cygnide va fi ÅŸi el favorizat de Luna aflată la câteva zile după Ultimul Pătrar. La începutul lui septembrie, maximul α-Aurigidelor (aÅŸteptat pe 1 septembrie în jurul orei 12h30m UT) va fi estompat de prezenÅ£a Lunii, aflate imediat după Lună Plină, dar maximul curentului minor al Perseidelor de Septembrie va fi mult mai vizibil. Pentru observatorii radio, interesul din mai-iunie va începe să pălească, dar vor rămâne γ- Leonidele (cu maximul în jurul 21h UT pe 25 august, dar care nu a fost găsit în rezultatele radio recente) imposibil de observat vizual ÅŸi înÅŸelătorul curent meteoric vizual al Sextantidelor. Maximul acestora, deÅŸi aÅŸteptat pe 27 septembrie 22h UT, este posibil să aibe loc cu o zi mai devreme. În 1999 a fost detectată o puternică întoarcere la λ ~ 186°, corespunzătoare datei de 29 septembrie 2007, iar în 2002, deÅŸi maximul de pe 27 septembrie nu a avut loc, s-a petrecut un altul pe 29 —30 septembrie. De asemenea, pare plauzibil faptul că maximele câtorva curenÅ£i minori de la începutul lui octombrie se pot datora acestui curent radio. Luna Plină creează dificultăţi suplimentare pentru observatorii vizuali care speră să prindă câteva Sextantide la sfârÅŸitul lui septembrie, fiind deja incomodaÅ£i de răsăritul radiantului cu mai puÅ£in de o oră înainte de ivirea zorilor în ambele emisfere.

Aquaride ÅŸi Capricornide

δ-Aquaridele de sud (SDA)

Active:	12 iulie —19 august
Maxim:	28 iulie (λ = 125°)
ZHR =	20
Radiant:	α = 339°; δ = -16°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	41 km/s
r =	3.2
TFC:	α = 255° până la 000°; δ = 00° până la +15°
	alegeÅ£i perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 40° N)

α-Capricornide (CAP)

Active:	3 iulie —15 august
Maxim:	30 iulie (λ = 127°)
ZHR =	4
Radiant:	α = 307°; δ = -10°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	23 km/s
r =	2.5
TFC:	α = 255° până la 000°; δ = 00° până la +15°
	alegeÅ£i perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 40° N)
PFC:	α = 300°; δ = +10° (β > 45° N
	α = 320°; δ = -05° (β  0° până la 45° N)
	α = 300°; δ = -25° (β < 0°)

Folosind datele IMO ÅŸi alte date vizuale ÅŸi video, în ultimii ani au fost publicate studii recente ale curenÅ£ilor meteorici aflaÅ£i lângă ecliptică: Aquaride ÅŸi α- Capricornide (CAP). Aceste studii au confirmat în general detaliile deja cunoscute pentru maximele mai puternice ale curenÅ£ilor δ-Aquaridelor de Sud (SDA) ÅŸi CAP, dar cele ale SIA ÅŸi NIA nu au părut nicidecum clare, fapt deloc suprinzător date fiind ZHR-urile lor abia vizibile. Cel mai bizar comportament l-a avut NDA, pentru care nu a fost detectat nici nu maxim distict ÅŸi ale carui ZHR-uri nu au fost niciodată mai mari de ~ 3. O analiză recentă a radianÅ£ilor ecliptici a arătat că ceea ce iniÅ£ial s-a crezut a fi radiantul NDA este de fapt o zonă pe de-a-ntregul inclusă în zona radiantului Sursei Antisolare (vezi anterior miÅŸcarea acestui radiant). CurenÅ£ii SIA, NIA ÅŸi NDA nu mai sunt incluÅŸi în noua listă de lucru a IMO pe 2007.

Exceptând faptul că observarea CAP va fi defavorizată de prezenÅ£a Lunii, Sursa Antisolară ÅŸi SDA sunt curenÅ£i bogaÅ£i în meteori puÅ£in strălucitori, făcându-le potrivite pentru observaÅ£iile telescopice. Se cunosc ÅŸi meteori mai strălucitori ai acestor surse, destui pentru ca efortul depus pentru observaÅ£iile vizuale ÅŸi foto să merite, în principal din locaÅ£iile sudice. ObservaÅ£iile radio pot fi folosite în special pentru urmărirea celei mai active surse - SDA, pentru că acest curent poate da câteodată o semnătură radio surprinzător de puternică. O asemenea concentraÅ£ie de radianÅ£i pe o zonă atât de mică de pe bolta cerească poate crea probleme în asocierea cu precizie a meteorilor faţă de curentul căruia aparÅ£in. Din acest motiv, observatorii vizuali sunt sfătuiÅ£i mai degrabă să traseze pe hartă toÅ£i membrii posibili ai curenÅ£ilor, decât să facă pe loc asocierea meteorilor cu un anumit curent. ToÅ£i aceÅŸti radianÅ£i ai SDA, CAP ÅŸi ANT sunt situaÅ£i deasupra orizontului pentru cea mai mare parte a nopÅ£ii, cu cele mai puÅ£ine probleme datorate Lunii în perioada 8 —24 august.

Perseide (PER)

Active:	17 iulie —24 august
Maxim:	13 august; 5h —7h30m UT (λ = 140°0 —140°1) - dar vezi text
ZHR =	100
Radiant:	α = 046°; δ = +58°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	59 km/s; r = 2.6
TFC:	α = 019°; δ = +38° ÅŸi
	α = 348°; δ = +74° înainte de 2h ora locală
	α = 043°; δ = +38° ÅŸi
	α = 073°; δ = +66° după 2h ora locală (β > 20° N)
IFC:	α = 300°; δ = +40°; α = 000°; δ = +20° sau
	α = 240°; δ = +70° (β > 20° N)

Curentul Perseidelor a fost unul din cei mai captivanÅ£i ÅŸi dinamici curenÅ£i meteorici din timpul anilor '90, cu izbucniri la un nou maxim primar producând EZHR-uri de 400+ în 1991 ÅŸi 1992. Ratele acestui nou maxim au scăzut la ~ 100 —120 la sfârÅŸitul anilor '90, iar în 2000 nici nu a mai avut loc. Acest lucru nu este neobiÅŸnuit deoarece izbucnirile ÅŸi maximul primar (care nu a fost observat înainte de 1988) au fost asociate cu trecerea la periheliu a cometei părinte a Perseidelor, 109P/Swift-Tuttle, din 1992. Perioada orbitală a cometei este de aproximativ 130 ani, la ora actuală călătorind spre exteriorul Sistemului Solar. Åži aÅŸa cum teoria prezice, ratele unor asemenea izbucniri ar trebui să scadă pe măsură ce distanÅ£a cometa-Pământ creÅŸte. Cu toate acestea, câteva predicÅ£ii au indicat că anii 2004 —2006 ar putea aduce o întoarcere de rate mari înaintea maximului aÅŸteptat, iar în 2004 un maxim scurt ÅŸi puternic a avut loc în apropierea acelui moment de pre-maxim. În 2005, activitatea a părut să fie, în mare, normală, iar întoarcerea aÅŸteptată în 2006 (împiedicată de prezenÅ£a Lunii) nu a fost observată până la momentul când materialul pentru acest calendar a fost pregătit, dar în orice caz, nimic interesant nu a fost prezis pentru 2007. O schimbare anuală, în medie de +0°05 în λ, a “vechiului” maxim primar a fost dedusă din datele anilor 1991 —99 Å£inându-se seama de faptul că acesta ar putea da o posibilă recurenţă undeva în jurul orei 9h UT pe 13 august (λ = 140°16), deci un pic mai târziu după cel mai probabil maxim prezis, cel al maximului “tradiÅ£ional”, care a fost întotdeauna observat. Alt aspect al acestui curent, constatat numai din datele IMO din anii 1997 —99, a fost maximul terÅ£iar la λ = 140°4, care se aÅŸteaptă pe 13 august la ora 15h UT. Observatorii ar trebui să conÅŸtientizeze faptul că aceste predicÅ£ii pot să nu fie un ghid absolut pentru Perseide ÅŸi să iÅŸi planifice depunerea eforturilor observaÅ£ionale astfel încât să nu piardă aceste evenimente.

Orice ÅŸi oricând s-ar întampla, maximul sau maximele vor cădea în jurul datei de 13 august, iar Luna Nouă de pe 12 august va crea condiÅ£ii perfecte pentru observaÅ£ii în acest an. Pentru latitudinile din centrul emisferei nordice, radiantul este uÅŸor observabil începând cu orele 22h —23h, ora locală, ridicându-se pe cer în timpul nopÅ£ii. Momentele maximelor vizibile, prezise dimineaÅ£a (în UT), ar fi cel mai bine observate din toată America de Nord ÅŸi America de Sud, iar posibilul maxim din jurul orei 15h UT din Orientul Îndepartat.

DeÅŸi datele vizuale ÅŸi foto pentru acest curent ar fi utile, observatorii care folosesc aceste metode nu au nevoie de încurajare în observarea acestui curent meteoric, dar observaÅ£iile telescopice ÅŸi video în preajma maximului principal ar fi valoroase pentru confirmarea sau clarificarea posibilei naturi multiple a radiantului Perseidelor, natură care nu poate fi detectată vizual. Rezultatele video recente au arătat că avem de-a face, cu certitudine, cu un radiant cu structură singulară. În mod sigur datele radio ar da posibilitatea confirmării sau detectării de maxime inobservabile prin alte metode, dacă presupunem că ar avea loc mai mult decât un maxim ÅŸi dacă momentele de maxim sau condiÅ£iile de observare s-ar dovedi mai puÅ£in prielnice pentru observaÅ£iile convenÅ£ionale. Singurul aspect negativ al acestui curent rămâne imposibilitatea de a-l acoperi din emisfera sudică.

κ-Cygnide (KCG)

Active:	3 —25 august
Maxim:	18 august (λ = 145°)
ZHR =	3
Radiant:	α = 286°; δ = +59°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	25 km/s
r =	3.0
IFC:	α = 330°; δ = +60° ÅŸi
	α = 300°; δ = +30° (β > 20° N)

Apusul destul de devreme al Lunii, aflate la câteva zile după Lună Nouă, elimină orice problemă în urmărirea maximului κ-Cygnidelor aÅŸteptat în acest an de către observatorii din emisfera nordică (de unde acest curent este cu uÅŸurinţă observat). Valoarea lui r a acestui curent sugerează că pot fi favorizate observaÅ£iile telescopice ÅŸi video, iar pentru observaÅ£iile vizuale ÅŸi foto trebuie să Å£ină seama că din această sursă de meteori au fost raportaÅ£i ÅŸi bolizi ocazionali lenÅ£i. Faptul că radiantul acestui curent este aproape staÅ£ionar se datorează poziÅ£iei sale în apropiere de Polul Nord ecliptic în Draco. În trecut s-a sugerat o variaÅ£ie a activităţii acestui curent, probabil cuplată cu o periodicitate în apariÅ£ia bolizilor, dar sunt necesare mai multe date despre acest curent care este deseori ignorat în august, datorită Perseidelor.

Perseidele de Septembrie (SPE)

Active:	5 —17 septembrie
Maxim:	9 septembrie (λ = 166°7)
ZHR =	5
Radiant:	α = 060°; δ = +47°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	64 km/s
r =	2.9
TFC:	α = 052°; δ = +60°; α = 043°; δ = +39° ÅŸi
	α = 023°; δ = +41° (β > 10° S)

Curentul Perseidelor de Septembrie este un curent al emisferei nordice care pare să facă parte dintr-o serie de surse de meteori puÅ£in studiate cu radianÅ£i în Aries, Perseus, Cassiopeia ÅŸi Auriga, surse active de la sfârÅŸitul lui august până în octombrie. Un posibil nou radiant în Aries a fost raportat independent de observatorii britanici ÅŸi italieni la sfârÅŸitul lui august 1997. Atât acest curent, cât ÅŸi cel al δ-Aurigidelor localizat în aceeaÅŸi zonă au fost de curând investigaÅ£i de analiÅŸtii Audrius Dubietis ÅŸi Rainer Arlt, folosind datele standard IMO din 1986 până în prezent ÅŸi parametrii acestor curenÅ£i au fost astfel actualizaÅ£i corespunzător.

Dintre cele două surse detectate ale Aurigidelor, α-Aurigidele (AUR) sunt mai active, cu scurte izbucniri neaÅŸteptate care au dat EZHR-uri de ~ 30 —40 în 1935, 1986 ÅŸi 1994. TotuÅŸi, aceÅŸti curenÅ£i nu au fost observaÅ£i în mod regulat până foarte recent ÅŸi alte izbucniri ar fi putut trece neobservate. De exemplu, numai trei observatori au văzut izbucnirile din 1986 ÅŸi 1994!

Perseidele de Septembrie ÅŸi δ-Aurigidele, ale căror activităţi ÅŸi ai căror radianÅ£i se suprapun, au fost combinate până în 2006 pe Lista de Lucru IMO într-o singură sursă. Deoarece curbele de activitate arată o dovadă clară a existenÅ£ei a doi curenÅ£i, anul acesta Perseidele de Septembrie ÅŸi δ-Aurigids sunt prezentate separat pe Lista de Lucru IMO. În apropierea datei de 17 septembrie activităţile ambilor curenÅ£i se suprapun ÅŸi nu se recomandă distingerea curenÅ£ilor, deoarece radianÅ£ii lor nu sunt uÅŸor de distins. Faza δ-Aurigidelor pare să ofere un maxim mai slab în jurului lui λ = 181° (24 septembrie 2007; ZHR ~3, r = 2.5), dar momentul de maxim nu este prea bine definit ÅŸi poate avea loc abia la λ = 191° (4 octombrie 2007).

RadianÅ£ii din ÅŸi de lângă constelaÅ£ia Auriga ating înălÅ£imi potrivite pentru observaÅ£ii după orele 23h —0h, ora locală. În consecinţă, maximul Perseidelor de Septembrie de pe 9 septembrie este mai favorizat decât cel al α-Aurigidelor, deoarece Luna va fi aproape Lună Nouă la acea dată. Date telescopice care să examineze ÅŸi alÅ£i radianÅ£i din această regiune a bolÅ£ii cereÅŸti ÅŸi care să evalueze simultan β-Cassiopeidele ar fi foarte valoroase, dar observaÅ£iile foto, video ÅŸi vizuale (prin trasare) sunt ÅŸi ele, ca întotdeauna, binevenite.

Sursa Antisolară (ANT) în Septembrie

Active:	până la 25 septembrie când NTA/STA vor domina
Maxim:	inexistent
ZHR =	3
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	30 km/s
r	~3

Audrius Dubietis a analizat la începutul anului 2001 datele IMO din 1985 —1999 pentru Piscide (curent care acum face parte din Sursa Antisolară) . Acestă analiză a confirmat în mare parte că detaliile deÅ£inute până în prezent despre acest curent sunt corecte, inclusiv faptul că acesta face parte dintr-o parte mai amplă a complexul ecliptic puÅ£in observată! Radiantul său, în perioada de activitate din septembrie, este foarte aproape de punctul de echinocÅ£iu de primăvară de pe bolta cerească ÅŸi, ca urmare, poate fi observat la fel de bine din ambele emisfere pe tot parcursul nopÅ£ilor din apropierea echinocÅ£iului din septembrie. În acest an, Luna la câteva zile după Primul Pătrar, va apune între orele târzii ale serii (pentru centrul emisferei nordice) ÅŸi cele ale dimineÅ£ii (pentru centrul emisferei sudice) ÅŸi va permite cam jumătate de noapte de observaÅ£ii. Pentru studierea Sursei Antisolare pot fi utilizate tehnici telescopice ÅŸi video, dar ÅŸi observaÅ£ii vizuale, folosind metoda trasării, ar fi de folos.

Octombrie - Decembrie

Se anunţă un sfârÅŸit de an foarte promiţător, cu excepÅ£ia activităţii Ursidelor din decembrie (dar numai pentru cerul emisferei nordice), care va avea loc prea aproape de Luna Plină pentru a îngădui observaÅ£ii folositoare. Următoarea trecere la periheliu a cometei 8P-Tuttle, cometa părinte a Ursidelor, va avea loc în ianuarie 2008. Întoarcerile cometei din anii trecuÅ£i nu au părut să fie direct legate de o activitate meteorică ÅŸi nu s-au făcut predicÅ£ii ale EZHR-urilor pentru 2007 atunci când acest calendar a fost pregătit. Maximul normal al Ursidelor se preconizează pe 22 decembrie între 1h —3h30m UT. Curentul Leo Minoridelor este un nou curent adăugat pe Lista de Lucru a IMO cu un maxim pe 24/25 octombrie când Luna apune în emisfera nordică după 5h, ora locală.

Draconide (GIA)

Active:	6 —10 octombrie
Maxim:	9 octombrie; 4h30m UT (λ = 195°4 - dar vezi textul de mai jos)
ZHR =	periodic - până la stadiul de furtună
Radiant:	α = 262°; δ = +54°
Mişcarea radiantului:	neglijabilă
v∞ =	20 km/s
r =	2.6
TFC:	α = 290°; δ = +65° ÅŸi
	α = 288°; δ = +39° (β > 30° N)

Curentul meteoric al Draconidelor este în principal un curent periodic care a produs furtuni de meteori spectaculoase de scurtă durată de două ori în secolul trecut în 1933 ÅŸi 1946, ÅŸi rate mai reduse în alÅ£i câÅ£iva ani (ZHR-uri de ~ 20 —500+). Cea mai detectabilă activitate a fost înregistrată în anii când cometa părinte a curentului, 21P/Giacobini-Zinner, s-a aflat la periheliu, aÅŸa cum s-a întâmplat ultima oară în iulie 2005.

În octombrie 2005 a avut loc o izbucnire în mare masură neaÅŸteptată în preajma momentului de trecere nodală a cometei, la λ = 195°40 —195°44, probabil datorită materialului împrăştiat în 1946. ZHR-urile vizuale au fost de ~ 35, deÅŸi detecÅ£iile radar au indicat o rată estimată mult mai mare, aproape de ~ 150. Maximul a fost de asemenea regăsit ÅŸi în rezultatele radio, dar curentul nu s-a manifestat puternic nici pe această cale. Momentele maximului periferic, înregistrat la ultimele treceri, au variat de la λ = 195°075 (în 1998; EZHRs ~ 700), corespunzătoare datei de 8 octombrie 2007 la 20h30m UT, trecând prin momentul trecerii nodale (dat mai sus) până la λ 195°63 —195°76 (în 1999, an fără întoarcere la periheliu a cometei, când s-a semnalat o izbucnire minoră cu ZHR-uri de ~ 10 —20) corespunzătoare datei de 9 octombrie, 10h —13h UT.

Radiantul Draconidelor este circumpolar din multe locaÅ£ii ale emisferei nordice, dar la începutul lui octombrie este mai ridicat pe cer înainte de miezul nopÅ£ii ÅŸi în apropierea zorilor. Luna Nouă de pe 11 octombrie creează condiÅ£ii aproape perfecte pentru observaÅ£ii, orice ar aduce acest curent — chiar ÅŸi dacă nimic n-ar fi detectabil din această sursă. Meteorii Draconidelor sunt excepÅ£ional de lenÅ£i, o caracteristică care ajută la separarea meteorilor veritabili ai acestui curent de sporadicii care accidental ar părea să aparÅ£ină aceluiaÅŸi radiant.

ε-Geminide (EGE)

Active:	14 —27 octombrie
Maxim:	18 octombrie (λ = 205°)
ZHR =	2
Radiant:	α = 102°; δ = +27°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	70 km/s
r =	3.0
TFC:	α = 090°; δ = +20° ÅŸi
	α = 125°; δ = +20° (β > 20° S)

Curentul ε-Geminidelor este un curent minor, slab, cu caracteristici ÅŸi moment de activitate aproape coincizând cu cele ale Orionidelor. Din aceasta cauză, o mare atenÅ£ie trebuie acordată separării acestor două surse de meteori prin tehnici instrumentale - în special observaÅ£ii video sau telescopice - sau observaÅ£ii vizuale prin trasarea meteorilor. Luna, aflată în creÅŸtere, va apune cu mult înainte de miezul nopÅ£ii la nord de ecuator ÅŸi către miezul nopÅ£ii la sud de ecuator, oferind o ÅŸansă bună de obÅ£inere a mai multor date despre acest curent din ambele emisfere. Observatorii nordici se pot bucura de avantajul plasării radiantului la o înălÅ£ime mai adecvată observaÅ£iilor începând cu miezul nopÅ£ii.

Orionide (ORI)

Active:	2 octombrie —7 noiembrie
Maxim:	21 octombrie (λ = 208°)
ZHR =	25
Radiant:	α = 95°; δ = +16°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	66 km/s
r =	2.5
TFC:	α = 100°; δ =+39° ÅŸi
	α = 75°; δ = +24° (β > 40° N) sau
	α = 80°; δ = +01° ÅŸi
	α = 117°; δ = +01° (β < 40° N)

Radiantul Orionidelor, aflat un pic mai la nord de ecuatorul ceresc, este la o înălÅ£ime potrivită observaÅ£iilor către miezul nopÅ£ii (ora locală) din ambele emisfere, totuÅŸi un pic mai înainte pentru emisfera nordică, deci toată lumea va putea urmări cu plăcere acest curent. Luna, aflată la câteva zile după Primul Pătrar, va apune undeva între 0h30m —2h30m oferind posibilitatea unui cer întunecat pentru o mare parte din noapte când radiantul este cel mai bine văzut. Recenta analiză, făcută de Audrius Dubietis din datele IMO pentru anii 1984 —2001, a indicat câteva schimbări minore faţă de ceea ce s-a aÅŸteptat anterior în valorile ZHR-ului maxim ÅŸi ale lui r care variază întrucâtva de la an la an. Valoarea medie a maximului ZHR-ului s-a aflat între ~ 14 ÅŸi 31 pe intervalul studiat, cu confirmarea parÅ£ială a posibilei periodicităţi de 12 ani în întoarceri mai puternice, descoperită la începutul secolului XX. Acest lucru ar însemna că se aÅŸteaptă întoarceri mai puternice în 2008 —2010 ÅŸi probabil anul acesta cele mai mari valori ale ZHR-ului vor fi în jurul valorii de 25. Orionidele au fost întotdeauna menÅ£ionate ca având câteva submaxime în afara maximului principal (dat mai sus), făcând astfel ca activitatea curentului să rămână câteodată aproximativ constantă pentru câteva nopÅ£i consecutive centrate pe acest maxim. De exemplu, în 1993 ÅŸi 1998 un submaxim aproape la fel de puternic ca maximul normal a fost detectat pe 17 —18 octombrie din Europa. ToÅ£i observatorii sunt îndemnaÅ£i să ia în seamă aceste posibilităţi, întrucât în acest an condiÅ£iile de observaÅ£ii sub un cer întunecat sunt favorabile pentru urmărirea Orionidelor atât pe 17 cât ÅŸi pe 18 octombrie. În trecut, au fost raportaÅ£i ÅŸi câÅ£iva subradianÅ£i vizuali, dar observaÅ£iile video recente sugerează că radiantul este mult mai puÅ£in complex decât s-a crezut. Åži pentru că observatorii vizuali au avut clar probleme cu determinarea radiantului acestui curent, noi date foto, telescopice ÅŸi video pentru a confirma acest lucru ar fi foarte folositoare.

Tauride

Tauridele de Sud (STA)

Active:	25 septembrie —25 noiembrie
Maxim:	5 noiembrie (λ = 223°)
ZHR =	5
Radiant:	α = 052°; δ = +13°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	27 km/s
r =	2.3
TFC:	alegeÅ£i câmpuri pe eliptică ÅŸi ~ 10°  la E sau V de radianÅ£i (β > 40° S)

Tauridele de Nord (NTA)

Active:	25 septembrie —25 noiembrie
Maxim:	12 noiembrie (λ = 230°)
ZHR =	5
Radiant:	α = 058°; δ = +22°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	29 km/s
r =	2.3
TFC:	vezi Tauridele de Sud

AceÅŸti doi curenÅ£i fac parte din complexul asociat cometei 2P/Encke. Datorită faptului că radianÅ£ii lor sunt întinÅŸi ÅŸi difuzi, definirea lor poate fi realizată cel mai bine prin trasări vizuale sau telescopice făcute cu mare atenÅ£ie sau prin înregistrări video ori prin fotografie. RadianÅ£ii Tauridelor au fost studiaÅ£i de curând de către Mihaela Triglav folosind datele IMO. RadianÅ£ii acestor curenÅ£i aproape coincid cu Sursa Antisolară; Sursa Antisolară — deÅŸi activă pe tot parcursul anului — nu ar trebui raportată în perioada activităţii Tauridelor.

MulÅ£i dintre meteorii Tauridelor sunt strălucitori ÅŸi înceÅ£i, ceea ce-i face obiective ideale pentru fotografie. În plus, aceste două caracteristici împreună cu ratele orare reduse ÅŸi stabile ale Tauridelor, le fac obiective excelente pentru novici, aceÅŸtia putând să exerseze folosirea metodei prin trasare a meteorilor. Activitatea ambilor curenÅ£i pare să producă un maxim de tip platou pentru zece zile la începutul lui noiembrie. Tauridele se remarcă din când în când prin producerea de bolizi foarte strălucitori, dar se pare că nu în fiecare an. Studiile făcute de David Asher au indicat că ratele ridicate în bolizii Tauridelor ar putea rezulta dintr-un “roi” mare de particule din interiorul complexului Tauride sugerându-se astfel că în 1995, 1998 ÅŸi cel mai recent în 2005 ar fi avut loc întoarcerea “roiului” respectiv. În 1995 s-a înregistrat un număr impresionant de Tauride strălucitoare între sfârÅŸitul lui octombrie ÅŸi mijlocul lui noiembrie, iar în 1998, la sfârÅŸitul lunii octombrie, ZHR-urile au atins valori comparabile cu ratele la maximul normal, în general însoÅ£ite ÅŸi de o creÅŸtere în fluxul de Tauride mai strălucitoare. Fenomenul din 2005 a fost cel mai impresionant ÅŸi cel mai bine observat până în prezent, cu mulÅ£i bolizi ocazionali foarte strălucitori ÅŸi EZHR-uri combinate de ~ 10 —15, care au persistat din jurul datei de 29 octombrie până pe 10 noiembrie. În anul acesta, la sfârÅŸitul lui octombrie —începutul lui noiembrie, Luna se va găsi la Ultimul Pătrar, dar pentru perioada maximului normal din noiembrie, aceasta nu va mai consitui o piedică pentru observatori. Din fericire, următoarea posibilă întoarcere a “roiului” din octombrie-noiembrie nu este anticipată până în 2008, dar totuÅŸi ar fi importantă urmărirea curenÅ£ilor în această perioadă pentru a ne asigura că nu au loc evenimente neaÅŸteptate. PoziÅ£ionarea lângă ecliptică a radianÅ£ilor ambelor ramuri ale Tauridelor indică faptul că toÅ£i observatorii de meteori pot urmării aceÅŸti curenÅ£i. Observatorii emisferei nordice sunt întrucâtva mai bine plasaÅ£i, deoacere în locaÅ£iile nordice continuă să se menÅ£ină distanÅ£e adecvate radiant-zenit în nopÅ£ile târzii de toamnă. Chiar ÅŸi în emisfera sudică este posibil un interval de 3 —5 ore de observaÅ£ii în jurul miezului nopÅ£ii când Taurus se află deasupra orizontului.

Leonide (LEO)

Active:	10 —23 noiembrie
Maxim:	18 noiembrie; 2h50m UT (λ = 235°27) - dar vezi textul de mai jos
ZHR =	15+?
Radiant:	α = 153°; δ = +22°
Radiant drift:	see Table 6
v∞ =	71 km/s
r =	2.5
TFC:	α = 140°; δ = +35° ÅŸi
	α = 129°; δ = +06° (β > 35° N) sau
	α = 156°; δ = -03° ÅŸi
	α = 129°; δ = +06° (β < 35° N)
IFC:	α = 120°; δ = +40° înainte de 0h ora locală (β > 40° N)
	α = 120°; δ = +20° înainte de 4h ora locală ÅŸi
	α = 160°; δ = 00° după 4h ora locală (β > 00° N)
	α = 120°; δ = +10° înainte de 0h ora locală ÅŸi α = 160°
	δ = -10° (β < 00° N)

AÅŸa cum au demonstrat evenimentele din 2003 —2005, când au fost observate valori mai ridicate ale ZHR-urilor de ~ 20 —40, sfârÅŸitul activităţii puternice, aproape furtunoase, a Leonidelor între 1998 —2002, asociată cu trecerea cometei părinte 55P/Tempel-Tuttle la periheliu în 1998, nu a însemnat sfârÅŸitul interesului faţă de acest curent fascinant. Posibilitatea unei întoarceri mai accentuate în 2006 nu a putut fi evaluată încă la vremea când acest calendar a fost pregătit, dar nu s-a făcut nici o altă predicÅ£ie până în 2009 pentru potenÅ£iale rate ridicate ce s-ar putea manifesta în forţă. În consecinţă, este posibil ca în 2007 să aibe loc numai maximul normal, cel al trecerii nodale. Dacă acesta va fi cazul, se va putea remarca o întoarcere la valorile specifice ale ZHR-ului maxim observate când cometa părinte nu se află la periheliu. Dar cum nimic nu este sigur din partea acestui curent, vă rugăm să fiÅ£i vigilenÅ£i ÅŸi să urmăriÅ£i posibilele actualizări sau predicÅ£ii mai noi! Radiantul Leonidelor răsare în jurul miezului nopÅ£ii, ora locală, (sau după miezul nopÅ£ii, la sud de ecuator) cam în acelaÅŸi timp când Luna, în creÅŸtere după Primul Pătrar, va apune pe 18 noiembrie, deci vom avea parte de un cer întunecat pentru a urmări orice s-ar putea întâmpla în acea noapte. Momentul de maxim (dat mai sus) ar favoriza locaÅ£ii din Europa, Africa ÅŸi Orientul Apropiat. În studiul acestui curent pot fi folosite toate metodele de observare.

α-Monocerotide (AMO)

Active:	15 —25 noiembrie
Maxim:	22 noiembrie; 3h10m UT (λ = 239°32)
ZHR =	variabil - de obicei ~ 5; dar poate produce izbucniri de până la ~ 400+
Radiant:	α = 117°; δ = +01°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	65 km/s
r =	2.4
TFC:	α = 115°; δ = +23° ÅŸi
	α = 129°; δ = +20° (β > 20° N) sau
	α = 110°; δ = -27° ÅŸi
	α = 098°; δ = +06° (β < 20° N)

Un alt curent de la sfârÅŸitul anului care poate produce surprize, α-Monocerotidele au avut cea mai recentă izbucnire în 1995 (cea mai mare valoare a EZHR-ului fiind de ~ 420, care a durat numai 5 minute, iar întreaga izbucnire doar 30 minute). MulÅ£i observatori din Europa au asistat la acest eveniment ÅŸi au putut actualiza parametrii acestui curent. Cu toate acestea, propusa periodicitate de 10 ani în astfel de întoarceri ale activităţii curentului a trecut neconfirmată, deoarece în 2005, sub cerul luminat de Lună, nu s-a întâmplat nimic neobiÅŸnuit. Datorită acestui fapt, toÅ£i observatorii ar trebui să continue să urmărească îndeaproape α-Monocerotidele în fiecare an ÅŸi să încerce să identifice următoarea izbucnire. Durata scurtă a tuturor izbucnirilor din trecut ne spune că ar trebui să evităm pe cât posibil pauzele de observaÅ£ii în timpul activităţii curentului din preajma maximului prezis, atunci când cerul este senin.

În ciuda faptului că pe 22 noiembrie Luna va fi cu numai două zile înainte de Luna Plină ÅŸi datorită faptului că radiantul este bine poziÅ£ionat pentru observaÅ£ii dar numai după 23h ora locală, observatorii nordici vor avea totuÅŸi o fereastră de cer întunecat de scurtă durată, dar numai între apusul Lunii ÅŸi zorii zilei. Dacă a fost prezis corect, momentul de maxim ar cădea bine în special pentru locaÅ£ii din Europa, nordul Africii ÅŸi Orientul Apropiat.

Sursa Antihelion (ANT) în Decembrie

Active:	preluând activitatea NTA/STA din 26 noiembrie
ZHR =	3
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	30 km/s
r	~ 3

Sursa Antisolară din Decembrie reprezintă o parte slabă din activitatea meteorică de pe ecliptică. Au fost totuÅŸi fotografiaÅ£i ÅŸi câÅ£iva meteori mai strălucitori ale acestei surse. Curentul are cel puÅ£in un radiant dublu, dar ramura de sud a fost rareori observată. Radiantul folosit în cazul de faţă este un radiant combinat, potrivit pentru observaÅ£iile vizuale, dar observaÅ£iile telescopice ÅŸi video ar fi mai de dorit pentru determinarea exactă a structurii radiantului. Acesta este bine plasat pentru ambele emisfere pe tot parcursul nopÅ£ii, dar în acest an sunt recomandate observaÅ£iile dinaintea miezului nopÅ£ii, deoarece Luna, aflată la Ultimul Pătrar, va răsări pe tot globul în jurul miezului nopÅ£ii (ora locală).

Phoenicide (PHO)

Active:	28 noiembrie —9 decembrie
Maxim:	6 decembrie; 21h00m UT (λ = 254°25)
ZHR =	variabil - de obicei 3 sau mai puţin; poate atinge şi 100
Radiant:	α = 18°; δ = -53°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	18 km/s
r =	2.8
TFC:	α = 40°; δ = -39° ÅŸi
	α = 065°; δ = -62° (β < 10° N)

Până în prezent a fost raportată o singură întoarcere impresionantă a Phoenicidelor, atunci când au fost descoperite, în 1956, când EZHR-urile au fost probabil de ~ 100, posibil cu câteva maxime care s-au întins pe câteva ore. Au mai fost raportate ÅŸi alte trei potenÅ£iale izbucniri de activitate redusă, dar niciodată de către mai mult de un observator aflat în condiÅ£ii instabile. Datele de încredere oferite de IMO arată că activitatea recentă a acestui curent pare inexistentă. Cu toate acestea, curentul poate fi unul periodic ÅŸi din acest motiv sunt necesare mai multe observaÅ£ii folosind toate metodele de observaÅ£ie. Luna oferă condiÅ£ii perfecte în 2007 pentru observatorii din emisfera sudică, datorită Lunii Noi de pe 9 decembrie. Radiantul Phoenicidelor se află la înălÅ£imea cea mai adecvată observaÅ£iilor la lăsarea serii ÅŸi va rămâne vizibil pe aproape tot parcursul nopÅ£ii.

Puppide-Velide (PUP)

Active:	1 —15 decembrie
Maxim:	~ 7 decembrie (λ ~ 255°)
ZHR	~ 10
Radiant:	α = 123°; δ = -45°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	40 km/s; r = 2.9
TFC:	α = 090° până la 150°; δ = -20° până la -60°
	alegeÅ£i câmpuri separate între ele de circa 30° în α
	mutându-se către est odată cu evoluÅ£ia curentului (β < 10° N)

Puppide-Velidele reprezintă un sistem complex de curenÅ£i puÅ£in studiaÅ£i, vizibili în principal la sud de ecuator. Au fost identificaÅ£i până la zece subcurenÅ£i cu radianÅ£i aflaÅ£i atât de aproape unul de celalat încât observaÅ£iile vizuale nu i-ar putea separa. ObservaÅ£iile fotografice ÅŸi telescopice ar fi destul de sensibile pentru acest scop, dar ÅŸi trasarea vizuală făcută cu foarte mare atenÅ£ie. Activitatea acestei surse este atât de puÅ£in cunoscută încât nu putem fi siguri decât de faptul că cele mai mari rate orare ar avea loc la mijlocul lui decembrie, atunci când, în acest an, Luna va fi Nouă. Cu toate acestea, câÅ£iva dintre aceÅŸti curenÅ£i pot fi vizibili de la sfârÅŸitul lui octombrie până la sfârÅŸitul lui ianuarie. Majoritatea meteorilor Puppid-Velidelor sunt foarte slabi, dar ocazional au fost raportaÅ£i ÅŸi bolizi în număr considerabil în jurul maximului indicat. Zona radiantului este bine văzută toată noaptea, dar cel mai sus va fi spre ivirea zorilor.

Monocerotide (MON)

Active:	27 noiembrie —17 decembrie
Maxim:	9 decembrie (λ = 257°)
ZHR =	3
Radiant:	α = 100°; δ = +08°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	42 km/s
r =	3.0
TFC:	α = 088°; δ = +20° ÅŸi
	α = 135°; δ = +48° (β > 40° N) sau
	α = 120°; δ = -03° ÅŸi
	α = 084°; δ = +10° (β < 40° N)

Din această sursă minoră de meteori s-au raportat numai rate orare scăzute cu meteori de obicei slabi, făcând astfel esenÅ£ială folosirea metodelor de observare prin trasare vizuală cu mare atenÅ£ie, telescopice sau video. Detaliile despre acest curent, inclusiv poziÅ£ia radiantului, sunt destul de nesigure. Datele IMO, colectate recent, au arătat numai semne slabe ale maximului indicat, iar rezultate telescopice au sugerat un maxim ceva mai târziu, în jurul datei de 16 decembrie (λ ~ 264°) din radiantul aflat la α = 117°, δ = +20°. Anul 2007 este un an ideal pentru urmărirea acestui curent când maximul de pe 9 decembrie cade exact la Lună Nouă. Zona radiantului este vizibilă toată noaptea, culminând în poziÅ£ie în jurul orei 1h30m, ora locală.

σ-Hydride (HYD)

Active:	3 —15 decembrie
Maxim:	12 decembrie (λ = 260°)
ZHR =	2
Radiant:	α = 127°; δ = +02°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	58 km/s
r =	3.0
TFC:	α = 095°; δ = 00° ÅŸi
	α = 160°; δ = 00° (toate locaÅ£iile - numai după miezul nopÅ£ii)

σ-Hydridele, detectate pentru prima oară prin fotografie în anii '60, se caracterizează prin meteori slabi ÅŸi ÅŸterÅŸi, iar ratele lor orare sunt în general foarte scăzute, aproape de pragul de detecÅ£ie vizuală. Întrucât radiantul curentului se află lângă ecuator, un pic peste 10° mai la est de steaua Procyon (α Canis Minoris), toÅ£i observatorii pot urmări activitatea acestui curent. Radiantul va răsări în orele târzii ale serii, dar este vizibil cel mai bine după miezul nopÅ£ii, ora locală, deci acest an va fi un an perfect pentru observaÅ£iile σ-Hydridelor, mai ales că Luna, aflată în creÅŸtere, va apune ÅŸi ea devreme. Datele recente indică faptul că maximul poate avea loc cu până la ÅŸase zile mai devreme decât momentul teoretic, ceea ce-l va face ÅŸi mai favorizat datorită absenÅ£ei Lunii de pe cer. Pentru a-l caracteriza cu mai multă precizie, curentul ar putea beneficia de observaÅ£ii prin trasări vizuale, observaÅ£ii telescopice ÅŸi video.

Geminide (GEM)

Active:	7 —17 decembrie
Maxim:	14 decembrie; 16h45m UT (λ = 262°2) ± 2.3h
ZHR =	120
Radiant:	α = 112°; δ = +33°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	35 km/s
r =	2.6
TFC:	α = 087°; δ = +20° ÅŸi
	α = 135°; δ = +49° înainte de 23h ora locală
	α = 087°; δ = +20° ÅŸi
	α = 129°; δ = +20° după 23h ora locală (β > 40° N)
	α = 120°; δ = -03° ÅŸi
	α = 084°; δ = +10° (β < 40° N)
IFC:	α = 150°; δ = +20° ÅŸi
	α = 060°; δ = +40° (β > 20° N)
	α = 135°; δ = -05° ÅŸi
	α = 080°; δ = 00° (β < 20° N)

Curentul Geminidelor este unul dintre cei mai frumoÅŸi ÅŸi probabil unul dintre cei mai de încredere curenÅ£i observabili la ora actuală. În acest an, Luna, în creÅŸtere, va apune până pe la mijlocul serii pe întreg globul pe 14 decembrie (ora apusului de Lună este progresiv mai târzie cu cât locaÅ£iile sunt mai la sud), oferind cer întunecat pentru toÅ£i observatorii, în special pentru cei din emisfera nordică. Radiantul Geminidelor culminează în jurul orei 2h, ora locală, dar pentru locaÅ£iile mai la nord de ecuator acesta va răsări pe la apusul Soarelui ÅŸi se va afla la o înălÅ£ime adecvată observaÅ£iilor începând cu orele serii. În emisfera sudică, radiantul apare abia în jurul miezului nopÅ£ii, ora locală. Chiar ÅŸi din locaÅ£ii mai sudice, acest curent este splendid, deseori având meteori strălucitori cu viteză medie, răsplătind pe toÅ£i observatorii, orice metodă de observare ar folosi ei. În ultimii ani, maximul Geminidelor a arătat uÅŸoare semne de variabilitate în momentul la care acesta a avut loc ÅŸi în valorile ratelor sale orare. Maximele au fost mai bine observate în ultimele două decade ÅŸi s-a văzut că toate au avut loc într-un interval de 2h20m faţă de momentul de maxim (dat mai sus). Momentul de maxim principal preconizat, împreună cu apusul Lunii, favorizează locaÅ£ii din Asia Centrală spre est, peste Oceanul Pacific către Alaska. Un moment de maxim mai timpuriu sau mai întârziat ar extinde această zonă de bună vizibilitate mai spre est sau respectiv, mai spre vest. Dacă ar avea loc o sortare de masă în cadrul curentului, ar însemna că meteorii telescopici mai puÅ£in strălucitori ar trebui să fie mai abundenÅ£i cu aproape o zi înaintea maximului vizual (1° de longitudine solară). Rezultatele telescopice indică faptul că aceÅŸti meteori provin dintr-o regiune întinsă, având probabil trei subcentre. De aceea, mai multe rezultate despre acest subiect ar fi foarte folositoare.

Coma Berenicide (COM)

Active:	12 decembrie —23 ianuarie
Maxim:	20 decembrie (λ = 268°)
ZHR =	5
Radiant:	α = 175°; δ = +25°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	65 km/s
r =	3.0
TFC:	α = 180°; δ = +50° ÅŸi
	α = 165°; δ = +20° înainte de 3h ora locală
	α = 195°; δ = +10° ÅŸi
	α = 200°; δ = +45° after 3h ora locală (β > 20° N)

Curentul Coma Berenicide este un curent minor, slab, care este de obicei observat în timpul activităţii Geminidelor ÅŸi Quadrantidelor, dar care necesită de asemenea mai multe observaÅ£ii ÅŸi la alte momente de timp (în afara maximului), pentru a defini mai bine maximul său. Curentul este aproape inobservabil din emisfera sudică, deci se contează pe observatorii nordici să învingă frigul iernii ca să se poată îmbunătăţi cunoÅŸtinÅ£ele despre acest curent. Radiantul este la o înălÅ£ime adecvată observaÅ£iilor după miezul nopÅ£ii, ora locală ÅŸi în ciuda faptului că momentul de maxim este aproape de Luna Plină, vor fi posibile câteva ore de cer întunecat pentru observaÅ£ii la latitudini din centrul emisferei nordice după apusul Lunii.

Abrevieri şi Tabele de Observaţii

• α, δ: Coordonatele pentru poziÅ£ia radiantului curentului, de obicei la momentul de maxim. α este ascensia dreaptă, δ este declinaÅ£ia. RadianÅ£ii se miÅŸcă pe cer în fiecare zi datorită propriei miÅŸcari a Pământului pe orbită în jurul Soarelui, deci acest fapt trebuie luat în considerare pentru utilizarea detaliilor din Tabelul 6 pentru nopÅ£ile din afara maximelor listate.
• r: Indexul populaÅ£iei, un termen calculat din distribuÅ£ia de magnitudine a curentului meteoric. r = 2.0 — 2.5 corespunde unor meteori mai strălucitori decât media, iar r mai mare de 3.0 unor meteori mai puÅ£in strălucitori decât media.
• λ: Longitudinea solară, o măsură precisă a poziÅ£iei Pământului pe orbita sa, care nu depinde de divagaÅ£iile calendarului. Toate valorile lui λ sunt date pentru echinocÅ£iul 2000.0.
• v_∞: Viteza atmosferică sau aparentă a meteorilor, dată în km/s. Vitezele variază de la 11 km/s (foarte lenÅ£i) până la 72 km/s (foarte rapizi). 40 km/s reprezintă cu aproximaÅ£ie viteza medie.
• ZHR: Rata orară zenitală, un număr maxim de meteori calculat, pe care un observator ideal l-ar vedea pe un cer perfect senin cu radiantul curentului deasupra capului. Această mărime este dată în termeni de meteori pe oră. Acolo unde activitatea meteorică persistă la nivele înalte pentru mai puÅ£in de o oră sau unde circumstanÅ£ele de observare sunt foarte slabe, este folosit ZHR-ul estimat (EZHR), care este mai puÅ£in precis decât cel normal.
• TFC and PFC: Centrul câmpurilor telescopice ÅŸi, respectiv, fotografice. β este latitudinea la care se află observatorul (“<” înseamnă “mai la sud de” ÅŸi “>” înseamnă “mai la nord de”). Trebuiesc observate perechi de câmpuri telescopice, alternându-le la fiecare jumătate de oră, astfel încât poziÅ£iile radianÅ£ilor să poată fi bine definite. Alegerea exactă a TFC sau PFC depinde de locaÅ£ia observatorului ÅŸi înălÅ£imea radiantului. De notat că TFC-urile sunt de asemenea folositoare atunci când se foloseÅŸte camera video.

Tabelul 4. Fazele Lunii în 2007

Lună Nouă	Primul Pătrar	Lună Plină	Ultimul Pătrar
		3 ianuarie	11 ianuarie
19 ianuarie	25 ianuarie	2 febriarie	10 februarie
17 februarie	24 februarie	3 martie	12 martie
19 martie	25 martie	2 aprilie	10 aprilie
17 aprilie	24 aprilie	2 mai	10 mai
16 mai	23 mai	1 iunie	8 iunie
15 iunie	22 iunie	30 iunie	7 iulie
14 iulie	22 iulie	30 iulie	5 august
12 august	20 august	28 august	4 septembrie
11 septembrie	19 septembrie	26 septembrie	3 octombrie
11 octombrie	19 octombrie	26 octombrie	1 noiembrie
9 noiembrie	17 noiembrie	24 noiembrie	1 decembrie
9 decembrie	17 decembrie	24 decembrie	31 decembrie

Tabelul 5. Lista de lucru pentru curenÅ£ii meteorici vizuali

Detaliile din acest tabel sunt conforme cu cele mai noi informaÅ£ii disponibile până în iunie 2006. Pentru mai multe informaÅ£ii, vă rugăm să contactaÅ£i comisia IMO de observaÅ£ii vizuale sau reprezentanÅ£ii SARM. Datele de maxim indicate în paranteze sunt date de referinţă pentru radiant, nu maxime reale. CâÅ£iva curenÅ£i au valori ale ZHR-ului ce variază de la an la an. Sunt prezentate cele mai recente date precise, cu excepÅ£ia unor posibili curenÅ£i periodici care au fost notaÅ£i “var.” = variabil.

Sursa Antisolară este întreruptă de NTA/STA. Pentru mai multe detalii vezi Tabelul 6.

Curent meteoric	Activitate	Data Max	λ	α	δ	v∞	r	ZHR
Sursa Antisolară (ANT)	01 ian - 31 dec					30	3.0	3
Quadrantide (QUA)	01 ian - 05 ian	04 ian	283°16	230°	+49°	41	2.1	120
α-Centauride (ACE)	28 ian - 21 feb	08 feb	319°2	211°	-59°	56	2.0	5
δ-Leonide (DLE)	15 feb - 10 mar	25 feb	336°	168°	+16°	23	3.0	2
γ-Normide (GNO)	25 feb - 22 mar	14 mar	353°	239°	-50°	56	2.4	4
Lyride (LYR)	16 apr - 25 apr	22 apr	32°32	271°	+34°	49	2.1	18
π-Puppide (PPU)	15 apr - 28 apr	24 apr	33°5	110°	-45°	18	2.0	var
η-Aquaride (ETA)	19 apr - 28 mai	06 mai	45°5	338°	-01°	66	2.4	60
η-Lyride (ELY)	03 mai - 12 mai	09 mai	48°4	287°	+44	44	3.0	3
Bootidele de Iunie (JBO)	22 iun - 02 iul	27 iun	95°7	224°	+48°	18	2.2	var
Piscide Austrinide (PAU)	15 iul - 10 aug	28 iul	125°	341°	-30°	35	3.2	5
δ-Aquaridele de Sud (SDA)	12 iul - 19 aug	28 iul	125°	339°	-16°	41	3.2	20
α-Capricornide (CAP)	03 iul - 15 aug	30 iul	127°	307°	-10°	23	2.5	4
Perseide (PER)	17 iul - 24 aug	13 aug	140°0	46°	+58°	59	2.6	100
κ-Cygnide (KCG)	03 aug - 25 aug	18 aug	145°	286°	+59°	25	3.0	3
α-Aurigide (AUR)	25 aug - 08 sep	01 sep	158°6	84°	+42°	66	2.6	7
Perseidele de Septembrie (SPE)	05 sep - 17 sep	09 sep	166°7	60°	+47°	64	2.9	5
δ-Aurigide (DAU)	18 sep - 10 oct	04 oct	191°	88°	+49°	64	2.9	2
Draconide (GIA)	06 oct - 10 oct	09 oct	195°4	262°	+54°	20	2.6	var
ε-Geminide (EGE)	14 oct - 27 oct	18 oct	205°	102°	+27°	70	3.0	2
Orionide (ORI)	02 oct - 07 noi	21 oct	208°	95°	+16°	66	2.5	23
Leo Minoride (LMI)	19 oct- 27 oct	24 oct	211°	162°	+37°	62	3.0	2
Tauridele de Sud (STA)	01 oct - 25 noi	05 noi	223°	52°	+15°	27	2.3	5
Tauridele de Nord (NTA)	01 oct - 25 noi	12 noi	230°	58°	+22°	29	2.3	5
Leonide (LEO)	10 noi - 23 noi	18 noi	235°27	153°	+22°	71	2.5	15+
α-Monocerotide (AMO)	15 noi - 25 noi	22 noi	239°32	117°	+01°	65	2.4	var
Phoenicidele de Decembrie (PHO)	28 noi - 09 dec	06 dec	254°25	18°	-53°	18	2.8	var
Puppide/Velide (PUP)	01 dec - 15 dec	(07 dec)	(255°)	123°	-45°	40	2.9	10
Monocerotide (MON)	27 noi - 17 dec	09 dec	257°	100°	+08°	42	3.0	2
σ-Hydride (HYD)	03 dec - 15 dec	12 dec	260°	127°	+02°	58	3.0	3
Geminide (GEM)	07 dec - 17 dec	14 dec	262°2	112°	+33°	35	2.6	120
Coma Berenicide (COM)	12 dec- 23 ian	20 dec	268°	177°	+25°	65	3.0	5
Urside (URS)	17 dec - 26 dec	23 dec	270°7	217°	+76°	33	3.0	10

Tabelul 6. PoziÅ£iile radianÅ£ilor de-a lungul anului în α ÅŸi δ

MiÅŸcările radiantului fiecărui curent sunt date în noua listă de lucru din tabelul de mai jos. PoziÅ£iile se referă la eq. J2000.0.

<

Data
	ANT	QUA	COM
31 dec	112° +21°	228° +50°	186° +20°
5 ian	117° +20°	231° +49°	190° +18°
10 ian	122° +19°		194° +17°
15 ian	127° +17°		198° +15°
20 ian	132° +16°		202° +13°
25 ian	138° +15°			ACE
30 ian	143° +13°			200° -57°
5 feb	149° +11°			208° -59°
10 feb	154° +9°			214° -60°	DLE
15 feb	159° +7°			220° -62°	159° +19°
20 feb	164° +5°	GNO		225° -63°	164° +18°
28 feb	172° +2°	225° -51°			171° +15°
5 mar	177° 0°	230° -50°			176° +13°
10 mar	182° -2°	235° -50°			180° +12°
15 mar	187° -4°	240° -50°
20 mar	192° -6°	245° -49°
25 mar	197° -7°
30 mar	202° -9°
5 apr	208° -11°
10 apr	213° -13°	LYR	PPU
15 apr	218° -15°	263° +34°	106° -44°	ETA