Calendarul Curenţilor Meteorici al IMO 2008

Introducere

întocmit de Alastair McBeath
tradus şi adaptat de Simona Văduvescu
corectat/adaptat tehnic de Valentin Grigore

Calendarul curenţilor meteorici este întocmit pe baza informaţiilor culese din "IMO Monograph No.2: Handbook for Visual Meteor Observers", editat de Jürgen Rendtel, Rainer Arlt şi Alastair McBeath, IMO, 1995, îmbunătățite cu adnotările din revista WGN 34:3 (iunie 2006), pp. 71 — 84 (şi corecțiile de rigoare) şi pe baza altor materialele adiţionale extrase din analizele de date colectate ulterior. Autorii mulțumesc lui Jeff Brower, David Entwistle, Roberto Gorelli şi Jérémie Vaubaillon pentru discuţiile avute cu privire la câteva evenimente potenţiale ale anului 2008.

Bine aţi venit în pagina calendarului curenţilor meteorici pe 2008 al Organizaţiei Internaţionale de Meteori (IMO). Anul acesta începe promiţător pentru curenții puternici, cu maximele Quadrantidelor, α-Centauridelor, η-Aquaridelor şi δ-Aquaridelor lipsite de prezenţa Lunii. Situaţia se schimbă în august când Perseidele au maximul în preajma Lunii Pline, iar Orionidele în octombrie, Leonidelor în noiembrie şi Geminidelor în decembrie sunt plasate şi mai nefavorabil. Draconidele ar trebui să fie în parte observabile, iar intervalul sfârşitului de octombrie şi începutului de noiembrie fără Lună, poate aduce un “roi” intensificat de Tauride. Acest lucru este valabil şi pentru maximul Ursidelor de la sfârşitul anului. Curenţii minori ar trebui şi ei monitorizați, şi ideal ar fi ca urmărirea activităţii acestora să se facă de-a lungul întregului an pentru a se verifica toate sursele meteorice stabilite deja şi eventual pentru a se descoperi altele noi. Se ştie faptul că pentru mulţi observatori acest lucru nu este practic posibil. De aceea acest calendar, creat pentru prima dată în 1991, vine în ajutorul observatorilor punân d în evidenţă momentele la care depunerea unui efort deosebit ar fi mai fructuoasă.

La baza calendarului de curenţi meteorici stă lista actuală de curenţi meteorici vizuali (Tabelul 5) actualizată de analiştii IMO în 2006 pentru a o menţine ca cea mai precisă listă disponibilă la ora actuală pentru observaţiile de meteori cu ochiul liber. Desigur, aşa cum îi spune şi numele, este o listă de lucru, supusă continuu verificărilor şi corecturilor bazate pe cele mai bune date pe care IMO le deţine. Anul acesta au fost făcute ceva mai multe schimbări pentru a amenda câteva inconsecvențe minore din versiunea 2007. Vă rugăm să folosiţi informaţiile din această pagină când vă pregătiţi pentru observaţiile din 2008, deoarece câţiva curenţii importanţi cum sunt Perseidele şi Leonidele au suferit câteva modificări minore privind locaţia radianţilor.

Pe lângă aceşti curenți care pot fi observaţi vizual, de-a lungul anului sunt prezenţi mulţi alţi curenţi meteorici cu activitate mai slabă care nu pot fi detectaţi vizual şi care nu pot fi separaţi de meteorii sporadici decât prin mijloace foto, radar, telescopice sau observaţii video. Este posibil ca unii dintre aceştia să fie chiar cei eliminaţi recent din lista curenților vizuali. Mai există, de asemenea, şi un set de curenţi meteorici cu radianţii localizaţi prea aproape de Soare pentru a fi observaţi prin metode optice şi care pot fi detectaţi numai prin observații radio sau radar. Câţiva dintre aceşti curenţi sunt prezentaţi în Tabelul 7: Lista de lucru pentru curenţii meteorici radio, observabili în timpul zilei. Scopul IMO este de a încuraja, colecta, analiza şi publica datele combinate ale observaţiilor de meteori obţinute din locaţii de pe tot globul pentru a aprofunda înţelegerea activităţii meteorilor detectabili de pe suprafaţa Pământului. De aceea, pe lânga observaţiile vizuale, IMO încurajează şi formele de observaţie mai specializate, şi toţi observatori de meteori, oriunde s-ar afla şi orice metode ar folosi pentru a înregistra activitatea meteorică sunt îndemnaţi să urmeze procedura standard de observaţii a IMO atunci când prelucrează datele şi să le trimită fără întârziere comisiei corespunzătoare pentru analiză. Datorită eforturilor multor observatori IMO din întreaga lume, din 1988 până astăzi, am reuşit să obţinem ceea ce avem în prezent, inclusiv menţinerea şi actualizarea listei de lucru. Numai continuarea activităţii de observare în întreaga lume poate conduce la construirea unei imagini mai bune şi mai complete despre fluxul meteoroidic.

Cu toate că, bazaţi pe cele mai bune date de care dispunem, includem predicţii pentru maximele celor mai activi curenţi pe timp de noapte sau pe timp de zi, în multe cazuri este esenţial să realizăm că aceste maxime nu sunt cunoscute cu o precizie mai bună de 1° de longitudine solară (fapt şi mai puţin precis pentru curenţii meteorici detectabili ziua prin radio, curenţi care au început să fie din nou în atenţia observatorilor). În plus, variaţiile de la an la an ale curenţilor meteorici fac ca observaţiile anterioare să fie doar un ghid despre unde şi când maximul curentului poate fi aşteptat, fapt valabil chiar şi în cazul curenţilor meteorici majori. Toate informaţiile incluse aici pot fi actualizate după publicarea calendarului, deci vă rugăm să verificaţi alertele de pe Internet (inclusiv cele din IMO-News (în engleză)) şi cele din WGN, publicaţia bilunară a IMO . De asemenea, câţiva curenţi sunt cunoscuţi ca având particule "mass-sorting" în şuvoiul meteoroidic respectiv, astfel că maximele observate prin radar, radio, fotografic, telescopic, video şi vizual pot avea loc la momente diferite. Majoritatea datelor colectate sunt pentru maximele curenţilor vizuali, deci acest fapt trebuie avut în vedere când folosim alte metode de observaţie.

Oricum şi oriunde aţi putea să observaţi, vă dorim tuturor mult succes şi aşteptăm cu mult interes datele voastre. Vă rugăm să raportaţi rezultatele la adresa de e-mail: sarm.meteori@gmail.com. Cer senin!

Sursa Antisolară

Cea mai importantă modificare pe lista de lucru pentru curenţii meteorici vizuali o constituie eliminarea, în 2006, a surselor minore de meteori situate lângă ecliptică şi care par să se urmărească unele pe altele pe cer de-a lungul anului. Dintre acestea menţionăm Virginidele din februarie-martie şi mulţi curenți aparținând Aquaridelor din iulie-august. Sursele eliminate au fost înlocuite de o zonă mare şi difuză de radianţi a cărei mărime este, în mare, considerată de la α = 30°, δ = 15°, cu centrul lângă 12° est de punctul opus Soarelui pe ecliptică. Această zonă dă numele sursei meteorice de "Sursă Antisolară", abreviată "ANT". Acestă modificare a fost facută deoarece oferă o descriere mai bună a activităţii reale observate, în comparaţie cu cea anterioară când se lua în considerare clusterul surselor minore din această zonă cerească, deseori presupus variabil. Totuşi credem că, în prezent, α-Capricornidele (CAP) din iulie-august şi δ-Aquaridele (SDA), în particular, ar trebui să rămână separate de ANT pentru observațiile vizuale. Aşadar, aceşti curenţi au rămas deocamdată pe lista de lucru, iar timpul şi observaţiile, ca întotdeauna, ne vor da mai multe informaţii despre ei. Către sfârşitul anului, datorită activităţii puternice a celor doi curenţi gemeni ai Tauridelor (STA şi NTA), ANT ar trebui considerată inactivă odată cu apariția Tauridelor, începând cu sfârşitul lui septembrie până la sfârşitul lui noiembrie. Pentru a veni în ajutorul observatorilor, includem mai jos hărţi pentru localizarea radianţilor Sursei Antisolare şi a altor curenţi din apropierea ANT, hărţi ce reprezintă o completare a poziţiilor numerice indicate în Tabelul 6. Comentarii despre poziţia şi activitatea ANT sunt indicate în textul fiecărei perioade discutate.

Ianuarie - Martie

Începutul lunii ianuarie ne oferă o Lună aflată la câteva zile de ultimul pătrat care va favoriza observaţiile Quadrantidelor în emisfera nordică, iar februarie va aduce o Lună Nouă în preajma maximului α-Centauridelor pentru emisfera sudică. Mijlocul lui martie se aşteaptă să aducă, anul acesta, o întoarcere destul de bună, chiar foarte bună a curentului minor γ-Normide pentru emisfera sudică. Centrul radiantului Sursei Antisolare începe în ianuarie în sud-estul constelației Gemini, se va afla în Rac pe aproape întreg parcursul lunii ianuarie, apoi va trece în sudul constelației Leo unde va sta pe aproape întreg parcursul lunii februarie, iar în martie va trece în sudul lui Virgo. Cel mai probabil, ZHR-urile Sursei Antisolare vor fi <2, deşi analizele IMO sugerează că ar exista un mic maxim, nu prea bine definit, cu ZHR-uri de ~ 2-3, în jurul ~ 286° — 293° longitudine solară (7-14 ianuarie 2008, bine plasat datorită Lunii Noi sau în creştere). În martie ZHR-urile Sursei Antisolare ar putea atinge ~ 3. La sfârşitul lui ianuarie şi începutul lui februarie câţiva curenţi noi, minori, de meteori slabi cu radiantul în zona Coma-Leo-Virgo care au fost menționați în ultimii ani sunt din păcate împiedicați de Luna Plină chiar în perioada de activitate aşteptată între 20-27 ianuarie. Momentele teoretice aproximative (rotunjite la ora cea mai apropiată) pentru maximele curenţilor radio observabili în timpul zilei în aceste luni sunt următoarele: Capricornide/Sagittaride — 2 februarie, 03h UT; şi χ-Capricornide — 14 februarie, 04h UT. Rezultatele radio recente ne spun însă că maximul Cap/Sgr poate fi variabil, undeva între 1 — 4 februarie, iar activitatea din jurul maximului prezis al χ-Capricornidelor tinde să aibă o întârziere de până la o zi. Ambii curenți meteorici au radianții < 10° — 15° la vest de Soare la momentul de maxim, deci nu pot fi observaţi vizual nici chiar din emisfera sudică.

Quadrantide (QUA)

Active:	1 — 5 ianuarie
Maxim:	4 ianuarie - 06h40m UT (λsol = 283°16)
ZHR =	120 (dar poate varia ~ 60 — 200)
Radiant:	α = 230°; δ = +49°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	41 km/s; r = 2.1 în timpul maximului, dar variabil
TFC:	α = 242°; δ = +75° şi α = 198°; δ = +40° (β > 40° N)
IFC:	înainte de 0h ora locală α = 150°; δ = +70°
	după 0h ora locală α = 180°; δ = +40° şi
	α = 240°; δ = +70° (β > 40° N)

Anul începe promiţător pentru observatorii de meteori din emisfera nordică cu maximul Quadrantidelor practic lipsit de prezenţa Lunii, aflată în descreştere, la numai patru zile înainte de Luna Nouă, care va răsări în jurul sau după ora 4 pentru latitudinile medii ale emisferei nordice, deci nu va constitui o problemămajoră. Pentru multe locaţii din emisfera nordică, radiantul acestui curent aflat în constelația Boötes, deşi circumpolar, va atinge o înălţime favorabilă observaţiilor numai după miezul nopții, ridicându-se bine pe cer spre crepusculul dimineții. Cele mai favorizate locuri de observare a acestui curent vor fi cele aflate în estul Americii de Nord, vestul Europei şi nordul Africii. O provocare interesantă o poate constitui observarea meteorilor "long-pathed" ai acestui curent din emisfera sudică, care ar putea apare ocazional înainte de ivirea zorilor. Din păcate observaţii utile nu se pot face pentru Quadrantide din aceste locaţii.

Momentul de maxim de mai sus a fost calculat pe baza datelor IMO din 1992, când a avut loc cea mai bine observată întoarcere a curentului. Analiza a fost de asemenea confirmată de rezultatele radio din 1996 încoace. Maximul acestui curent este de obicei de scurtă durată şi poate fi pierdut cu uşurință în numai câteva ore de cer acoperit datorită vremii proaste de iarnă din emisfera nordică. Acesta poate fi şi motivul pentru care ZHR-ul acestui curent pare să fluctueze de la an la an, dar probabil o reală variabilitate a curentului este de asemenea prezentă. Spre exemplu, ZHR-urile vizuale în anul 1998 au persitat pentru mai mult de două ore la valorile cele mai mari. Alt nivel de complexitate al acestui curent meteoric vine din faptul că particulele "mass-sorting" din şuvoiul meteoroidic respectiv pot duce la apariţia de meteori mai slabi (meteori observabili prin radio sau cu ajutorul telescopului) a căror maxim poate avea loc cu până la 14 ore înaintea meteorilor strălucitori (observabili vizual sau fotografic), deci observatorii ar trebui să fie activi pe tot parcursul activităţii acestui curent. Câţiva ani, începând din 2000 încoace, se pare că au adus un maxim radio la 9-12 ore după maximul vizual. Zonele ideale observaţiilor vizuale, care ar putea aduce o confirmare a acestui fenomen, dacă acesta s-ar repeta şi în 2008, se întind din Asia de Est până în estul Oceanului Pacific de Nord.

Observaţiile făcute în trecut pentru acest curent arată că radiantul său este difuz pe perioada activităţii înainte şi după maxim, conturându-se notabil în timpul maximului. Dar acest lucru poate fi numai rezultatul unei activităţi scăzute din afara orelor din preajma maximului. Pentru investigarea mai profundă a acestui fenomen sunt binevenite observaţiile foto şi video, în principal în perioada 1 - 5 ianuarie. Vă rugăm să folosiţi IFC-urile şi TFC-urile date mai sus, împreună cu hărţile aferente.

α-Centauride (ACE)

Active:	28 ianuarie — 21 februarie
Maxim:	8 februarie 17h UT (λsol = 319°2)
ZHR =	variabilă; în mod normal ~ 5 dar poate atinge 25+
Radiant:	α = 211° δ = -59°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	56 km/s; r = 2.0

Teoretic, curentul α-Centauridelor este unul dintre cei mai importanţi curenți ai verii din emisfera sudică. Analiza observaţiilor făcute în trecut arată că acest curent produce mulţi meteori strălucitori, chiar bolizi (meteori de magnitudine cel puţin -3) de cele mai multe ori cu cozi persistente faine. În 1974 şi 1980 au avut loc izbucniri de o durată de câteva ore cu un ZHR de aproximativ 20 - 30. Totuşi, rapoartele mai recente pentru acest curent indică ZHR-uri de 5 sau chiar mai mici. Ca de obicei în cazul emisferei sudice, la ora actuală avem mai multe întrebări decât răspunsuri şi nu avem nici un indiciu care să ne spună când sau dacă o altă activitate puternică a acestui curent va avea loc. De aceea, observatorii vizuali, fotografici şi video nu trebuie să scape nici o ocazie de observare a acestui curent. Radiantul α-Centauridelor este aproape circumpolar pentru cea mai mare parte a populaţiei aflate la sud de ecua tor şi ajunge la o înălţime adecvată observaţiilor după orele serii. Maximul prezis cade aproape perfect pe Luna Nouă, aşadar va fi o şansă ideală de observare a acestui curent pentru oricine are cer senin.

γ-Normide (GNO)

Active:	25 februarie — 22 martie
Maxim:	13 martie (λsol = 353°)
ZHR =	4
Radiant:	α = 239° δ = -50°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	56 km/s; r = 2.4
TFC:	α = 225° δ = -26° şi α = 215° δ = -45° (β < 15° S)

Activitatea curentului γ-Normide pare să aibă acelaşi nivel cu cea a sporadicilor, iar pe cea mai mare parte a activităţii acestui curent, ZHR-ul său este practic de nedetectat faţă de background-ul oferit de sporadici. Vârful maximului γ-Normidelor a fost reportat ca fiind destul de ascuţit, cu ZHR-uri de 3-4, deseori observat numai pentru o zi sau două de o parte şi de alta a maximului prezis. Uneori activitatea γ-Normidelor poate varia, în trecut observându-se şi maxime întinse sau neclare pentru acest curent. Puţinele date pe care le deținem din 1999 încoace au indicat pentru anul 2008 posibilitatea unui maxim de scurtă durată între λ_sol ~ 350° — 357°, ce corespunde săptămânii 10 — 17 martie. Datele video deţinute pentru aceeaşi perioadă menţionată ne spun că poziţia radiantului acestui curent nu ar mai fi valabilă. De aceea, pentru acest curent, vă rugăm să folosiţi informaţiile din acest an. Cu siguranţă, acest curent necesită observarea sa în mod regulat. Cele mai bune observaţii se pot face după miezul nopţii când radiantul se va ridica la o înalţime rezonabilă pentru emisfera sudică (radiantul nu va răsări pentru emisfera nordică). Luna se va afla în creştere, cu primul pătrar pe 14 martie favorizând astfel observaţiile din acest an. Pentru urmărirea acestui curent se pot folosi toate tehnicile de observație.

Aprilie - Iunie

Activitatea meteorică se înteţeşte la graniţa dintre aprilie şi mai, cu Luna aproape plină afectând maximul Lyridelor (între 21h UT pe 21 aprilie şi 08h UT pe 22 aprilie, probabil cu ZHR-uri mai bune mai aproape de maximul de pe 22 aprilie ~ 05h UT) şi al π-Puppidelor (vezi mai jos) la sfârşitul lui aprilie; urmează η-Aquaridele la începutul lui mai în condiţii perfecte, fără prezenţa Lunii, urmat la numai câteva zile de curentului minor al η-Lyridelor, curent nou adăugat pe lista IMO. Mai târziu, în luna mai, şi pe tot parcursul lunii iunie, cea mai mare parte a activităţii meteorice se mută pe cerul de zi, cu şase maxime aşteptate în această perioadă. Deşi în anii trecuţi au fost raportaţi, din observaţii vizuale făcute în zonele tropicale şi ale emisferei sudice, şi câţiva meteori aparţinând o-Cetidelor şi Arietidelor, ZHR-urile acestor curenţi nu au putut fi calculate cu precizie din aceste observaţii. Pentru observatorii radio, momentele teoretice de maxim pentru curenţii activi în această perioadă, în timp universal, sunt următoarele: Piscidele de Aprilie — 20 aprilie, 3h; δ-Piscide — 24 aprilie, 3h; ε- Arietide — 9 mai, 02h; Arietidele de Mai — 16 mai, 03h; o-Cetide — 20 mai, 01h; Arietide — 7 iunie, 05h; ζ-Perseide — 9 iunie, 04h; β-Tauride — 28 iunie, 04h. Semnale de la majoritatea acestor curenţi pot fi găsite în bazele de date radio din 1994 —2007, deşi câţiva dintre aceştia sunt dificil de separat individual datorită apropierii de alţi radianţi. Se pare că pe 24 aprilie se va produce şi un alt maxim modest posibil datorită ZHR-urilor combinate ale primilor curenţi menţionaţi mai sus. Spre exemplu, maximele Arietidelor şi ζ-Perseidelor tind să se suprapună unul peste altul producând un semnal radio puternic pentru câteva zile la începutul şi spre mijlocul lui iunie. De asemenea, există indicaţii că maximele acest or doi curenţi se produc cu până la o zi mai târziu decât predicţiile de mai sus. Aşa cum reiese din investigaţiile recente, Sursa Antisolară ar trebui să fie destul de puternică în această perioadă, cu ZHR-uri de 3 - 4 până la mijlocul lui aprilie, şi mai apoi spre sfârşitul lui aprilie - începutul lui mai, sfârşitului lui mai - începutul lui iunie şi sfârşitul lui iunie - începutul lui iulie. În afara acestor perioade ZHR-urile par să fie ~2 - 3. În aprilie, zona radiantului se îndreaptă din sud-estul lui Virgo spre Libra, apoi în mai va trece prin partea de nord a lui Scorpio spre Ophiuchus, iar în iunie se va afla în Sagittarius. Pentru observatorii din emisfera nordică, condiţiile de observare a unor posibile Lyride de Iunie (în prezent neincluse pe lista de lucru a IMO, dar cu o posibilă activitate slabă în jurul lui 15 iunie) sunt foarte nefavorabile în acest an, deoarece Luna se află în creştere, aproape de Luna Plină şi este vizibilă pe tot parcursul nopţii pentru mai toate latitudine de mijloc ale emisferei nordice. Pentru observarea Boötidelor de Iunie condiţiile sunt mult mai bune.

π—Puppide (PPU)

Active:	15 — 28 aprilie
Maxim:	23 aprilie 10h UT (λsol = 33°5 — vezi text)
ZHR =	periodic - până la 40
Radiant:	α = 110° δ = -45°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	18 km/s r = 2.0
TFC:	α = 135° δ = -55° şi α = 105° δ = -25° (β < 20° N)

În ciuda condiţiilor nefavorabile create de prezenţa Lunii în acest an, îndemnăm pe toţi observatorii să iasă la observaţii, deoarece acest curent este unul tânăr, produs de cometa 26P/Grigg-Skjellerup care se va afla la periheliu pe 23 martie 2008, cu o lună înainte ca Pământul să treacă cel mai aproape de orbita şuvoiului meteoric. Activitatea acestei surse a fost detectatată din 1972 cu maxime notabile, de scurtă durată, de ~40 meteori pe oră în anii 1977 şi 1982, anii în care cometa părinte s-a aflat la periheliu. Înainte de 1982, activitatea detectată a fost foarte slabă, dar în 1983 s-a raportat un ZHR de ~ 13, indicând probabil că materialul cometei a început să se împrăştie mai departe de orbita sa, aşa cum prezice şi teoria. În noiembrie 2002 cometa Grigg-Skjellerup s-a aflat ultima dată la periheliu, dar în aprilie 2003 nu s-a detectat nimic semnificativ datorat acestui fapt. Din fericire, anul acesta apropierea este mai favorabilă şi poate oferi o activitate mai interesantă. Este de la sine înţeles că nu putem oferi nici o garanţie cu privire la acest fapt, dar chiar şi rezultatele negative ar constitui informaţii de valoare. Pe de altă parte, urmărirea curentului în mod regulat în timpul activităţii sale este esențială, întrucât rapoartele primite pentru acest curent meteoric au fost sporadice şi maximele de scurtă durată ar fi putut trece neobservate. În afara momentului de maxim indicat mai sus, Jérémie Vaubaillon a descoperit urmele a trei componenţi ai acestui curent care ar putea trece destul de aproape de Pământ ca să producă o oarecare activitate. Totuşi aceşti componenţi par a fi alcătuiţi numai din particule mici şi de aceea este foarte posibil ca meteorii produşi să fie prea slabi pentru observațiile vizuale. Cei trei componenţi au luat naştere la trecerile din 1937, 1942 şi 1947, întâlnirea Pământului cu aceştia estimându-se a avea loc între ~ 22h50m — 23h20m UT pe 22 aprilie anul acesta. ZHR-urile pentru fiecare dintre componenţi se estimează a fi ~ 10, ~ 4 şi respectiv ~ 10, valabile probabil numai pent ru observatorii radio, dar poate şi pentru observatorii vizuali dacă aceştia vor fi norocoşi.

π-Puppidele pot fi cel mai bine urmărite din emisfera sudică cu observaţii folositoare practic înainte de miezul nopţii, deoarece după ora 1, ora locală, radiantul coboară foarte jos spre a apune. Chiar şi pe 23 aprilie, pentru latutidinile de mijloc ale emisferei sudice, Luna, aflată în descreştere imediat după Luna Plină, va răsări odată ce crepusculul astronomic se va sfârşi, aşa încât fereastra de observaţii pe un cer întunecat este practic nulă. Totuşi observaţiile sunt importante indiferent de conditii, de aceea, dacă cerul va fi senin, observatorii vizuali ar trebui să observe în zonele cele mai bune de pe cer, îndepărtate de Lună şi nu prea aproape de radiant. Dacă momentele de maxim prezise ar fi corecte, locaţiile cele mai favorizate ar fi pe 22 aprilie din estul Braziliei spre est către Africa şi prin mijlocul Oceanului Pacific de Sud, incluzând treimea estică a Australiei şi toată Noua Zeelandă pe 23 aprilie. Până a cum au fost colectate date vizuale şi radio despre acest curent, dar natura lentă şi strălucitoare a meteorilor săi face ca π-Puppidele să fie subiecte ideale şi pentru observaţiile foto. Nu au fost raportate încă date telescopice şi video pentru acest curent meteoric.

η-Aquaride (ETA)

Active:	19 aprilie — 28 mai
Maxim:	5 mai 18h UT (λsol = 45°5)
ZHR =	70+ (periodic variabilă ~ 40 — 85)
Radiant:	α = 338° δ = -01°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	66 km/s; r = 2.4
TFC:	α = 319° δ = +10° şi α = 321° δ = -23° (β < 20° S)

Curentul η-Aquaridelor este un curent frumos şi bogat în meteori, asociat cometei 1P/Halley, ca şi Orionidele din octombrie, dar vizibil pentru numai câteva ore înaintea zorilor, în special din zonele tropicale şi din emisfera sudică. În ultimii ani, câteva rezultate semnificative au provenit din locaţii din jurul latitudinii de 40° N. Meteori ocazionali au fost raportaţi şi de la latitudini mai nordice şi ar fi foarte benefic dacă activitatea observaţională s-ar intensifica. Meteorii acestui curent sunt, de asemenea, strălucitori şi au viteze mari, lăsând urme strălucitoare şi persistente, făcând să merite aşteptarea ridicării pe cer a radiantului. Deoarece radiantul este destul de jos, η-Aquaridele tind să aibe traiectorii foarte lungi, care pot determina observatorii să subestimeze vitezele unghiulare ale meteorilor, deci este nevoie de o atenţie mărită în efectuarea acestor observaţii.

Un maxim relativ extins, uneori cu număr variabil de submaxime, are loc de obicei pentru acest curent la începutul lui mai. Analizele recente ale IMO, bazate pe datele colectate între anii 1984 şi 2001, au arătat că ZHR-urile sunt în general peste 30 între 3 — 10 mai şi că cele mai mari valori ale ZHR-ului sunt variabile pe o scală de 12 ani. Următorea valoare maximă a ZHR-ului ar trebui să aibe loc între 2008 — 2010, dacă acest ciclu influenţat de planeta Jupiter este respectat. Conform acestei teorii, ZHR-urile ar trebui să fie în jur de 70 în acest an. Neaşteptata întoarcere puternică a Orionidelor din octombrie 2006 adaugă un grad de extra incertitudine şi pentru acest curent. Luna Nouă de pe 5 mai va aduce condiţii perfecte pentru observarea η-Aquaridelor. O analiză mai recentă a rezultatelor video ale IMO a dus la o uşoară corectare a mişcării radiantului, dar poziţia radiantului la momentul de maxim a rămas neschimbată. Pentru studiul acestui curent pot fi folosite toate formele de observare. Observaţiile radio permit urmărirea curentului pe cerul de ziuă în orele dimineţii, chiar şi din latitudini nordice.

η-Lyride (ELY)

Active:	3 — 12 mai
Maxim:	8 mai 18h UT (λsol = 48°4)
ZHR =	3
Radiant:	α = 287° δ = +44°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	44 km/s; r = 3.0
TFC:	α = 325° δ = +40° sau α = 285° δ = +15° şi
	α = 260° δ = +30° (β > 10° S)

Curentul η-Lyridelelor este un nou membru pe lista de lucru a IMO asociat cometei C/1983 H1 IRAS-Araki-Alcock, care pare însă a fi numai o slabă sursă de meteori. Cea mai mare parte a observaţiilor făcute până în prezent pentru acest curent este constituită din rezultatele foto şi video. Poziţia radiantului pare să fie undeva lângă punctul indicat mai sus pentru maximul estimat, dar se poate afla cu câteva grade mai departe de acesta. Rezultatele video recente ale IMO ne spun că radiantul ar avea centrul lângă α = 290°, δ = +42°. De aceea, observaţiile vizuale şi telescopice prin trasarea pe hărţile gnomonice a meteorilor acestui curent ar fi foarte necesare pentru a separa aceste η-Lyride de sporadici. Mişcarea radiantului rămâne deocamdată nemăsurată, dar ar trebui să fie la 1° paralelă cu ecliptica. Zona radiantului este vizibilă toată noaptea pentru emisfera de nord (în primul rând). Pe 8 mai, Luna, î n creştere, imediat după Luna Nouă, va apune până la miezul nopţii pentru latitudinile de mijloc ale emisferei nordice, deci nu va constitui o problemă pentru observarea unei eventuale activităţi a acestui curent.

Boötidele de Iunie (JBO)

Active:	22 iunie — 2 iulie
Maxim:	27 iunie 02h30m UT (λsol = 95°7)
ZHR =	variable: 0 — 100+
Radiant:	α = 224° δ = +48°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	18 km/s; r = 2.2
TFC:	α = 156° δ = +64° şi α = 289° δ = +67° (β = 25° — 60° N)

Acest curent meteoric a fost adăugat din nou pe lista de curenţi meteorici vizuali a IMO în urma întoarcerii sale neaşteptate din 1998, când au fost înregistrate ZHR-uri de 50 până la 100+ pentru mai mult de jumătate de zi. O izbucnire de durată asemănătoare, dar cu ZHR-uri de ~ 20 —50, a fost observată pe 23 iunie 2004, această dată situându-se mai devreme decât activitatea bine definită a acestui curent înregistrată în trecut. În ultima actualizare a listei de lucru, data de debut a acestui curent a fost modificată pentru a se asigura prinderea viitoarei activităţi, în cazul în care aceasta soseşte mai devreme. Toţi observatorii sunt încurajaţi să urmărească acest curent pe toată perioada de activitate estimată, deoarece izbucnirile ar putea reveni pe viitor. Numai trei întoarceri mai probabile au fost detectate înainte de 1998: în 1916, 1921 şi 1927, iar lipsa rapoartelor semnificative din perioada 1928 — 1997 au dus la concluzia că, probabil, meteoroizii asociaţi acestui curent nu mai întâlnesc traiectoria Pământului. Dinamica Boötidelor de Iunie este puţin înţeleasă, cu toate că modelele teoretice recente au îmbunătăţit perceperea noastră. Cometa părinte a acestui curent meteoric este 7P/Pons-Winnecke a cărei orbită, în momentul apropierii maxime de orbita Pământului, se află la o distanţă de aproximativ 0,24 unităţi astronomice în afara orbi tei Pământului. Cometa s-a aflat la periheliu în 2002 şi următoarea trecere va avea loc în acest an pe 26 septembrie. Întoarcerile observate în 1998 şi 2004 s-au produs datorită materialului împrăştiat de cometă în trecut şi care acum se află pe orbite uşor diferite de cea a cometei. Urmele de praf, lăsate la diferite întoarceri la periheliu de-a lungul secolului XIX, par să fie responsabile pentru ultimele două izbucniri importante. Nu există predicţii actuale pentru o posibilă activitate în 2008, dar condiţiile de observații sunt favorabile observatorilor din latitudinile medii ale emisferei nordice, unde radiantul este vizibil cel mai bine. Pentru aceste locații, Luna, aflată la Ultimul Pătrar, va răsări până în miezul nopții pe 26/27 iunie, constituind numai o mică problemă pe lângă faptul că nopţile de vară sunt oricum scurte datorită crepusculul pelungit, chiar continuu în unele locaţii. Radiantul Boötidele de Iunie se află la o înălţime propice observaţiilor toată noaptea şi toate tehnicile de observare pot fi folosite în urmărirea acestui curent.

Iulie - Septembrie

Deoarece ultimele analize IMO pentru foştii curenți minori ai Pegasidelor şi Phoenicidelor de Iulie au arătat că sunt nedectabili vizual, aceştia au fost exculşi de pe lista de lucru. Datorită acestui fapt, singura sursă activă în iulie, mai mult sau mai puțin identificabilă, va fi Sursa Antisolară. Zona radiantului acestei surse trece prin estul lui Sagittarius, apoi prin nordul lui Capricornus şi-apoi în sud-vestul lui Aquarius. Rezultatele IMO indică faptul că sursa nu poate fi practic recunoscută în primele zile ale lunii, iar pentru cea mai mare parte a lui iulie, ZHR-ul său este < 2. Totuşi activitatea pare să se îmbunătățească puţin spre sfârşitul lui iulie şi prima parte a lunii august, cu ZHR de ~ 2 - 3. Avantajul acestor valoari scăzute ale ZHR-ului Sursei Antisolare este identificarea mai uşoară a maximului α-Capricornidelor care va avea loc pe un cer fără Lună şi a cărui radiant se suprapune peste cel al Sursei A ntisolare.

Curentul δ-Aquaridelor de Sud este un curent destul de puternic, iar cel al Piscide Austrinidelor are radiantul destul de departe de zona Sursei Antisolare, deci ambii curenţi pot fi separaţi cu uşurință de ANT, mai ales din emisfera sudică. În timpul activităţii curentului major al Perseidelor (parţial luminată de Lună în acest an), ZHR-urile Sursei Antisolare vor descreşte din nou sub valoarea 2 în drumul radiantului său prin Aquarius. În jurul maximului α-Aurigidelor, la graniţa dintre august şi septembrie, radiantul ANT se va afla în partea vestică a lui Pisces. În august, maximul κ-Cygnidelor va fi, din păcate, complet pierdut, deorece va avea loc la numai o zi după Luna Plină, pe 17 august.

Curentul redenumit Perseidele de Septembrie (în trecut δ-Aurigide) şi cel pe care îl ştim acum ca fiind într-adevăr δ-Aurigide, s-au separat în doi curenţi distinctivi, deşi se urmăresc îndeaproape unul pe celalalt în mişcarea radianţilor exact pe aceeaşi direcţie. Maximele lor sunt aşteptate în septembrie, şi sperăm într-un cer senin pentru observarea lor. Pentru cea mai mare parte a lunii septembrie, ZHR-urile ANT, probabil nu mai mari de 2 - 3, pot fi încă detectabile din radiantul situat în Pisces. Începând cu 25 septembrie, meteorii Sursei Antisolare nu vor mai fi înregistrați ca ANT, deoacere până la sfârşitul lui noiembrie, curenţii Tauridelor preiau conducerea în activitatea situată pe lângă ecliptică.

Pentru observatorii radio, activitatea susţinută din mai-iunie se diminuează pe perioada verii, dar rămân totuşi γ-Leonidele, care sunt imposibil de observat vizual (cu maximul către 25 august, 04h UT, neconfirmat de rezultatele radio recente) şi Sextantidele, un curent vizual înşelător. Maximul acestora este aşteptat pe 27 septembrie în jurul orei 04h UT, dar poate avea loc şi cu o zi mai devreme. În 1999 a fost detectată o puternică întoarcere a acestui curent la λ ~ 186°, poziţie corespunzătoare datei de 28 septembrie 2008, în timp ce în 2002, maximul de pe 27 septembrie nu a fost detectat, dar a fost găsit un altul în jur de 29 — 30 septembrie. De asemenea, este posibil ca cele câteva maxime minore observate la începutul lui octombrie să se datoreze acestui curent radio. Luna Nouă nu va creea dificultăţi observatorilor vizuali care speră, la sfârşitul lui septembrie, în prinderea câtorva Sextantide, deşi radiantul lor va răsări în ambele emisfere cu o oră înainte de ivirea zorilor.

Piscide-Austrinide (PAU)

Active:	15 iulie — 10 august
Maxim:	27 iulie(λsol = 125°)
ZHR =	5
Radiant:	α = 341° δ = -30°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	35 km/s; r = 3.2
TFC:	α = 255° până la 000° δ = 00° până la +15°
	alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 30° N)

Foarte puţine informaţii au fost obtinute în ultimele decade despre curentul Piscide-Austrinidelor. Din acest motiv, detaliile aceastei surse de meteori nu sunt pe deplin confirmate şi este posibil ca ZHR-ul său să fie un pic mai bun în acest an. Această impresie poate fi lăsată şi de multitudinea de date adunate pentru acest curent pe perioada verii din emisfera nordică şi lipsa aproape completă a rezultatelor pe perioada iernii din emisfera sudică, unde este iarnă. Curentul pare a fi bogat în meteori slabi, asemănători cu cei ai ANT şi SDA aflaţi în apropiere, de aceea observaţiile telescopice ar fi mult mai de folos pentru distingerea lor. În acet an, maximul Piscide-Austrinidelor beneficiază şi el, ca şi maximele celorlalţi curenţi de la sfârşitul lui iulie, de Luna aproape de Lună Nouă.

δ-Aquaridele de Sud (SDA)

Active:	12 iulie — 19 august
Maxim:	27 iulie(λsol = 125°)
ZHR =	20
Radiant:	α = 339° δ = -16°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	41 km/s; r = 3.2
TFC:	α = 255° până la 000° δ = 00° până la +15°
	alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 40° N)

Una din cele mai mari modificări aduse pe lista de lucru a IMO a fost eliminarea foştilor curenți δ-Aquaride de Nord şi τ-Aquaridele de Nord si de Sud care nu au putut fi identificaţi separat în analizele IMO şi în alte analize extra IMO. Acest lucru simplifică în special dificultăţile observatorilor vizuali care se luptă deseori cu problema confuziei radianţilor minori crezuți a fi prezenţi în zona Aquarius-Capricornus în iulie-august. Ca şi meteorii PAU şi ANT, meteorii SDA sunt de obicei puţin strălucitori, de aceea sunt foarte potriviţi pentru observaţiile telescopice. Eforturile observatorilor vizuali sau foto (în special din zone mai sudice) ar fi totuşi meritate deoarece pot exista şi câţiva membrii mai strălucitori ai acestei sursei. Pentru observarea curentului SDA pot fi utilizate şi observaţiile radio, întrucât această sursă de meteori poate oferi uneori un semnal radio surprinzător de puternic. Trasarea pe hartă a acestor meteori este de asemenea recomandată pentru a ajuta asocierea meteorilor cu curentul respectiv. Radianții curenților SDA/PAU/ANT/CAP sunt ridicați bine pe cer pentru cea mai mare parte a nopţii. Maximul δ-Aquaridelor de Sud, lipsit de lumina Lunii, este aşteptat să fie mai puțin ascuțit decât indică data sugerată mai sus şi curentul va avea probabil o activitate similară între 27-29 iulie. Ratele sale sunt suspectate şi ele de variabilitate, deşi acest lucru nu este indicat în rezultatele recente.

α-Capricornide (CAP)

Active:	3 iulie — 15 august
Maxim:	29 iulie(λsol = 127°)
ZHR =	4
Radiant:	α = 307° δ = -10°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	23 km/s; r = 2.5
TFC:	α = 255° to 000° δ = 00° până la +15°
	alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 40° N)
IFC:	α = 300° δ = +10° (β > 45° N)
	α = 320° δ = -05° (β 0° to 45°  ;N)
	α = 300° δ = -25° (β < 0°)

Atât α-Capricornidele cât şi δ-Aquaridele de Sud au fost bine detectate vizual în trecut, distingâdu-se de radianţii celorlaţi curenţi mai slabi care ar fi trebuit să fie activi în Capricornus-Aquarius în această perioadă. Totuşi rămâne de văzut dacă α-Capricornidele pot fi detectate separat de noul radiant al Sursei Antisolare deoarece radiantul lor se suprapune acum peste o zonă ovală întinsă a ANT. Meteorii α-Capricornidelor se remarcă prin strălucirea lor, câteodată chiar bolizi, care în combinaţie cu viteza lor aparentă scăzută, pot face ca aceste obiecte să fie unele din cele mai impresionante şi atractive pe care un observator şi le poate dori. În 1995, observatorii IMO europeni au remarcat o intensificare minoră a ZHR-urilor CAP la o valoare de ~ 10, iar rezultatele mai recente indică faptul că maximul CAP poate continua pentru încă o zi în acest an, probabil între 29-30 iulie.

Perseide (PER)

Active:	17 iulie — 24 august
Maxim:	12 august 11h30m — 14h00m UT (λsol = 140°0 — 140°1), dar vezi text
ZHR =	100
Radiant:	α = 49° δ = +58°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	59 km/s; r = 2.6
TFC:	α = 019° δ = +38° şi α = 348° δ = +74° înainte de 2h ora locală
	α = 043° δ = +38° şi α = 073° δ = +66° după 2h ora locală (β > 20° N)
IFC:	α = 300° δ = +40° şi &al pha; = 000° δ = +20° sau
	α = 240° δ = +70° (β > 20° N)

Curentul Perseidelor a fost unul din cei mai captivanţi şi dinamici curenţi meteorici din timpul anilor '90, cu izbucniri la un nou maxim primar producând EZHR-uri de 400+ în 1991 şi 1992. Ratele noului maxim au scăzut la ~ 100 —120 la sfârşitul anilor '90, iar în 2000 nici nu a mai avut loc. Acest lucru nu este neobişnuit deoarece izbucnirile şi maximul primar (care nu a fost observat înainte de 1988) au fost asociate cu trecerea la periheliu a cometei părinte a Perseidelor, 109P/Swift-Tuttle, din 1992. Perioada orbitală a cometei este de aproximativ 130 ani, la ora actuală călătorind spre exteriorul Sistemului Solar. Şi aşa cum teoria prezice, ratele unor asemenea izbucniri ar trebui să scadă pe măsură ce distanţa cometa-Pământ creşte. Cu toate acestea, câteva predicţii au indicat că anii 2004 —2006 ar putea aduce o întoarcere de rate mari înaintea maximului aşteptat, şi în 2004 un maxim scurt şi puternic s-a produs în apropierea acelui moment de pre-maxim. În 2005, activitatea a părut normală, iar întoarcerea din 2006 a fost pierdută în lumina Lunii şi foarte slab observată.

Din datele anilor 1991 — 99 a fost dedusă o schimbare anuală, în medie de +0°05 în λ_sol, a “vechiului” maxim primar ţinându-se seama de faptul că acesta ar putea da o posibilă recurenţă undeva în jurul orei 16h40m UT pe 12 august (λ_sol = 140°21), deci un pic mai târziu după cel mai probabil maxim prezis, cel al maximului “tradiţional”, care a fost întotdeauna observat. Momentul de maxim terţiar, care nu a mai fost înregistrat în datele IMO din 1999 încoace, ar trebui să fie pe 12 august în jurul lui λ_sol = 140°4, 21h30m UT. Deşi observaţiile recente ale acestui curent indică numai existenţa maximului "tradiţional" în 2008, observatorii ar trebui să conştientizeze faptul că şi alte momemte de maxim ar fi putea fi posibile şi să îşi planifice observaţiile astfel încât să nu piardă aceste evenimente.

Cele mai favorizate locaţii pentru urmărirea acestui curent sunt latitudinile medii ale emisferei nordice. Pentru aceste locaţii, Luna în creştere, la câteva zile de Luna Nouă, va apune pe 12/13 august între miezul nopţii şi 01h30m ora locală lăsând loc cerului întunecat pentru observaţii (Luna va apune progresiv, mai devreme pentru locaţii mai nordice). Tot pentru aceste locaţii, radiantul Perseidelor este observabil practic începând cu orele 22h — 23h ora locală, ridicâdu-se pe cer de-a lungul nopţii, deci toate condiţiile sunt favorabile pentru observarea acestui curent. Presupunând că va avea loc, momentul maximului "tradiţional" este prezis a fi cel mai bine observat din locaţii aflate în nordul Oceanului Pacific şi în jurul acestuia, incluzând vestul extrem al Americii de Nord, estul extrem, Japonia şi China.

Pentru acest curent pot fi folosite cu atenție toate formele de observaţie. Spre exemplu, datele video au fost folosite în ultimele analize IMO pentru a clarifica şi a estima mai exact poziţia radiantului şi de asemenea pentru a îndepărta aproape cu certitudine îndoiala că radiantul Perseidelor ar fi multiplu, aşa cum a resultat câteodată din observaţiile vizuale. Singurul aspect negativ al acestui curent rămâne imposibilitatea de a-l acoperi din emisfera sudică.

Curenţii Aurigide-Perseide

α-Aurigide (AUR)

Active:	25 august — 8 septembrie
Maxim:	31 august 19h UT (λsol = 158°6)
ZHR =	7
Radiant:	α = 84° δ = +42°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	66 km/s; r = 2.6
TFC:	α = 052° δ = +60°; α = 043° δ = +39°
	şi α = 023° δ = +41° (β > 10° S)

Perseidele de Septembrie (SPE)

Active:	5 — 17 septembrie
Maxim:	September 9 03h UT (λsol = 166°7)
ZHR =	5
Radiant:	α = 60° δ = +47°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	64 km/s; r = 2.9
TFC:	ca şi AUR

δ-Aurigide (DAU)

Active:	18 septembrie — 10 octombrie
Maxim:	28 septembrie (λsol = 186°), dar vezi text
ZHR =	3
Radiant:	α = 82° δ = +49°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	64 km/s; r = 2.9
TFC:	ca şi AUR

Aceşti curenţi importanţi ai emisferei nordice par să facă parte dintr-o serie de surse de meteori puţin studiate, cu radianţi în Aries, Perseus, Cassiopeia şi Auriga, surse active de la sfârşitul lui august până în octombrie. Un posibil nou radiant în Aries a fost raportat independent de observatorii britanici şi italieni la sfârşitul lui august 1997. Analizarea datelor IMO colectate din 1986 până în prezent indică faptul că există cel puțin trei curenţi distinctivi care se repetă anual, dintre care cel al α-Aurigidelor este ceva mai puternic, iar ceilalţi doi sunt Perseidele de Septembrie şi δ-Aurigidele.

Deşi α-Aurigidele au produs scurte izbucniri neaşteptate care au dat EZHR-uri de ~ 30 —40 în 1935, 1986 şi 1994, aceşti curenţi nu au mai fost observaţi în mod regulat până foarte recent şi alte izbucniri ale acestora ar fi putut trece neobservate. Spre exemplu, numai trei observatori au văzut izbucnirile din 1986 şi 1994! Din păcate nu avem informaţii despre evenimentul din 2007, prezis ca fiind unul puternic şi cu posibile implicaţii pe viitor, dar ruinat de prezenţa Lunii, deoarece acest calendar a fost scris înainte de eveniment. Toți cei trei radianţi ai Aurigid-Perseidelor ating înălţimi potrivite observaţiilor după orele 23h —0h, ora locală, iar Luna se află numai la o zi de Luna Nouă creând astfel condiţii perfecte în acest an pentru maximul α-Aurigidelor.

Perseidele de Septembrie, numite în trecut pe lista IMO δ-Aurigide, sunt acum separate în două surse. Această decizie s-a luat pe baza imaginilor făcute din multiple locaţii. Data de separare a acestor doi curenţi a fost stabilită pentru atunci când unul dintre ei are cele mai mici valori ale ZHR-urilor şi din acest motiv cei doi curenţi să poată fi trataţi ca fiind distincți în timpul observaţiilor. Maximul din 9 septembrie este favorizat de Luna în creştere, care va apune cam la aceeşi oră când radiantul poate fi bine observat, între 23h — 00h ora locală pentru latitudinile mijlocii ale emisferei nordice.

Ca şi faza mai puţin activă a noilor Perseide de Septembrie, şi cea a δ-Aurigidelor pare să ofere un maxim slab şi nu prea bine definit între λ_sol = 181° — 191° (23 septembrie - 3 octombrie 2008). Data de 28 septembrie este cam pe la mijlocul acestui interval de maxim care aproape coincide în acest an cu Luna Nouă. Faza mai timpurie a acestui maxim va avea probleme datorită Lunii la Ultimul Pătrar, deoarece atât radiantul cât şi Luna vor răsări după miezul nopții ora locală.

Datele telescopice care să examineze şi alţi radianţi din această regiune a bolţii cereşti şi care să evalueze simultan β-Cassiopeidele ar fi foarte valoroase, dar observaţiile foto, video şi vizuale (prin trasare) sunt şi ele, ca întotdeauna, binevenite.

Octombrie - Decembrie

Ultimul trimestru al acestui an este unul slab în care curenţii cei mai activi sunt pierduţi în lumina Lunii, deşi există şi aspecte pozitive în această perioadă. Fazele mai târzii ale maximului curentului minor al δ-Aurigidelor vor avea loc în primele zile ale lui octombrie, când Sursa Antisolară nu are loc. ANT este considerată a fi în suspendare în favoarea Tauridelor de la sfârşitul lui septembrie până la sfârşitul lui noiembrie, când centrul radiantului sursei antisolare se întoarce la activitatea sa în partea estică a constelaţiei Taurus. În decembrie, radinatul ANT trece prin sudul lui Gemini, şi deşi analizele indică că ZHR-urile sale sunt < 2 mai tot timpul, această inactivitate aparentă se poate datora simultan Geminidelor destul de puternice, care se găsesc în apropiere, în partea de nord în luna decembrie şi curentului minor al Monocerotidelor un pic mai la sud.

În 2005 şi 2006, observatorii video din Europa au înregistrat izbucniri de scurtă durată din radiantul circumpolar în emisfera nordică, în "coada" constelației Draco, pe lângă graniţa Dra-Cam pe 5/6 octombrie, dar evenimentul din 2005 (doar acesta) a fost înregistrat foarte slab în observațiile radio, dar nici o observație vizuală nu l-a confirmat. Indiferent de ce ar fi adus anul 2007 (acest calendar fiind scris înainte de eveniment), 2008 aduce o mai bună şansă ca acest curent să fie examinat din nou. Evenimentele din 2005 şi 2006 au avut loc între λ_sol ~ 192°55 — 192°64 corespunzătoare datei de 5 octombrie 2008 13h15m — 15h30m UT. Radiantul s-a aflat în jurul lui α ~ 165°, δ ~ +78°, iar meteorii săi au avut o viteză la trecerea prin atmosferă de ~ 45 — 50 km/s. Dacă intervalul de activitate s-ar menţine acelaşi ca şi în anii precedenţi, curentul asociat acestui radiant ar fi cel mai bin e observat din centrul Asiei spre est către extrema vestică a Americii de Nord şi îl acompaniază o Lună în creştere.

Activitatea potenţială a Draconidelor de la începutul lui octombrie nu este afectată de prezenţa Lunii, dar atât curentul minor al ε-Geminidelor (cu maximul prezis pe 18 octombrie) cât şi cel major al Orionidelor (cu maximul aşteptat pe 20/21 octombrie) au parte de o Lună în descreştere aproape de Ultimul Pătrar, vizibilă în acelaşi timp cu radianţii. Condiderând totuşi puternica şi neaşteptata activitate a Orionidelor din 2006 cu meteori strălucitori şi ZHR-uri în jur de 50-60, şi faptul că acest curent ar putea fi în jurul maximului ciclului său teoretic de 12 ani (ca şi curentul său geamăn - η-Aquaride din aprilie-mai), ar merita observarea sa în cazul în care asemenea rate s-ar manifesta şi în acest an. Noul curent al Leo Minoridelor (un curent foarte slab) va întâmpina puţine probleme datorită prezenţei Lunii la sfârşitul lui octombrie, iar Luna Nouă din finalul de octombrie va permite observarea întoarcerii posibilelor „roiuri” ale curentului Tauride din intervalul de sfârşit de octombrie şi început de noiembrie.

Deşi Luna în descreştere va fi strălucitoare, pe 17 noiembrie 2008 în jurul 09h UT, Leonidele pot produce un maxim normal în apropierea momentului nodal "tradiţional". In WGN 35:1 (2006, p. 7) Mikhail Maslov a propus un alt maxim pentru acest curent cu ZHR-uri de ~ 130 la 00h22m UT pe 17 noiembrie şi cu meteori mai strălucitori decât media. Posibilitatea aceasta ar fi interesantă pentru 2008, dar precizia sa este necunoscută şi nedovedită deoarece multe din celelalte calcule ale lui Mikhail Maslov pentru Leonide din perioada 2001 - 2006 au fost diferite faţă de ceea ce a fost observat în realitate. Pe de altă parte, Jérémie Vaubaillon susţine existenţa a două potenţiale şuvoaie centrate pe 17 noiembrie la 01h32m UT (urma lăsată la trecerea din anul 1466; ZHR nesigur - cel mai probabil ~ 50, dar este posibil ~ 25 — 100) şi 18 noiembrie la 21h38m UT (urma din 1932; ZHR posibil ~ maxim 20?). Observaţiile, deşi dificile datorită prezenţei Lunii, ar putea fi totuşi de valoare examinând curentul la aceste date (sau alte indicate ulterior).

Pentru sfârşitul lui noiembrie, maximul α-Monocerotidelor ar trebui să fie destul de departe de Ultimul Pătrar al Lunii. Din păcate, în decembrie, posibilul maxim al Phoenicidelor de pe 6 decembrie 03h UT este ruinat de prezenţa Lunii. Puppid-Velidele se confruntă şi ele cu o problemă asemănătoare. Curentul minor al Monocerotidelor abia de scapă de prezenţa Lunii aflată în creştere, dar atât maximul σ-Hydridelor (de pe 11 decembrie) cât şi cel al Geminidelor (de pe 13 decembrie, 23h ± 2hr) sunt prea aproape de Luna Plină pentru a putea obţine observaţii vizuale detaliate despre aceşti curenţi. Totuşi deoarece curentul Geminidelor este unul puternic, se merită observarea sa dacă cerul este senin, dar nu pentru o investigare ştiinţifică. Anul se încheie cu întoarcerea Ursidelor şi Coma Berinicidelor, ambele bucurându-se de absenţa Lunii.

Draconide (GIA)

Active:	6 — 10 octombrie
Maxim:	8 octombrie 10h30m UT (λsol = 195°4, dar vezi mai jos)
ZHR =	câteodată pâna la nivel de furtuni meteorice
Radiant:	α = 262° δ = +54°
Mişcarea Radiantului:	neglijabilă
vinf =	20 km/s; r = 2.6
TFC:	α = 290° δ = +65° şi α = 288° δ = +39° (β > 30° N)

Curentul meteoric al Draconidelor este în principal un curent periodic care a produs furtuni de meteori spectaculoase de scurtă durată de două ori în secolul trecut în 1933 şi 1946, şi rate mai reduse în alţi câţiva ani (ZHR-uri de ~ 20 —500+). Cea mai detectabilă activitate a sa a fost înregistrată în anii când cometa părinte a curentului, 21P/Giacobini-Zinner, s-a aflat la periheliu, aşa cum s-a întâmplat ultima oară în iulie 2005. Perioada sa orbitală este de ~ 6,6 ani. În octombrie 2005 a avut loc o izbucnire în mare masură neaşteptată în preajma momentului de trecere nodală a cometei la λ_sol = 195°40 —195°44, probabil datorită materialului împrăştiat în 1946. ZHR-urile vizuale au fost de ~ 35, deşi detecţiile radar au indicat o rată estimată mult mai mare, aproape de ~ 150. Maximul a fost de asemenea regăsit şi în rezultatele radio, dar curentul nu s-a manifestat puternic nici pe această cale. Moment ele maximului periferic, înregistrat la ultimele treceri, au variat de la λ_sol = 195°075 (în 1998; EZHRs ~ 700), corespunzătoare datei de 8 octombrie 2008 la 02h40m UT, trecând prin momentul trecerii nodale (dat mai sus) până la λ_sol = 195°63 —195°76 (în 1999, an fără întoarcere la periheliu a cometei, când s-a semnalat o izbucnire minoră cu ZHR-uri de ~ 10 —20) corespunzătoare datei de 8 octombrie 2008, 16h — 19h30m UT. Radiantul Draconidelor este circumpolar din multe locaţii ale emisferei nordice, dar la începutul lui octombrie este mai ridicat pe cer înainte de miezul nopţii şi în apropierea zorilor. Pentru aceste locaţii, Luna aflată în creştere, la câteva zile de Luna Plină, răsare între ~ 21h — 23h ora locală pe 7/8 octombrie şi între ~ 23h — 00h pe 8/9 octombrie, ceea ce înseamnă că numai prima parte a nopţii va fi folositoare observațiilor, orice ar aduce acest curent — chiar şi dacă nimic n-ar fi detectabil din această sursă. Meteorii Draconidelor sunt excepţional de lenţi, o caracteristică care ajută la separarea meteorilor veritabili ai acestui curent de sporadicii care accidental ar părea să aparţină aceluiaşi radiant.

Leo Minoride (LMI)

Active:	19 — 27 octombrie
Maxim:	24 octombrie(λsol = 211°)
ZHR =	2
Radiant:	α = 162° δ = +37°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	62 km/s; r = 3.0
TFC:	α = 190° δ = +58° şi α = 135° δ = +30° (β > 40° N)

O altă modificare pe lista de lucru este adăugarea curentului slab al Leo Minoridelor cu ZHR-ul maxim sub sau aproape de pragul observării vizuale. Ratele scăzute pot fi totuşi datorate neglijării acestui curent în favoarea celorlalţi curenţi importanţi de la sfârşitul lui octombrie. Rezultatele foto au confirmat semne ale radiantului lângă poziţia propusă, dar informaţii vizuale care să ne spună când acest curent este activ şi când maximul său ar avea loc, practic nu există. Detaliile despre acest curent date mai sus sunt bazate numai pe cea mai bună presupunere. Zona radiantului poate fi văzută numai din emisfera de nord şi răsare în jurul miezului nopţii. Data propusă pentru maximul acestui curent este însoţită de răsăritul Lunii în descreştere, între 01h — 02h pentru latitudinile medii ale emisferei nordice, dar chiar şi aşa, acest lucru nu constituie o problemă gravă în urmărirea curentului. În observarea Leo Minoridelo r sunt recomandate observaţiile telescopice, foto şi video.

Tauride

Tauridele de Sud (STA)

Active:	25 septembrie — 25 noiembrie
Maxim:	5 noiembrie(λsol = 223°)
ZHR =	5
Radiant:	α = 52° δ = +15°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	27 km/s; r = 2.3
TFC:	alegeţi câmpuri pe eliptică şi ~ 10° la E sau V de radianţi (β > 40° S)

Tauridele de Nord (NTA)

Active:	25 septembrie — 25 noiembrie
Maxim:	12 noiembrie (λsol = 230°)
ZHR =	5
Radiant:	α = 58° δ = +22°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	29 km/s; r = 2.3
TFC:	ca şi Tauridele de Sud

Aceşti doi curenţi fac parte din complexul asociat cometei 2P/Encke. Datorită faptului că radianţii lor sunt întinşi şi difuzi, definirea lor poate fi realizată cel mai bine prin trasări vizuale sau telescopice făcute cu mare atenţie sau prin înregistrări video ori prin fotografie. Pentru asocierea corectă a meteorilor cu sursa respectivă, radiantul fiecăruia dintre aceşti curenţi ar trebui considerat o zonă ovală de ~ 20° pe 10°, α pe δ, centrată pe poziția radiantului pentru data respectivă. Activitatea Tauridelor domină clar zona Sursei Antisolare, deci meteorii ANT, deşi prezenţi, vor fi consideraţi inactivi în această perioadă.

Mulţi dintre meteorii Tauridelor sunt strălucitori şi înceţi, ceea ce-i face obiective ideale pentru fotografie. În plus, aceste două caracteristici împreună cu ratele orare reduse şi stabile ale Tauridelor, le fac obiective excelente pentru novici, aceştia putând să exerseze folosirea metodei prin trasare a meteorilor. Activitatea ambilor curenţi pare să producă un maxim de tip platou pentru zece zile la începutul lui noiembrie. Tauridele se remarcă din când în când prin producerea de bolizi foarte strălucitori, dar se pare că nu în fiecare an.

Studiile făcute de David Asher au indicat că ratele ridicate în bolizii Tauridelor ar putea rezulta dintr-un “roi” mare de particule din interiorul complexului Tauride sugerându-se astfel că în 1995, 1998 şi cel mai recent în 2005 ar fi avut loc întoarcerea “roiului” respectiv. În 1995 s-a înregistrat un număr impresionant de Tauride strălucitoare între sfârşitul lui octombrie şi mijlocul lui noiembrie, iar în 1998, la sfârşitul lunii octombrie, ZHR-urile au atins valori comparabile cu ratele la maximul normal, în general însoţite şi de o creştere în fluxul de Tauride mai strălucitoare. Fenomenul din 2005 a fost cel mai impresionant şi cel mai bine observat până în prezent, cu mulţi bolizi ocazionali foarte strălucitori şi EZHR-uri combinate de ~ 10 —15, care au persistat din jurul datei de 29 octombrie până pe 10 noiembrie. Pentru anul 2008 este prezisă o nouă întoarcere a "roiului" care la sfârşitul lui octombrie şi în ceputul lui noiembrie va avea Luna la Primul Pătrar. Aşadar, toţi obsevatorii ar trebui să fie pe fază în această perioadă să poată acoperi orice ne-ar oferi aceşti curenţi. Totuşi, vă rugăm să aveţi în minte faptul că nimic nu este garantat în observaţiile la meteori.

Maximul Tauridelor de Sud va fi puţin afectat de prezenţa Lunii, în timp ce maximul Tauridelor de Nord cade chiar cu o zi înainte de Luna Plină, deci va fi practic pierdut în acest an. Poziţionarea lângă ecliptică a radianţilor ambelor ramuri ale Tauridelor indică faptul că toţi observatorii de meteori pot urmării aceşti curenţi. Observatorii emisferei nordice sunt întrucâtva mai bine plasaţi, deoacere în locaţiile nordice continuă să se menţină distanţe adecvate radiant-zenit în nopţile târzii de toamnă. Chiar şi în emisfera sudică este posibil un interval de 3 —5 ore de observaţii în jurul miezului nopţii când Taurus se află deasupra orizontului.

α-Monocerotide (AMO)

Active:	15 — 25 noiembrie
Maxim:	21 noiembrie 09h25m UT (λsol = 239°32)
ZHR =	variabil - de obicei ~ 5, dar poate produce izbucniri de până la ~ 400+
Radiant:	α = 118° δ = +01°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	65 km/s; r = 2.4
TFC:	α = 115° δ = +23° şi α = 129° δ = +20° (β > 20° N)
	sau α = 110° δ = -27° şi α = 098° δ = +06° (β < 20° N)

Un alt curent de la sfârşitul anului care poate aduce surprize, curentul α-Monocerotidelor, a avut cea mai recentă izbucnire în 1995 (cea mai mare valoare a EZHR-ului fiind de ~ 420, care a durat numai 5 minute, iar întreaga izbucnire doar 30 minute). Mulţi observatori din Europa au asistat la acest eveniment şi au putut actualiza parametrii acestui curent. Cu toate acestea, propusa periodicitate de 10 ani în astfel de întoarceri ale activităţii curentului a trecut neconfirmată, deoarece în 2005, sub cerul luminat de Lună, nu s-a întâmplat nimic neobişnuit. Datorită acestui fapt, toţi observatorii ar trebui să continue să urmărească îndeaproape α-Monocerotidele în fiecare an şi să încerce să identifice următoarea izbucnire. Durata scurtă a tuturor izbucnirilor din trecut ne spune că ar trebui să evităm pe cât posibil pauzele de observaţii în timpul activităţii curentului din preajma maximului prezis, evident, atunci când cerul este senin. În ciuda faptului că pe 21 noiembrie Luna va fi la câteva zile după Luna Plină, aceasta va răsări pe tot globul între ora 00h şi 01h ora locală, ceea ce va fi o problemă şi mai mare datorită faptului că radiantul este bine poziţionat pentru observaţii numai după 23h ora locală. Dacă a fost prezis corect, momentul de maxim ar cădea bine în special pentru locaţiile din Nordul şi Centrul Americii.

Monocerotide (MON)

Active:	27 noiembrie — 17 decembrie
Maxim:	8 decembrie (λsol = 257°)
ZHR =	2
Radiant:	α = 100° δ = +08°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6;
vinf =	42 km/s; r = 3.0
TFC:	α = 088° δ = +20° şi α = 135° δ = +48° (β > 40° N)
	sau α = 120° δ = -03° şi α = 084° δ = +10° (β < 40° N)

Din această sursă minoră de meteori s-au raportat numai rate orare scăzute cu meteori de obicei slabi, făcând astfel esenţială folosirea metodelor de observare prin trasare vizuală cu mare atenţie, telescopice sau video. Detaliile despre acest curent, inclusiv poziţia radiantului, sunt destul de nesigure. Datele IMO, colectate recent, au arătat numai semne slabe ale maximului indicat, iar rezultate telescopice au sugerat un maxim ceva mai târziu, în jurul datei de 15 decembrie ( λ_sol ~ 264°) din radiantul aflat la α = 117°, δ = +20°. Luna, aflată în creştere, va apune în noaptea de 8 decembrie între 01h şi 02h30m, ceea ce reprezintă o veste destul de bună pentru observatori, deoarece zona radiantului este vizibilă toată noaptea, culminând în poziţie în jurul orei 1h30m, ora locală. Maximul de pe data de 15 decembrie este nefavorizat datorită faptului că ne aflăm imediat după Lună Plină.

Urside (URS)

Active:	17 — 26 decembrie
Maxim:	22 decembrie 07h30m UT (λsol = 270°7)
ZHR =	10 (ocazional variabil, până la 50)
Radiant:	α = 217° δ = +76°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	33 km/s; r = 3.0
TFC:	α = 348° δ = +75° şi α = 131° δ = +66° (β > 40° N)
	α = 063° δ = +84° şi α = 156° δ = +64° (β 30° până la 40° N)

Curentul Ursidelor este un curent al emisferei nordice foarte puţin observat, dar unul care a produs cel puţin două izbucniri majore în ultimii 60 de ani, în 1945 şi 1986. Au fost raportate de asemenea şi alte valori mai ridicate ale ZHR-urilor în 1988, 1994, 2000 şi 2006 (când ZHR-ul a fost în jurul valorii de 30 pentru două sau chiar mai multe ore). Alte evenimente similare este posibil să fi fost ratate datorită vremii nefavorabile sau numărului scăzut de observatori activi. Toate metodele de observare pot fi folosite pentru studiul acestui curent, deoarece mulţi meteori ai Ursidelor sunt puţin strălucitori. Datorită lipsei de rezultate despre acest curent, este imposibil să facem afirmaţii precise asupra lui. De exemplu, maximul radio din 1996 s-a petrecut în jurul lui λ_sol = 270°8, ceea ce poate sugera un moment de maxim uşor întârziat, pe 22 decembrie 2008, în jurul orei 10h UT, în timp ce intensificarea activităţii din 2000 a fost suprinzător de puternică (EZHR ~ 90) pe înregistrările video la λ_sol = 270°78 (poziţie corespunzătoare datei de 22 decembrie 2008, 09h30m UT), cu toate că activitatea vizuală a fost mult mai scăzută, ZHR ~ 30. Datorită faptului că în trecut nu s-a făcut vreo legătură între activitatea acestui curent şi trecerea cometei părinte la periheliu, este neclar încă dacă apropierea realativă de periheliu a cometei părinte, 8P/Tuttle, pe 26 ianuarie, va influența cumva curentul din decembrie al acestui an. Radiantul Ursidelor, circumpolar pentru cele mai multe locaţii ale emisferei nordice (şi care nu răsare pentru cele mai multe din locaţiile emisferei sudice), va fi cel mai sus pe cer când se crapă de ziuă şi se va vedea bine toată noaptea. Luna aflată în descreştere va creea însă câteva dificultăți pentru observarea maximului. Dacă întoarcerea va avea loc precum este sugerat, momentul de maxim ar trebui să favorizeze locaţiile din emisfera nordică dintre America de Nord vest traversând Oceanul Pacific spre Asia, inclusiv Japonia şi China.

Coma Berenicide (COM)

Active:	12 decembrie — 23 ianuarie
Maxim:	29 decembrie (λsol = 278°)
ZHR =	5
Radiant:	α = 185° δ = +21°
Mişcarea Radiantului:	vezi Tabelul 6
vinf =	65 km/s; r = 3.0
TFC:	α = 180° δ = +50° şi α = 165° δ = +20° înainte de 3h ora locală
	α = 195° δ = +10° şi α = 200° δ = +45° după 3h ora locală (β > 20° N)

Unul din bonusurile cele mai importante de pe lista de lucru nou actualizată a fost mai buna precizare a activității vizuale pentru Coma Berinicide decât a fost posibil în trecut. Acest curent a fost clasat ca fiind unul slab, dar persistent, care acoperă perioada de după Quadrantide, în ianuarie, o perioadă care necesită multe observații. Maximul a fost găsit cu zece zile mai târziu în decembrie decât s-a crezut în trecut. Datorită acestui fapt, parametrii de mai sus ai curentului sunt cei îmbunătăţiţi în urma acestor constatări.

Radiantul COM a fost pus sub semnul întrebării cu seriozitate după cercetarea unei singure surse de date video care a arătat o clară mişcare a radiantului cu o deplasare de aproape 15° faţă de pozițiile indincate pe lista de lucru. Rezultatul acestui fapt este indicat în figura de mai jos ca "posibile COM". Recomandăm folosirea vechilor poziţii şi în 2008, iar meteorii din poziţia "posibile COM" ar trebui înregistraţi separat.

În 2006, observatorii video spanioli au raportat o izbucnire neaşteptată a COM pe 24/25 decembrie cu EZHR-uri în jur de 60, dar aceste observaţii nu au fost confirmate deoarece nu au apărut în observaţiile radio şi nici în alte observaţii video făcute în Italia în acea perioadă. Datorită faptului că posibila izbucnirea a venit din "vechea" poziţie a COM, noua efemeridă rezultată din datele video poate să indice de fapt o sursă meteorică separată şi nu o mişcare eronată a COM.

Coordonatele radiantului COM au fost serios puse sub semnul întrebării după cercetarea unei singure surse de date video şi datorită faptului că acest curent este inobservabil din emisfera sudică. De aceea, observatorii noridici ar trebui să îşi facă curaj să înfrunte frigul iernii pentru observarea lui. Radiantul este la o înălţime propice observaţiilor începând cu miezul nopţii ora locală, condiţiile fiind foarte bune pentru observaţii deoarece Luna este aproape de Luna Nouă.

Tabele

Tabelul 1 - Diametrul Radiantului

Diametrul optim al radiantului care trebuie luat în considerare la curenţii minori în funcţie de distanţa D la care apare meteorul faţă de radiant.

D	diametrul optim
15°	14°
30°	17°
50°	20°
70°	23°

De notat că acest criteriu pentru diametrul radiantului se aplică pentru radianții tuturor curenţilor cu excepţia radianţilor Tauridelor de Sud şi de Nord şi Sursei Antisolare, care au dimensiuni ale radianţilor mai mari. Mărimea maximă α / δ care ar trebui luată în considerare pentru fiecare radiant al celor doi curenţi ai Tauridelor ar fi 20° / 10°, iar cea pentru Sursa Antisolară chiar mai mare, de 30° / 15°.

Direcţia de unde vine meteorul nu este singurul criteriu de asociere a meteorului cu sursa sa. Viteza unghiulară a meteorului trebuie să se potrivescă cu viteza aşteptată pentru meteorii curentului respectiv în acord cu vitezele lor geocentrice. Estimările vitezei unghiulare ar trebui făcute în grade pe secundă (°/s). Pentru acesta, imaginaţi-vă meteorul văzut mişcându-se pentru o secundă la viteza la care l-ați văzut. Lungimea drumului parcurs de acest meteor imaginar este viteza sa unghiulară în °/s. De notat că de obicei vitezele sunt undeva între 3°/s şi 25°/s. Erorile tipice pentru estimarile vitezei unghiulare sunt date in Tabelul 2.

Tabelul 2 - Eroarea limită a vitezei unghiulare

viteza unghiulară [°/s]	5	10	15	20	30
eroarea permisibilă [°/s]	3	5	6	7	8

Dacă în trasările pe hartă găsiţi un meteor care trece radiantul prin zona de diametru dată în tableul 1, verificaţi viteza sa unghiulară. În tabelul 3 sunt prezentate vitezele unghiulare ale câtorva viteze geocentrice care pot fi apoi identificate pentru fiecare curent în tabelul 5.

Tabelul 3 - Vitezele unghiulare

Vitezele unghiulare în funcţie de distanţa meteorului faţă de radiant (D) şi înălţimea meteorului faţă de orizont (h) pentru trei viteze geocentrice diferte (v_inf). Toate vitezele sunt date în °/s.

vinf		25	km	/s			40	km	/s			60	km	/s
h \ D	10°	20°	40°	60°	90°	10°	20°	40°	60°	90°	10°	20°	40°	60°	90°
10°	0.4	0.9	1.6	2.2	2.5	0.7	1.4	2.6	3.5	4.0	0.9	1.8	3.7	4.6	5.3
20°	0.9	1.7	3.2	4.3	4.9	1.4	2.7	5.0	6.8	7.9	1.8	3.5	6.7	9.0	10
40°	1.6	3.2	5.9	8.0	9.3	2.6	5.0	9.5	13	15	3.7	6.7	13	17	20
60°	2.2	4.3	8.0	11	13	3.5	6.8	13	17	20	4.6	9.0	17	23	26
90°	2.5	4.9	9.3	13	14	4.0	7.9	15	20	23	5.3	10	20	26	30

Tabelul 4 - Fazele Lunii în 2008

Lună Nouă	Primul Pătrar	Lună Plină	Ultimul Pătrar
8 ianuarie	15 ianuarie	22 ianuarie	30 ianuarie
7 februarie	14 februarie	21 februarie	29 februarie
7 martie	14 martie	21 martie	29 martie
6 aprilie	12 aprilie	20 aprilie	28 aprilie
5 mai	12 mai	20 mai	28 mai
3 iunie	10 iunie	18 iunie	26 iunie
3 iulie	10 iulie	18 iulie	25 iulie
1 august	8 august	16 august	23 august
30 august	7 septembrie	15 septembrie	22 septembrie
29 septembrie	7 octombrie	14 octombrie	21 octombrie
28 octombrie	6 noiembrie	13 noiembrie	19 noiembrie
27 noiembrie	5 decembrie	12 decembrie	19 decembrie
27 decembrie

Tabelul 5 - Lista de lucru pentru curenţii meteorici vizuali

Acest tabel a fost corectat pe baza informaţiilor disponibile în mai 2007, cu date de maxim exacte numai pentru 2008. Cu excepţia celor două linii pentru Sursa Antisolară, toţi ceilalți curenţi sunt listaţi în ordinea maximului longitudinii solare. Un asterisc ("*") în coloana "Curent" indică faptul că sursa poate avea şi alte momente de maxim notate în text. Data maximului, dată paranteză pentru Puppide-Velide, indică data de referință numai pentru radiant, nu neapărat un maxim adevărat. Câţiva curenţi au ZHR-urile variabile de la an la an. În acest tabel sunt date cele mai recente date pe care ne putem baza, cu excepția posibililor curenţi periodici. Aceştia sunt notaţi cu "Var" = variabili, pentru cazul în care avem destul de multă incertitudine pentru ratele de maxim sau cu un asterisc pentru a indica faptul că valoarea este cea sugerată în studiile teoretice pentru anul în curs.

< td>08 mai < tr class="dark">

Curent	Activitate	Data Max	λsol	α	δ	vinf	r	ZHR
Sursa Antisolară (ANT)	26 noi - 24 sep					30	3.0	3
Quadrantide (QUA)	01 ian - 05 ian	04 ian	283°16	230°	+49°	41	2.1	120
α-Centauride (ACE)	28 ian - 21 feb	08 feb	319°2	211°	-59°	56	2.0	5
δ-Leonide (DLE)	15 feb - 10 mar	25 feb	336°  ;	168°	+16°	23	3.0	2
γ-Normide (GNO)	25 feb - 22 mar	13 mar	353°	239°	-50°	56	2.4	4
Lyride (LYR)	16 apr - 25 apr	22 apr	32°32	271°	+34°	49	2.1	18
π-Puppide (PPU)	15 apr - 28 apr	23 apr	33°5	110°	-45°	18	2.0	Var
η-Aquaride (ETA)	19 apr - 28 mai	05 mai	45°5	338°	-01°	66	2.4	70+*
η-Lyride (ELY)	03 mai - 12 mai	48°4	287°	+44°	44	3.0	3
Bootidele de Iunie (JBO)	22 iun - 02 iul	27 iun	95°7	224°	+48°	18	2.2	Var
Piscide Austrinide (PAU)	15 iul - 10 aug	27 iul	125°	341°	-30°	35	3.2	5
δ-Aquaridele de Sud (SDA)	12 iul - 19 aug	27 iul	125°	339°	-16°	41	3.2	20
α-Capricornide (CAP)	03 iul - 15 aug	29 iul	127°	307°	-10°	23	2.5	4
Perseide (PER)*	17 iul - 24 aug	12 aug	140°0	46°	+58°	59	2.6	100
κ-Cygnide (KCG)	03 aug - 25 aug	17 aug	145°	286°	+59°	25	3.0	3
α-Aurigide (AUR)	25 aug - 08 sep	31 aug	158°6	84°	+42°	66	2.6	7
Perseidele de Septembrie (SPE)	05 sep - 17 sep	09 sep	166°7	60°	+47°	64	2.9	5
δ-Aurigide (DAU)	18 sep - 10 oct	03 oct	191°	88°	+49°	64	2.9	3
Draconide (GIA)	06 oct - 10 oct	08 oct	195°4	262°	+54°	20	2.6	Var
ε-Geminide (EGE)	14 oct - 27 oct	18 oct	205°	102°	+27°	70	3.0	2
Orionide (ORI)	02 oct - 07 noi	21 oct	208°	95°	+16°	66	2.5	30*
Leo Minoride (LMI)	19 oct - 27 oct	24 oct	211°	162°	+37°	62	3.0	2
Tauridele de Sud (STA)	25 sep - 25 noi	05 noi	223° &nbs p;	52°	+15°	27	2.3	5
Tauridele de Nord (NTA)	25 sep - 25 noi	12 noi	230°	58°	+22°	29	2.3	5
Leonide (LEO)	10 noi - 23 noi	17 noi	235°27	153°	+22°	71	2.5	20+*
α-Monocerotide (AMO)	15 noi - 25 noi	21 noi	239°32	117°	+01°	65	2.4	Var
Phoenicidele de Decembrie (PHO)	28 noi - 09 dec	06 dec	254°25	18°	-53°	18	2.8	Var
Puppid/Velide (PUP)	01 dec - 15 d ec	(06 dec)	(255°)	123°	-45°	40	2.9	10
Monocerotide (MON)	27 noi - 17 dec	08 dec	257°	100°	+08°	42	3.0	2
σ-Hydride (HYD)	03 dec - 15 dec	11 dec	260°	127°	+02°	58	3.0	3
Geminide (GEM)	07 dec - 17 dec	13 dec	262°2	112°	+33°	35	2.6	120
Coma Berenicide (COM)	12 dec - 23 ian	20 dec	268°	177°	+25°	65	3.0	5
Urside (URS)	17 dec - 26 dec	22 dec	270°7	217°	+76°	33	3.0	10

Tabelul 6 - Poziţiile radianţilor de-a lungul anului în α şi δ

< td>

Data	ANT	QUA	COM
31 dec	112° +21°	228° +50°	186° +20°
5 ian	117° +20°	231° +49°	190° +18°
10 ian	122° +19°		194° +17°
15 ian	127° +17°		198° +15°
20 ian	132° +16°		202° +13°
25 ian	138° +15°			ACE
30 ian	143° +13°			200° -57°
5 feb	149° +11°			208° -59°
10 feb	154° +9°			214° -60°	DLE
15 feb	159° +7°			220° -62°	159° +19°
20 feb	164° +5°	GNO		225° -63°	164° +18°
28 feb	172° +2°	225° -51°			171° +15°
5 mar	177° 0°	230° -50°			176° +13°
10 mar	182° -2°	235° -50°			180° +12°
15 mar	187° -4°	240° -50°
20 mar	192° -6°	245° -49°
25 mar	197° -7°
30 mar	202° -9°
5 apr	208° -11°
10 apr	213° -13°	LYR	PPU
15 apr	218° -15°	263° +34°	106° -44°	ETA
20 apr	222° -16°	269° +34°	109° -45°	323° -7°
25 apr	227° -18°	274° +34°	111° -45°	328° -5°
30 apr	232° -19°			332° -3°	ELY
05 mai	237° -20°			337° -1°	283° +44°
10 mai	242° -21°			341° +1°	288° +44°
15 mai	247° -22°			345° +3°	293° +45°
20 mai	252° -22°			349° +5°
25 mai	256° -23°
30 mai	262° -23°
5 iun	267° -23°
10 iun	272° -23°
15 iun	276° -23°
20 iun	281° -23°	JBO
25 iun	286 ° -22°	223° +48°
30 iun	291° -21°	225° +47°	CAP
5 iul	296° -20°		285° -16°	SDA
10 iul	300° -19°	PER	289° -15°	325° -19°	PAU
15 iul	305° -18°	6° +50°	294° -14°	329° -19°	330° -34
20 iul	310° -17°	11° +52°	299° -12°	333° -18°	3 34° -33
25 iul	315° -15°	22° +53°	303° -11°	337° -17°	338° -31
30 iul	319° -14°	29° +54°	308° -10°	340° -16°	343° -29	KCG
5 aug	325° -12°	37° +56°	313° -8°	345° -14°	348° -27	283° +58°
10 aug	330° -10°	45° +57°	318° -6°	349° -13°	352° -26	284° +58°
15 aug	335° -8°	51° +58°		352° -12°		285° +59°
20 aug	340° -7°	57° +58°	AUR	356° -11°		286° +59°
25 aug	344° -5°	63° +58°	76° +42°			288° +60°
30 aug	349° -3°		82° +42°	SPE		289° +60°
5 sep	355° -1°		88° +42°	55° +46°
10 sep	0° +1°		92° +42°	60° +47°
15 sep	5° +3°			66° +48°	DAU
20 sep	10° +5°	NTA	STA	71° +48°	71° +48°
25 sep	14° +7°	19° +11°	21° +6°		77° +49°
30 sep		22° +12°	25° +7°	ORI	83° +49°
5 oct		26° +14°	28° +8°	85° +14°	89° +49°		GIA
10 oct	EGE	30° +15°	32° ; +9°	88° +15°	92° +42°		262° +54°
15 oct	99° +27°	34° +16°	36° +11°	91° +15°		LMI
20 oct	104° +27°	38° +18°	40° +12°	94° +16°		158° +39°
25 oct	109° +27°	43° +19°	43° +13°	98° +16°		163° +37°
30 oct		47° +20°	47° +14°	101° +16°		168° +35°
5 noi		52° +21°	52° +15°	105° +17°	LEO
10 noi		56° +22°	56° +15°		147° +24°		AMO
15 noi		61° +23°	60° +16°		150° +23°		112° +2°
20 noi	ANT	65° +24°	64° +16°		153° +21°		116° +1°
25 noi	75° +23°	70° +24°	72° +17°	MON	PHO	PUP	120° 0°
30 noi	80° +23°	GEM		91° +8°	14° -52°	120 ° -45°	HYD
5 dec	85° +23°	103° +33°	COM	96° +8°	18° -53°	122° -45°	122° +3°
10 dec	90° +23°	108° +33°	169° +27°	100° +8°	22° -53°	125° -45°	126° +2°
15 dec	96° +23°	113° +33°	173° +26°	104° +8°	URS	128° -45°	130° +1°
20 dec	101° +23°	118° +32°	177° +24°		217° +76°
25 dec	106° +22°		181° +23°		217° +74°
30 dec	111° +21°		185° +21°

Tabelul 7 - Lista de lucru pentru curenţii meteorici radio, observabili în timpul zilei

Un asterisc ("*") în coloana "Data Max" indică faptul că sursa poate avea momente adiţionale de maxim, specificate în textul de mai sus. Coloanele "cel mai bine observat la" 50°N şi 30°S indică momentele locale medii aproximative între care o antenă cu patru elemenţi aflată la înălţimea de 45°, primind un semnal de la un transmiţător de 30 kW, situat la 1000 km distanţă, ar trebui să înregistreze cel puţin 85% din reflexiile radio pe urmele meteorilor poziţionate pe cer în mod favorabil pentru latitudinile corespunzătoare. De notat că aceşti parametri depind adesea foarte mult de direcţia în care antena este orientată (compass direction) şi se aplică numai datelor din preajma maximului curentului. Un asterisc în coloana "Rata" arată că rata indicată poate să nu se repete în toţi anii.

Curent	Activitate	Data Max	λsol	α	δ	50°N	30°S	Rata
Cap/Sagittaride	13 ian - 04 feb	02* feb	312°5	299°	-15°	11h-14h	09h-14h	Medie*
χ-Capricornide	29 ian - 28 feb	14* feb	324°7	315°	-24°	10h-13h	08h-15h	Scăzută*
Piscide (apr)	08 apr- 29 apr	20 apr	30°3	7°	+07°	07h-14h	08h-13h	Scazută
δ-Piscide	24 apr - 24 apr	24 apr	34°2	11°	+12°	07h-14h	08h-13h	Scăzută
ε-Arietide	24 apr - 27 mai	09 mai	48°7	44°	+21°	08h-15h	10h-14h	Scăzută
Arietide (mai)	04 mai - 06 iun	16 mai	55°5	37°	+18°	08h-15h	09h-13h	Scăzută
o-Cetide	05 mai - 02 iun	20 mai	59°3	28°	-04°	07h-13h	07h-13h	Medie*
Arietide	22 mai - 02 iul	07* iun	76°7	44°	+24°	06h-14h	08h-12h	Ridicată
ζ-Perseide	20 mai - 05 iul	09* iun	78°6	62°	+23°	07h-15h	09h -13h	Ridicată
β-Tauride	05 iun - 17 iul	28 iun	96°7	86°	+19°	08h-15h	09h-13h	Medie
γ-Leonide	14 aug - 12 sep	25 aug	152°2	155°	+20°	08h-16h	10h-14h	Scăzută*
Sextantide	09 sep - 09 oct	27* sep	184°3	152°	00°	06h-12h	06h-13h	Medie*

Abrevieri

• α, δ: Coordonatele pentru poziţia radiantului curentului, de obicei la momentul de maxim. α este ascensia dreaptă, δ este declinaţia. Radianţii se mişcă pe cer în fiecare zi datorită propriei mişcari a Pământului pe orbită în jurul Soarelui, deci acest fapt trebuie luat în considerare pentru utilizarea detaliilor din Tabelul 6 pentru nopţile din afara maximelor listate.
• r: Indexul populaţiei, un termen calculat din distribuţia de magnitudine a curentului meteoric. r = 2.0 — 2.5 corespunde unor meteori mai strălucitori decât media, iar r mai mare de 3.0 unor meteori mai puţin strălucitori decât media.
• λ_sol: Longitudinea solară, o măsură precisă a poziţiei Pământului pe orbita sa, care nu depinde de divagaţiile calendarului. Toate valorile lui λ_sol sunt date pentru echinocţiul 2000.0.
• v_inf: Viteza atmosferică sau aparentă a meteorilor, dată în km/s. Vitezele variază de la 11 km/s (foarte lenţi) până la 72 km/s (foarte rapizi). 40 km/s reprezintă cu aproximaţie viteza medie.
• ZHR: Rata orară zenitală, un număr maxim de meteori calculat, pe care un observator ideal l-ar vedea pe un cer perfect senin cu radiantul curentului deasupra capului. Această mărime este dată în termeni de meteori pe oră. Acolo unde activitatea meteorică persistă la nivele înalte pentru mai puţin de o oră sau unde circumstanţele de observare sunt foarte slabe, este folosit ZHR-ul estimat (EZHR), care este mai puţin precis decât cel normal.
• TFC and IFC: Centrul câmpurilor telescopice şi, respectiv, fotografice. β este latitudinea la care se află observatorul ("<" înseamnă "mai la sud de" şi ">" înseamnă "mai la nord de"). Trebuiesc observate perechi de câmpuri telescopice, alternându-le la fiecare jumătate de oră, astfel încât poziţiile radianţilor să poată fi bine definite. Alegerea exactă a TFC sau PFC depinde de locaţia observatorului şi înălţimea radiantului. De notat că TFC-urile sunt de asemenea folositoare atunci când se foloseşte camera video.