Introducere
Bine aţi venit la calendarul curenţilor meteorici pe 2007 al
Organizaţiei Internaţionale de Meteori (IMO). Acest an pare a fi
alcătuit din două parţi deloc echilibrate, maximele curenţilor fiind
plasate nefavorabil până la sfârşitul lui iulie,
iar apoi practic lipsite de prezenţa Lunii până la
mijlocul lui decembrie.
Curenţii meteorici majori, Perseide şi Geminide, sunt bine plasaţi
în acest an. La fel şi posibilele Draconide şi maximul
Orionidelor
din luna octombrie, ca şi Tauridele şi Leonidele din noiembrie şi
majoritatea curenţilor minori de la începutul lui decembrie.
Dintre curenţii mai puternici care cad pradă luminii Lunii în
acest
an, de menţionat sunt Quadrantidele, η-Aquaridele,
δ-Aquaridele de Sud şi Ursidele. Deşi
ideal ar fi ca urmărirea activităţii meteorice să se facă de-a
lungul întregului an, ştim că pentru mulţi observatori acest
lucru
nu este practic posibil. De aceea acest calendar, creat pentru prima
dată în
1991, vine în ajutorul observatorilor punând
în evidenţă momentele la
care depunerea unui efort deosebit ar fi mai fructuoasă. Cu toate că,
bazaţi pe cele mai bune date de
care dispunem, includem predicţii pentru maximele celor mai activi
curenţi pe timp de noapte sau pe timp de zi, în multe cazuri
este esenţial să realizăm că
aceste maxime nu sunt cunoscute cu o precizie mai bună de 1°
de longitudine solară (fapt şi mai puţin precis pentru curenţii
meteorici detectabili ziua prin radio, curenţi care au
început să fie din nou în atenţia observatorilor).
În plus, variaţiile de la an la an ale curenţilor meteorici
fac ca observaţiile anterioare să fie doar un ghid despre unde şi
când maximul curentului poate fi aşteptat, fapt valabil chiar
şi în cazul
curenţilor meteorici majori.
De asemenea, câţiva curenţi sunt cunoscuţi că posedă
particule "mass-sorting" în şuvoiul meteoroidic respectiv,
astfel că maximele observate prin radio, fotografic, telescopic, video
şi vizual pot avea loc la momente diferite. Majoritatea datelor
colectate sunt pentru maximele curenţilor vizuali, deci acest fapt
trebuie avut în vedere când folosim alte metode de
observaţie.
La baza calendarului de curenţi meteorici stă lista actuală
de curenţi meteorici vizuali (vezi Tabelul 5),
întocmită în urma actualizării regulate din analize
ce folosesc baza de date de meteori vizuali (Visual Meteor
Database-VMDB) a IMO, cea mai precisă listă de acest fel disponibilă la
ora actuală pentru observaţiile de meteori cu ochiul liber.
Această listă nu poate fi nici ea completă datorită faptului că avem
de-a face de-a lungul anului cu mulţi curenţi meteorici care nu pot fi
detectaţi vizual dintre care unii pot fi separaţi de meteorii sporadici
doar prin mijloace foto, radar, telescopice sau observaţii video.
Scopul IMO este de a încuraja, colecta, analiza şi
publica datele combinate ale observaţiilor de meteori obţinute din
locaţii de pe tot globul pentru a aprofunda înţelegerea
activităţii de meteori detectabili de pe suprafaţa
Pământului. Rezultatele obţinute numai din câteva
locaţii nu pot oferi niciodată o înţelegere totală a
activităţii, dar datorită eforturilor multor observatori IMO din
întreaga lume, din 1988 până astăzi, construirea
unei imagini mai bune şi mai complete despre
fluxul meteoroidic poate fi
realizată. Pentru aceasta, toţi cei interesaţi de meteori,
oriunde s-ar afla şi orice metode ar folosi pentru a
înregistra activitatea meteorică, ar trebui să urmeze
procedura standard de observaţii a IMO atunci când
prelucrează şi trimit informaţiile comisiei
corespunzătoare pentru analiză.
Cele mai populare tehnici de observare a meteorilor
rămân cele vizuale şi fotografice (dacă vremea permite), cu
toate că ambele sunt afectate de prezenţa Lunii. Observaţiile cu
ajutorul telescopului sunt mai puţin populare, dar permit obţinerea de
detalii fine asupra structurii radianţilor şi permit de asemenea
detectarea cu precizie a curenţilor cu activităţi foarte scăzute.
Metodele video continuă să fie aplicate din ce în ce mai
mult, iar în ultimii ani au început să producă
rezultate considerabile. Aceste metode au atât avantajele
cât şi dezavantajele lor proprii, la fel ca observaţiile
fotografice şi
telescopice, cât şi altele în plus, dar prezintă o
importanţă crescândă. Observaţiile radio pot fi utilizate
oricând (dacă radioemiţătorul permite), indiferent de nori,
lumina Lunii sau zilei, şi oferă singurul mod în care
observaţiile de meteori pot fi realizate 24 de ore pe zi pentru
majoritatea latitudinilor. Împreună, toate aceste metode
acoperă aproape întreaga gamă de mărimi ale meteoroizilor, de
la cei mai mari bolizi (folosind fotografierea întregului
cer, înregistrările video sau observaţiile vizuale)
până la granule de praf ce produc doar meteori slabi
detectabili telescopic sau radio.
Oricum şi oriunde aţi putea să observaţi, vă dorim tuturor
mult succes şi aşteptăm cu mult interes datele voastre. Raportaţi
rezultatele voastre la adresa de e-mail: sarm.meteori@gmail.com.
Cer senin!
Ianuarie - Martie
Observaţiile la Quadrantide de la începutul lui
ianuarie (cu maximul aşteptat pe 4 ianuarie în jurul orei 0h30m UT)
sunt ruinate în emisfera nordică de prezenţa Lunii Pline.
La fel de afectată va fi şi emisfera sudică de prezenţa Lunii aflate la
câteva zile după Luna Plină în timpul maximului α-Centauridelor
aşteptat pe 8 februarie undeva în jurul orei 11h UT.
În schimb, la sfârşitul lui februarie, prezenţa
Lunii aflate la câteva zile după Primul Pătrar ne va permite
observarea curentului meteoric minor al δ-Leonidelor.
O perioadă interesantă va fi sfârşitul lui ianuarie şi
începutul
lui februarie (pentru câţiva curenţi meteorici noi, minori,
care au fost menţionaţi în ultimii ani ca având
randianţii în zona Coma-Leo-Virgo), când vom avea
un cer întunecat datorită Lunii Noi şi celei de după Lună
Nouă
mai ales pentru perioada 20 —27
ianuarie. Mijlocul lunii
martie ne aduce întoarcerea curentului minor şi sărac
în meteori al
γ-Normidelor (curent care nu a fost
observat în mod corespunzător de-a lungul multor ani şi a
cărui existenţă curentă a fost pusă la îndoială în
câţiva ani), cu un maxim posibil în jurul lui 14
sau 17 martie ce va avea Luna la câteva zile după Ultimul
Pătrar. Pentru cei ce doresc să urmărească această posibilă sursă de
meteori, condiţii mai bune de observaţii se prevăd pentru 17 martie
când Luna se va afla la numai două zile distanţa de Lună
Nouă.
Momentele teoretice aproximative pentru maximele curenţilor radio
observabili
în timpul zilei în perioada ianuarie-martie sunt
următoarele:
Capricornide/Sagittaride —
1 februarie, 20h UT
şi χ-Capricornide
—
13 februarie, 22h UT.
Rezultatele radio recente au arătat că maximul Cap/Sgr poate fi
variabil
căzând undeva între 1 şi 4
februarie, iar activitatea din jurul maximului aşteptat pentru χ-Capricornide
tinde să
fie slabă şi cu până la o zi întârziere.
Ambii curenţi au radianţii la momentul maximului cu 10°
—15° mai la vest de Soare, deci
nu pot fi consideraţi obiective vizuale nici măcar din emisfera sudică.
Sursa Antisolară (ANT)
|
|
| Active: |
1 ianuarie —31
decembrie; întrerupte de NTA/STA |
| Maxim: |
inexistent; |
| ZHR = |
3 |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
30 km/s |
| r |
~3 |
Lista actuală de
curenţi meteorici vizuali inclusă în acest
calendar nu prezintă perioade specifice pentru diverşi curenţi
ecliptici, dar îi combină pe toţi într-o singură
sursă (Sursa Antisolară) activă pe parcursul întregului an cu
mişcarea radiantului dată in Tabelul 6.
În
ianuarie, Sursa Antisolară produce predominant meteori
slabi şi de aceea observaţiile telescopice vor fi mai potrivite pentru
urmărirea acestor meteori care au un radiant întins, complex
şi difuz care, la rândul său, este probabil alcătuit din
câteva subcentre. Observatorii vizuali ar trebui să presupună
existenţa unui radiant cu mărimea minimă de aproximativ 20°
în α pe 10°
în δ,
cam pe lângă punctul radiantului dat în graficul de
mai sus. Observaţiile trimise la IMO în ultimii zece ani au
sugerat că un maxim de activitate ar putea avea loc în
apropiere de λ = 297° (17
ianuarie 2007),
deşi nici atunci valorile ZHR-urilor nu se vor ridica mai sus de ~
3 —4. Luna Nouă de pe 19
ianuarie va permite
vânătorilor de meteori să urmărească acest posibil maxim pe
un cer întunecat şi, categoric, ar trebui încercate
observaţii în această perioadă pentru a vedea ce se
întâmplă cu acesta sursă.
Nopţile lungi de iarnă (din emisfera nordică) sunt ideale pentru
observaţii, deoarece
radiantul
se va afla deasupra orizontului pe aproape întreg parcursul
nopţii în ambele emisfere.
δ-Leonide (DLE)
|
|
| Active: |
15 februarie —10 martie |
| Maxim: |
25 februarie (λ = 336°) |
| ZHR = |
2 |
| Radiant: |
α = 168°; δ
= +16° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
23 km/s |
| r
= |
3.0 |
| TFC: |
α = 140°; δ
= +37° şi |
|
α
= 151°; δ
= +22° (β > 10° N) |
|
α
= 140°; δ
= -10° şi |
|
α
= 160°; δ
= +00° (β < 10° N) |
Acest
curent meteoric minor are radiantul situat foarte
aproape de radiantul Sursei Antisolare, dar a fost bine separat
în poziţie şi se crede a fi legat de asteroidul (4450) Pan.
Aceste fapte fac din δ-Leonide o
interesantă sursă
pentru astronomia de meteori. Ratele orare sunt în general
scăzute
şi meteorii săi slabi, aşadar acest curent reprezintă un prim candidat
al observaţiilor telescopice. Observatorii vizuali trebuie să traseze
pe hartă cu foarte mare precizie aceşti meteori ca să-i poată
distinge atât de meteorii Sursei Antisolare din vecinătate,
cât şi de sporadici.
Deşi locaţiile din emisfera nordică sunt avantajate pe
întreaga perioadă de activitate a acestui curent, nici
observatorii din
emisfera sudică nu ar trebui să îl ignore, deoacere aceştia
sunt
mai bine plasaţi pentru a observa mulţi dintre subradianţii posibili ai
Sursei Antisolare. În noaptea maximului, observatorii din
centrul
emisferei sudice au un avantaj clar datorită Lunii care apune
în jurul
miezului nopţii, ora locală. La nord de ecuator, Luna, aflată
la câteva zile după Primul Pătrar, va apune cu destul timp
înaintea zorilor permiţând cel puţin două ore de
observaţii pe un cer întunecat.
Radiantul δ-Leonidelor este bine plasat
în câmpul
vizual pe aproape tot parcursul nopţii.
Aprilie - Iunie
Activitatea meteorică se înteţeşte la graniţa
dintre aprilie şi
mai, cu maximele Lyridelor şi π-Puppidelor
la sfârşitul lui aprilie, ale η-Aquaridelor
la începutul lui mai
(maxim aşteptat pe 6 mai în jurul orei 12h UT),
dar pierdute în lumina Lunii, şi η-Lyridele
— un curent nou pe lista IMO — cu un maxim pe 9
mai, 12h.
Mai târziu, în luna mai şi pe tot parcursul lunii
iunie, cea mai mare parte din
activitatea meteorică se mută pe cerul de zi, cu şase maxime aşteptate
în această perioadă.
Deşi în anii trecuţi au fost raportaţi, din observaţii
vizuale făcute în zonele tropicale şi ale emisferei sudice,
şi câţiva meteori aparţinând o-Cetidelor
şi Arietidelor, ZHR-urile acestor curenţi nu au putut fi calculate cu
precizie din
aceste observaţii. Pentru observatorii radio, momentele teoretice de
maxim pentru curenţii activi în această
perioadă, în timp universal, sunt următoarele: Piscidele de
Aprilie — 20 aprilie, 21h;
δ-Piscide — 24 aprilie, 21h;
ε-
Arietide — 9 mai, 20h; Arietidele de
Mai — 16 mai,
21h; o-Cetids — 20
mai, 19h; Arietide
— 7 iunie, 23h; ζ-Perseide
— 9 iunie, 22h; β-Tauride
— 28 iunie, 21h. Semnale de la
majoritatea acestor curenţi pot fi găsite în bazele de date
radio din 1994
—2005, deşi câţiva dintre
aceştia sunt dificil de separat individual datorită apropierii de alţi
radianţi. De exemplu, maximele Arietidelor şi ζ-Perseidelor
tind să se suprapună unul peste altul, producând un semnal
radio puternic pentru câteva zile la începutul şi
spre mijlocul lui iunie. De asemenea, există indicaţii că maximele
acestor doi curenţi se produc cu o zi mai târziu
decât predicţiile anterioare. Observaţiile vizuale pot
continua în această perioadă cu urmărirea curenţilor din
Sursa Antisolară. Până la sfârşitul lui aprilie
este posibilă o oarecare activitate din Libra, în mai din
Scorpion şi
Ophiuchus, şi în iunie din Săgetător.
Mişcarea centrului complexului de radianţi este dată în
următoarele două figuri. Pentru observatorii din emisfera nordică,
condiţiile de observare a unor posibile
Lyride de Iunie sunt foarte favorabile în acest an, dar nu şi
pentru observarea Boötidelor de Iunie.
Lyride
(LYR)
|
|
| Active: |
16 —25
aprilie |
| Maxim: |
22 aprilie; 22h30m UT (λ
= 32°32; dar poate varia — vezi text) |
| ZHR = |
18 (poate fi variabil - până la 90) |
| Radiant: |
α = 271°; δ
= +34° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
49 km/s |
| r
= |
2.1 |
| TFC: |
α = 262°; δ
= +16° şi |
|
α
= 282°; δ
= +19° (β > 10° S) |
Momentul
corespunzător lui λ
= 32°32 (dat mai sus) este momentul
“ideal” de
maxim stabilit pe baza celei mai detaliate analize a Lyridelor din
timpurile noastre, publicată în 2001 de Audrius Dubietis şi
Rainer Arlt, bazată pe rezultatele IMO din 1988
—2000.
Cu toate acestea, s-a constatat că momentul maximului este variabil
de la an la an între λ = 32°0
—32°45
(corespunzând perioadei 22 aprilie 2007,
14h45m UT — 23 aprilie 2007, 1h45m UT).
De asemenea, s-a descoperit că activitatea acestui curent este şi ea
variabilă. Un maxim la momentul ideal de timp a produs cele mai
mari valori ale ZHR-urilor de ~ 23. Cu
cât maximul s-a îndepărtat de acest moment ideal,
cu atât valorile ZHR-urilor au fost mai reduse,
până la ~ 14.
(Ultimul maxim cu ratele cele mai mari s-a produs în afara
intervalului examinat, în 1982 peste SUA, când s-a
înregistrat un ZHR cu viaţa scurtă de 90.)
Media valorilor ZHR-ului a fost de 18 pentru o analiză de 13 ani.
Deşi, în general, s-a crezut că acest curent are un maxim
scurt şi abrupt, această ultimă analiză a arătat că lungimea maximului
curentului este de asemenea variabilă.
Folosind intervalul când ZHR-urile au avut valori mai mari
decât jumătate din valoarea maximă, aşa-numitul timp la
"Full-Width-Half-Maximum",
a fost descoperită o variaţie de la 15 ore (în 1993)
până la 62 ore (în 2000), cu o valoare
medie de
32 ore.
Cu toate acestea, cele mai mari rate sunt atinse în mod
normal pentru doar câteva ore. O altă parte a analizei a
confirmat datele de la începutul secolului XX, care susţin
că,
ocazional, atunci când au fost înregistrate
cele mai mari ZHR-uri, Lyridele au produs
o creştere de scurtă durată în numărul de meteori puţin
strălucitori.
Per ansamblu, imprevizibilitatea curentului din orice an face
meritată urmărirea acestuia, întrucât nu putem
spune când va avea loc următoarea sa manifestare
neobişnuită.
Lyridele se pot observa cel mai bine din emisfera nordică,
dar sunt vizibile şi din multe locaţii aflate la nord şi sud de
ecuator
şi pot fi subiecte potrivite pentru toate formele de observare.
Datorită faptului că radiantul acestui curent se va ridica pe cer
în timpul nopţii, pentru ca observaţiile să fie utile, acestea
trebuiesc începute după ora 22h30m, ora locală, din locaţiile
emisferei nordice şi numai după miezul nopţii din cele ale
emisferei sudice. Luna în creştere, cu Primul Pătrar pe 24
aprilie, apune cu aproximaţie pe 22 aprilie
între miezul nopţii şi ora 1 pentru centrul emisferei
nordice,
oferind observatorilor câteva ore de cer întunecat
între apusul Lunii şi
începutul crepusculului de dimineaţă (locaţiile şi mai
nordice
au, progresiv, un interval de observaţii mai scurt). Pentru emisfera
sudică, datorită fatului că Luna va apune mai devreme, în prima parte a nopţii,
cerul întunecat va predomina atunci când radiantul
va fi desupra orizontului, permiţând deci şi aici observaţii
ce ar putea fi de folos. Momentul de maxim ideal, dacă va avea loc din
nou, va fi cel mai bine văzut din Europa şi cea mai mare parte a
Africii (în special din nordul Africii) spre est către Asia
Centrală, dar, după cum s-a menţionat mai sus, sunt foarte posibile şi
alte momente de maxim.
π-Puppide (PPU)
|
|
| Active: |
15—28
aprilie |
| Maxim: |
24 aprilie; 3h40m UT (λ
= 33°5) |
| ZHR = |
periodic - până la 40 |
| Radiant: |
α = 110°; δ
= -45° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
18 km/s |
| r
= |
2.0 |
| TFC: |
α = 135°; δ
= -55° şi |
|
α
= 105°; δ
= -25° (β < 20° N) |
Acest
curent de meteori este un curent tânăr, produs de cometa
26P/Grigg-Skjellerup, a cărui activitate a fost detectată
începând din 1972. Maxime notabile de scurtă durată
de aproximativ 40 de meteori pe oră s-au înregistrat
în 1977 şi
1982, în ambele situaţii când cometa s-a aflat la
periheliu. Înainte de 1982, activitatea detectată a fost
foarte slabă. În 1983 a fost raportat un ZHR de aproximativ
13, indicând probabil că materialul cometei a
început să se împrăştie mai departe de orbita
cometei, aşa cum prezice şi teoria. Cometa Grigg-Skjellerup s-a aflat
la periheliu ultima dată în noiembrie 2002, dar în
aprilie 2003 nu s-a detectat nimic semnificativ datorat acestui fapt.
Următoarea trecere a cometei la periheliu va avea loc în
martie 2008, ceea ce poate însemna că π-Puppidele
acelui an pot fi mult mai interesante.
Activitatea meteorică din acest an poate să nu fie deloc
promiţătoare, dar cu
toate acestea, urmărirea curentului în mod regulat
în timpul activităţii sale este vitală pe viitor,
întrucât rapoartele primite pentru acest curent
meteoric au fost sporadice şi maximele de scurtă durată ar fi putut
trece neobservate.
π-Puppidele pot fi cel mai
bine urmărite din emisfera sudică cu observaţii folositoare practic
înainte
de miezul nopţii, deoarece după ora 1, ora locală, radiantul coboară
foarte jos şi apune. Pe 24 aprilie Luna, aflată la Primul Pătrar, va
apune în jurul miezului
nopţii, ora locală, lăsând astfel o scurtă fereastră de
observaţii pe un cer întunecat. Dacă momentul de maxim prezis
ar fi corect,
locaţiile cel mai bine plasate pentru observarea acestui
curent
din
punct de vedere al cerului întunecat combinat cu
vizibilitatea radiantului ar fi cele din America de Sud.
Până acum au fost colectate date vizuale şi radio despre
acest curent, dar natura lentă şi strălucitoare a meteorilor săi face
ca π-Puppidele să fie subiecte ideale şi
pentru observaţiile foto. Nu au fost raportate încă date
telescopice şi video pentru acest curent meteoric.
Lyridele de Iunie (JLY)
|
|
| Active: |
11 —21
iunie |
| Maxim: |
16 iunie (λ = 85°) |
| ZHR = |
variabil - 0—5 |
| Radiant: |
10 iunie: α = 273°;
δ = +35° |
|
15
iunie: α =
277°; δ = +35° |
|
20
iunie: α =
281°; δ = +35° |
| v∞
= |
31 km/s; |
| r
= |
3.0. |
Această posibilă sursă
de meteori nu apare pe lista actuală de curenţi meteorici vizuali a
IMO, întrucât în afara unor activităţi
observate din emisfera nordică în anii '60 (prima dată
în 1966) şi anii '70, dovada că acest curent ar exista,
este practic nulă. Deşi în 1996 câţiva observatori
au raportat independent câteva Lyride de Iunie, totuşi nu a
fost înregistrată o activitate bine definită. În
timpul maximului estimat pentru 2007, va fi Lună Nouă oferind
condiţii perfecte pentru observaţii tuturor
observatorilor care doresc să urmărească acest posibil curent.
Radiantul se pare că este situat cu câteva grade mai la sud
de Vega (α Lyrae),
deci este foarte bine văzut pe tot parcursul nopţilor mai scurte de
vară ale emisferei nordice. De notat însă că în
literatură
există discrepanţe în ceea ce priveşte poziţia radiantului.
Toţi meteorii posibili ai Lyridelor de Iunie ar trebui trasaţi cu
grijă,
acordându-se o atenţie deosebită la estimarea vitezelor
aparente. Confirmări sau infirmări ale activităţii
acestui curent meteoric prin mijloace foto sau video ar fi de asemenea
binevenite.
Boötidele de Iunie (JBO)
|
|
| Active: |
22 iunie —2 iulie |
| Maxim: |
27 iunie; 20h00m UT (λ
= 95°7) |
| ZHR = |
variabil - 0—100+ |
| Radiant: |
α = 224°; δ
= +48° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
18 km/s |
| r
= |
2.2 |
| TFC: |
α = 156°; δ
= +64° şi |
|
α
= 289°; δ
= +67° (β = 25°—60° N) |
Acest curent meteoric
a fost din nou adăugat pe lista IMO de curenţi meteorici vizuali
în urma întoarcerii sale neaşteptate din 1998,
când au fost înregistrate ZHR-uri de 50
până la 100+ pentru mai mult de jumătate de zi. O izbucnire
de intensitate similară, dar cu ZHR-uri de ~ 20
—50 a fost observată pe 23 iunie 2004,
această dată situându-se mai devreme decât a fost
înregistrată activitatea bine definită a acestui curent
în trecut.
Toţi observatorii sunt încurajaţi să urmărească acest curent
pe toată perioada de activitate estimată, deoarece izbucnirile ar putea
reveni pe viitor. Numai două întoarceri bine definite au fost
detectate înainte de 1998, în 1916 şi 1927, şi
rapoartele neseminificative din perioada 1928
—1997 au dus la concluzia că, probabil,
meteoroizii asociaţi acestui curent nu vor mai
întâlni traiectoria Pământului. Dinamica
acestui curent meteoric este puţin înteleasă, cu toate că
modelele teoretice recente au îmbunătăţit perceperea noastră.
Cometa părinte a acestui curent meteoric este cometa 7P/Pons-Winnecke a
cărei orbită, în momentul apropierii maxime de orbita
Pământului,
se află la o distanţă de aproximativ 0,24 unităţi astronomice
în afara orbitei Pământului. Cometa s-a aflat la
periheliu în 2002 şi următoarea trecere va avea loc la
sfârşitul lui 2008.
Întoarcerile din 1998 şi 2004 s-au produs datorită
materialului împrăştiat de cometă în trecut şi care
acum se află pe orbite uşor diferite de cea a cometei. Urmele de praf,
lăsate la diferite întoarceri la periheliu de-a lungul
secolului XIX, par să fie responsabile de ultimele două izbucniri
importante. Nu există predicţii actuale pentru o posibilă activitate
în 2007, dar apropierea Lunii de Lună Plină de pe 30 iunie va
crea oricum probleme observatorilor în cazul în
care
fenomenul din 1998 se va repeta la momentul de timp dat mai sus.
Luna va apune între 1h şi 2h
ora locală şi va permite o scurtă perioadă — în
unele zone o foarte scurtă perioadă! — de cer
întunecat
pentru locaţii din centrul
emisferei nordice unde, în iunie, crepusuculul de toată
noaptea
nu are loc.
Pentru aceste locaţii, radiantul se află la o înălţime
propice în majoritatea nopţilor scurte de vară.
Pentru studiul acestui curent pot fi folosite toate tehnicile de
observare.
Iulie - Septembrie
Până la mijlocul lunii august, activitatea redusă a
Sursei Antisolare
este complementată de câţiva radianţi din zona Cap-Aqr.
Luna Plină va împiedica practic toate maximele curenţilor
activi la
sfârşitul lui iulie, inclusiv pe cel al Piscide Austrinidelor
(aşteptat pe 28 iulie),
δ-Aquaridelor de Sud (undeva
între 28 —30
iulie) şi pe cel al α-Capricornidelor
(între 30
—31 iulie).
Partea cea mai bună a curentului major Perseide se va bucura de o Lună
Nouă, iar maximul curentului minor κ-Cygnide
va fi şi el favorizat de
Luna aflată la câteva zile după Ultimul Pătrar. La
începutul lui septembrie, maximul α-Aurigidelor
(aşteptat pe 1 septembrie în jurul orei 12h30m UT)
va fi estompat de prezenţa Lunii, aflate imediat după Lună
Plină,
dar maximul curentului minor al Perseidelor de Septembrie va fi mult
mai
vizibil.
Pentru observatorii radio, interesul din mai-iunie va începe
să pălească,
dar vor rămâne γ-
Leonidele (cu maximul în jurul 21h UT
pe 25 august, dar care nu a fost găsit în rezultatele radio
recente) imposibil
de observat vizual
şi înşelătorul curent meteoric vizual al Sextantidelor.
Maximul acestora, deşi aşteptat pe 27 septembrie 22h UT,
este posibil să aibe loc cu o zi mai devreme. În 1999 a fost
detectată o puternică întoarcere la λ
~
186°, corespunzătoare datei de 29 septembrie 2007,
iar în 2002, deşi maximul de pe 27 septembrie nu a avut loc,
s-a petrecut un altul pe 29
—30 septembrie.
De asemenea, pare plauzibil faptul că maximele câtorva
curenţi minori de la începutul lui octombrie se pot datora
acestui curent radio. Luna Plină creează dificultăţi suplimentare
pentru observatorii vizuali
care speră să prindă câteva Sextantide la sfârşitul
lui septembrie, fiind deja incomodaţi de răsăritul radiantului cu mai
puţin de o oră înainte de ivirea zorilor în ambele
emisfere.
Aquaride şi Capricornide
δ-Aquaridele de sud
(SDA)
|
|
| Active: |
12 iulie —19 august |
| Maxim: |
28 iulie (λ = 125°) |
| ZHR = |
20 |
| Radiant: |
α = 339°; δ
= -16° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
41 km/s |
| r
= |
3.2 |
| TFC: |
α = 255°
până la 000°; δ
= 00° până la +15° |
|
alegeţi
perechi separate
între ele de circa 30°
în α (β
< 40° N) |
α-Capricornide
(CAP)
| Active: |
3 iulie —15 august |
| Maxim: |
30 iulie (λ = 127°) |
| ZHR = |
4 |
| Radiant: |
α = 307°; δ
= -10° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
23 km/s |
| r
= |
2.5 |
| TFC: |
α = 255°
până la 000°; δ
= 00° până la +15° |
|
alegeţi
perechi separate între
ele de circa 30°
în α (β
< 40° N) |
| PFC: |
α = 300°; δ
= +10° (β > 45° N |
|
α
= 320°; δ
= -05° (β 0°
până la 45° N) |
|
α
= 300°; δ
= -25° (β < 0°) |
Folosind datele IMO şi
alte date vizuale şi video, în ultimii ani au fost publicate
studii recente ale curenţilor meteorici aflaţi lângă
ecliptică: Aquaride şi α-
Capricornide (CAP). Aceste studii au confirmat în general
detaliile deja cunoscute pentru maximele mai puternice ale curenţilor δ-Aquaridelor
de Sud (SDA) şi CAP, dar cele ale SIA şi NIA nu au părut nicidecum
clare, fapt
deloc suprinzător date fiind ZHR-urile lor abia vizibile. Cel mai bizar
comportament l-a avut NDA, pentru care nu a fost detectat
nici nu maxim distict şi ale carui ZHR-uri nu au fost niciodată mai
mari de ~ 3.
O analiză recentă a radianţilor ecliptici a arătat că ceea ce iniţial
s-a crezut a fi radiantul NDA este de fapt o zonă pe de-a-ntregul
inclusă
în zona radiantului Sursei Antisolare (vezi anterior mişcarea
acestui radiant). Curenţii SIA, NIA şi NDA nu mai sunt incluşi
în noua listă de lucru a IMO pe 2007.
Exceptând
faptul că observarea CAP va fi defavorizată de prezenţa Lunii, Sursa
Antisolară şi SDA sunt curenţi bogaţi în meteori puţin
strălucitori, făcându-le potrivite pentru observaţiile
telescopice. Se cunosc şi meteori mai strălucitori ai acestor surse,
destui
pentru ca efortul depus pentru observaţiile vizuale şi foto să merite,
în principal din locaţiile sudice. Observaţiile radio pot fi
folosite în special pentru urmărirea celei mai active surse -
SDA, pentru că acest curent poate da câteodată o semnătură
radio surprinzător de puternică.
O asemenea concentraţie de radianţi pe o zonă atât de mică de
pe bolta cerească poate crea probleme în asocierea cu
precizie a meteorilor faţă de curentul căruia aparţin. Din acest motiv,
observatorii vizuali sunt sfătuiţi mai degrabă să traseze
pe hartă toţi membrii posibili ai curenţilor, decât să facă
pe loc asocierea meteorilor cu un anumit curent. Toţi aceşti radianţi
ai SDA, CAP şi ANT sunt situaţi deasupra orizontului pentru cea mai
mare parte a nopţii, cu cele mai puţine probleme datorate Lunii
în perioada 8 —24 august.
Perseide (PER)
|
|
| Active: |
17 iulie —24 august |
| Maxim: |
13 august; 5h —7h30m UT
(λ = 140°0 —140°1)
- dar vezi text |
| ZHR = |
100 |
| Radiant: |
α = 046°; δ
= +58° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
59 km/s; r = 2.6 |
| TFC: |
α = 019°; δ
= +38° şi |
|
α
= 348°; δ
= +74° înainte de 2h
ora locală |
|
α
= 043°; δ
= +38° şi |
|
α
= 073°; δ
= +66° după 2h ora locală (β
> 20° N) |
| IFC: |
α = 300°; δ
= +40°; α = 000°;
δ = +20° sau |
|
α
= 240°; δ
= +70° (β > 20° N) |
Curentul
Perseidelor a fost unul din cei mai captivanţi şi dinamici curenţi
meteorici din timpul anilor '90, cu izbucniri la un nou maxim primar
producând EZHR-uri de 400+ în 1991 şi 1992. Ratele
acestui nou maxim au scăzut la ~ 100
—120 la sfârşitul anilor '90,
iar în 2000 nici nu a mai avut loc.
Acest lucru nu este neobişnuit deoarece izbucnirile şi maximul primar
(care nu a fost observat înainte de 1988) au fost asociate cu
trecerea la periheliu a cometei părinte a Perseidelor,
109P/Swift-Tuttle, din 1992. Perioada orbitală a cometei este de
aproximativ 130 ani, la ora actuală călătorind spre exteriorul
Sistemului Solar. Şi aşa cum teoria prezice, ratele unor asemenea
izbucniri ar trebui să scadă pe măsură ce distanţa
cometa-Pământ creşte. Cu toate acestea, câteva
predicţii au indicat că anii 2004
—2006 ar putea aduce o
întoarcere de rate mari înaintea maximului aşteptat, iar în 2004 un maxim scurt şi puternic a avut loc
în apropierea acelui moment de pre-maxim. În 2005,
activitatea a părut să fie, în mare,
normală, iar întoarcerea aşteptată în 2006
(împiedicată de prezenţa Lunii) nu a fost observată
până la momentul când materialul pentru acest
calendar a fost pregătit, dar în orice caz, nimic interesant
nu a fost prezis pentru 2007.
O schimbare anuală, în medie de +0°05
în λ, a
“vechiului” maxim primar a fost dedusă din datele
anilor 1991 —99
ţinându-se seama de faptul că acesta ar putea da o posibilă
recurenţă undeva în jurul orei 9h UT
pe 13 august (λ = 140°16),
deci un pic mai târziu după cel mai probabil maxim prezis,
cel al maximului “tradiţional”,
care a fost întotdeauna observat.
Alt aspect al acestui curent, constatat numai din datele IMO din anii
1997 —99, a fost
maximul terţiar la λ =
140°4, care se aşteaptă pe 13 august la ora 15h UT.
Observatorii ar trebui să conştientizeze faptul că aceste predicţii pot
să nu fie un ghid absolut pentru Perseide şi să işi planifice depunerea
eforturilor observaţionale astfel încât să nu
piardă aceste evenimente.
Orice şi oricând s-ar întampla, maximul
sau maximele vor cădea în jurul datei de 13
august, iar Luna Nouă de pe
12 august va crea condiţii perfecte pentru observaţii în
acest an.
Pentru latitudinile din centrul emisferei nordice, radiantul este uşor
observabil începând cu orele 22h
—23h, ora locală, ridicându-se
pe cer în timpul nopţii. Momentele maximelor vizibile,
prezise dimineaţa (în UT), ar fi cel mai bine observate din
toată America de Nord şi America de Sud, iar posibilul maxim din jurul
orei 15h UT din Orientul
Îndepartat.
Deşi datele vizuale şi foto pentru acest curent ar fi utile,
observatorii care folosesc aceste metode nu au nevoie de
încurajare în observarea acestui curent meteoric,
dar observaţiile telescopice şi video în
preajma maximului principal ar fi valoroase pentru confirmarea sau
clarificarea posibilei naturi multiple a radiantului Perseidelor,
natură
care nu poate fi detectată vizual.
Rezultatele video recente au arătat că avem de-a face, cu certitudine,
cu
un radiant cu structură singulară. În mod sigur datele radio
ar da posibilitatea confirmării sau detectării de maxime inobservabile
prin alte metode, dacă presupunem că ar avea loc mai mult
decât un maxim şi dacă momentele de maxim sau condiţiile de
observare s-ar dovedi mai puţin prielnice pentru observaţiile
convenţionale.
Singurul aspect negativ al acestui curent rămâne
imposibilitatea de a-l acoperi din emisfera sudică.
κ-Cygnide (KCG)
|
|
| Active: |
3 —25
august |
| Maxim: |
18 august (λ = 145°) |
| ZHR = |
3 |
| Radiant: |
α = 286°; δ
= +59° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
25 km/s |
| r
= |
3.0 |
| IFC: |
α = 330°; δ
= +60° şi |
|
α
= 300°; δ
= +30° (β > 20° N) |
Apusul
destul de devreme al Lunii, aflate la câteva zile după
Lună Nouă, elimină orice problemă în urmărirea maximului κ-Cygnidelor
aşteptat în acest an de către observatorii din emisfera
nordică (de unde acest curent este cu uşurinţă observat). Valoarea lui r
a acestui curent sugerează că pot fi favorizate observaţiile
telescopice şi video, iar pentru observaţiile vizuale şi foto trebuie
să ţină seama că din această sursă de meteori au fost raportaţi şi
bolizi ocazionali lenţi.
Faptul că radiantul acestui curent este aproape staţionar se datorează
poziţiei sale în apropiere de Polul Nord ecliptic
în Draco.
În trecut s-a sugerat o variaţie a activităţii acestui
curent, probabil cuplată cu o periodicitate în apariţia
bolizilor, dar sunt necesare mai multe date despre acest curent care
este deseori ignorat în august, datorită Perseidelor.
Perseidele de Septembrie (SPE)
|
|
| Active: |
5 —17 septembrie |
| Maxim: |
9 septembrie (λ = 166°7) |
| ZHR = |
5 |
| Radiant: |
α = 060°; δ
= +47° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
64 km/s |
| r
= |
2.9 |
| TFC: |
α = 052°; δ
= +60°; α = 043°;
δ = +39° şi |
|
α
= 023°; δ
= +41° (β > 10° S) |
Curentul Perseidelor de Septembrie este un curent al emisferei
nordice
care pare să facă parte dintr-o serie de surse de meteori puţin
studiate cu radianţi în Aries, Perseus, Cassiopeia şi Auriga,
surse active de la sfârşitul lui august până
în octombrie. Un posibil nou radiant în Aries a
fost raportat independent de observatorii britanici şi italieni la
sfârşitul lui august 1997. Atât acest curent,
cât şi cel al δ-Aurigidelor
localizat în aceeaşi zonă au fost de curând
investigaţi de analiştii Audrius Dubietis şi Rainer Arlt, folosind
datele standard IMO din 1986 până în prezent şi
parametrii acestor
curenţi au fost astfel actualizaţi corespunzător.
Dintre cele două surse detectate ale Aurigidelor, α-Aurigidele
(AUR) sunt mai active, cu scurte izbucniri neaşteptate care au dat
EZHR-uri de ~
30 —40
în 1935, 1986 şi 1994. Totuşi, aceşti curenţi nu au fost
observaţi în mod regulat până foarte recent şi alte
izbucniri ar fi putut trece neobservate. De exemplu, numai trei
observatori au văzut izbucnirile din 1986 şi 1994!
Perseidele de Septembrie şi δ-Aurigidele,
ale căror activităţi şi ai căror radianţi se suprapun, au fost
combinate până în 2006 pe Lista de
Lucru IMO
într-o singură sursă.
Deoarece curbele de activitate arată o dovadă clară a
existenţei a doi curenţi, anul acesta Perseidele de Septembrie şi δ-Aurigids
sunt prezentate separat pe Lista de Lucru IMO.
În apropierea datei de 17 septembrie activităţile ambilor
curenţi se suprapun
şi nu se recomandă distingerea curenţilor, deoarece radianţii lor nu
sunt uşor de distins.
Faza δ-Aurigidelor pare să ofere un
maxim mai slab în jurului lui λ
= 181° (24 septembrie 2007; ZHR ~3,
r =
2.5), dar momentul de maxim nu este prea bine definit şi
poate avea loc abia la λ = 191°
(4 octombrie 2007).
Radianţii din şi de lângă constelaţia Auriga ating
înălţimi potrivite pentru observaţii după orele 23h
—0h, ora locală. În
consecinţă, maximul Perseidelor de Septembrie de pe 9 septembrie este
mai favorizat decât cel al α-Aurigidelor,
deoarece Luna va fi aproape Lună Nouă la acea dată. Date telescopice
care să
examineze şi alţi radianţi din această regiune a bolţii cereşti şi care
să evalueze simultan β-Cassiopeidele ar
fi foarte valoroase, dar observaţiile foto, video şi vizuale (prin
trasare) sunt şi ele, ca întotdeauna, binevenite.
Sursa Antisolară (ANT) în Septembrie
|
|
| Active: |
până la 25 septembrie când
NTA/STA
vor domina |
| Maxim: |
inexistent |
| ZHR = |
3 |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
30 km/s |
| r |
~3 |
Audrius Dubietis a analizat la începutul
anului
2001 datele IMO din 1985
—1999 pentru Piscide (curent care acum
face parte din Sursa Antisolară) . Acestă analiză a confirmat
în mare parte că detaliile
deţinute până în prezent despre acest curent sunt
corecte, inclusiv faptul că acesta face parte dintr-o parte mai amplă a
complexul ecliptic puţin observată! Radiantul său, în
perioada de activitate din septembrie, este foarte aproape de punctul
de echinocţiu de primăvară de pe bolta cerească şi, ca urmare, poate fi
observat la fel de bine din ambele emisfere pe tot parcursul nopţilor
din apropierea echinocţiului din septembrie. În acest an,
Luna la câteva zile după Primul Pătrar, va apune
între orele târzii ale serii (pentru centrul
emisferei nordice) şi cele ale dimineţii (pentru centrul emisferei
sudice) şi va permite cam jumătate de noapte de observaţii. Pentru
studierea Sursei Antisolare pot fi utilizate tehnici telescopice şi
video, dar şi observaţii vizuale, folosind metoda trasării, ar fi de
folos.
Octombrie - Decembrie
Se anunţă un sfârşit de an foarte promiţător, cu
excepţia activităţii Ursidelor din decembrie (dar numai pentru cerul
emisferei nordice), care va avea loc prea aproape de Luna Plină pentru
a îngădui observaţii folositoare.
Următoarea
trecere la periheliu a cometei 8P-Tuttle, cometa părinte a Ursidelor,
va avea loc în ianuarie 2008. Întoarcerile cometei
din
anii trecuţi nu au părut să fie direct legate de o activitate meteorică
şi nu s-au făcut predicţii ale EZHR-urilor pentru 2007 atunci
când acest calendar a fost pregătit. Maximul normal al
Ursidelor se preconizează pe 22 decembrie între 1h
—3h30m UT. Curentul Leo
Minoridelor este un nou curent adăugat pe Lista de Lucru a IMO cu un
maxim pe 24/25 octombrie când Luna apune în
emisfera nordică după 5h, ora locală.
Draconide (GIA)
|
|
| Active: |
6 —10
octombrie |
| Maxim: |
9 octombrie; 4h30m UT (λ
= 195°4 - dar vezi textul de mai jos) |
| ZHR = |
periodic - până la stadiul de furtună |
| Radiant: |
α = 262°; δ
= +54° |
| Mişcarea
radiantului: |
neglijabilă |
| v∞
= |
20 km/s |
| r
= |
2.6 |
| TFC: |
α = 290°; δ
= +65° şi |
|
α
= 288°; δ
= +39° (β > 30° N) |
Curentul meteoric al Draconidelor este în principal
un curent periodic care a produs furtuni de meteori spectaculoase de
scurtă durată de două ori în secolul trecut în
1933 şi 1946, şi rate mai reduse în alţi câţiva ani
(ZHR-uri
de ~ 20 —500+).
Cea mai detectabilă activitate a fost înregistrată
în anii când cometa părinte a curentului,
21P/Giacobini-Zinner, s-a aflat la periheliu, aşa cum s-a
întâmplat ultima oară în iulie 2005.
În octombrie 2005 a avut loc o izbucnire
în mare masură neaşteptată în preajma momentului de trecere nodală a
cometei,
la λ = 195°40
—195°44, probabil datorită
materialului împrăştiat în 1946. ZHR-urile vizuale
au fost de ~ 35, deşi detecţiile radar au indicat
o rată estimată mult mai mare, aproape de ~ 150.
Maximul a fost de asemenea regăsit şi în rezultatele radio,
dar curentul nu s-a manifestat puternic nici pe această cale.
Momentele maximului periferic, înregistrat la ultimele
treceri, au variat de la λ =
195°075 (în 1998;
EZHRs ~ 700), corespunzătoare datei de 8
octombrie 2007 la 20h30m UT,
trecând prin momentul trecerii nodale (dat mai sus)
până la λ
195°63 —195°76
(în 1999, an fără întoarcere la periheliu a
cometei, când s-a semnalat o izbucnire minoră cu ZHR-uri de ~
10 —20)
corespunzătoare datei de 9 octombrie, 10h
—13h UT.
Radiantul Draconidelor este circumpolar din multe locaţii ale
emisferei
nordice, dar la începutul lui octombrie este mai ridicat pe
cer înainte de miezul nopţii şi în apropierea
zorilor. Luna Nouă de pe 11 octombrie creează condiţii aproape perfecte
pentru observaţii, orice ar aduce acest curent — chiar şi
dacă
nimic
n-ar fi detectabil din această sursă.
Meteorii Draconidelor sunt excepţional de lenţi, o
caracteristică care ajută la separarea meteorilor veritabili ai acestui
curent de sporadicii care accidental ar părea să aparţină aceluiaşi
radiant.
ε-Geminide (EGE)
|
|
| Active: |
14 —27
octombrie |
| Maxim: |
18 octombrie (λ = 205°) |
| ZHR = |
2 |
| Radiant: |
α = 102°; δ
= +27° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
70 km/s |
| r
= |
3.0 |
| TFC: |
α = 090°; δ
= +20° şi |
|
α
= 125°; δ
= +20° (β > 20° S) |
Curentul
ε-Geminidelor este un curent minor, slab, cu caracteristici
şi moment de activitate aproape coincizând cu cele ale
Orionidelor. Din aceasta cauză, o mare atenţie trebuie acordată
separării acestor două surse de meteori prin tehnici instrumentale -
în special observaţii video sau telescopice - sau observaţii
vizuale prin trasarea meteorilor. Luna, aflată în creştere,
va apune cu mult înainte de miezul nopţii la nord de ecuator
şi către miezul nopţii la sud de ecuator, oferind o şansă bună de
obţinere a mai multor date despre acest curent din ambele emisfere.
Observatorii nordici se pot bucura de avantajul plasării radiantului la
o înălţime mai adecvată observaţiilor
începând cu miezul nopţii.
Orionide
(ORI)
|
|
| Active: |
2 octombrie —7 noiembrie |
| Maxim: |
21 octombrie (λ = 208°) |
| ZHR = |
25 |
| Radiant: |
α = 95°; δ
= +16° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
66 km/s |
| r
= |
2.5 |
| TFC: |
α = 100°; δ
=+39° şi |
|
α
= 75°; δ
= +24° (β > 40° N)
sau |
|
α
= 80°; δ
= +01° şi |
|
α
= 117°; δ
= +01° (β < 40° N) |
Radiantul Orionidelor, aflat un pic mai la nord de ecuatorul
ceresc, este la o înălţime potrivită observaţiilor către
miezul nopţii (ora locală) din ambele emisfere, totuşi un pic mai
înainte pentru emisfera nordică, deci toată lumea va
putea urmări cu plăcere acest curent. Luna, aflată la câteva
zile după
Primul Pătrar, va apune undeva între 0h30m
—2h30m oferind posibilitatea unui
cer întunecat pentru o mare parte din noapte când
radiantul este cel mai bine văzut.
Recenta analiză, făcută de Audrius Dubietis din datele IMO pentru anii 1984
—2001, a indicat câteva
schimbări minore faţă de ceea ce s-a
aşteptat anterior în valorile ZHR-ului maxim şi ale lui r
care variază întrucâtva de la an la an.
Valoarea medie a maximului ZHR-ului s-a aflat între ~
14 şi 31 pe intervalul studiat, cu
confirmarea parţială a posibilei periodicităţi de 12 ani în
întoarceri mai puternice, descoperită la începutul
secolului XX.
Acest lucru ar însemna că se aşteaptă întoarceri
mai puternice în 2008
—2010 şi probabil anul acesta cele mai
mari valori ale
ZHR-ului vor fi în jurul valorii de 25. Orionidele au fost
întotdeauna menţionate ca
având câteva submaxime în afara maximului
principal (dat mai sus), făcând astfel ca activitatea
curentului să rămână câteodată aproximativ
constantă pentru câteva nopţi consecutive centrate pe acest
maxim. De exemplu, în 1993 şi 1998 un submaxim aproape la
fel de puternic ca maximul normal a fost detectat pe 17
—18 octombrie din Europa. Toţi
observatorii sunt îndemnaţi să ia în seamă aceste
posibilităţi, întrucât în acest an
condiţiile de observaţii sub un cer întunecat sunt favorabile
pentru urmărirea Orionidelor atât pe 17 cât şi pe
18
octombrie. În trecut, au fost raportaţi şi câţiva
subradianţi vizuali, dar observaţiile video recente sugerează că
radiantul este mult mai puţin complex decât s-a crezut. Şi
pentru că observatorii vizuali au avut clar probleme cu determinarea
radiantului acestui curent, noi date foto, telescopice şi video pentru
a confirma acest lucru ar fi foarte folositoare.
Tauride
Tauridele de Sud (STA)
|
|
| Active: |
25 septembrie —25 noiembrie |
| Maxim: |
5 noiembrie (λ = 223°) |
| ZHR = |
5 |
| Radiant: |
α = 052°; δ
= +13° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
27 km/s |
| r
= |
2.3 |
| TFC: |
alegeţi câmpuri pe eliptică şi ~
10° la E sau V de radianţi (β
> 40° S) |
Tauridele de Nord (NTA)
|
|
| Active: |
25 septembrie —25 noiembrie |
| Maxim: |
12 noiembrie (λ = 230°) |
| ZHR = |
5 |
| Radiant: |
α = 058°; δ
= +22° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
29 km/s |
| r
= |
2.3 |
| TFC: |
vezi Tauridele de Sud |
Aceşti doi curenţi fac parte din complexul asociat cometei
2P/Encke. Datorită faptului că radianţii lor sunt întinşi şi
difuzi, definirea lor poate fi realizată cel mai bine prin
trasări vizuale sau telescopice făcute cu mare atenţie sau prin
înregistrări video ori prin fotografie.
Radianţii Tauridelor au fost studiaţi de curând de către
Mihaela Triglav folosind datele IMO. Radianţii acestor curenţi aproape
coincid cu Sursa Antisolară; Sursa Antisolară — deşi activă
pe tot
parcursul anului — nu ar trebui raportată în
perioada activităţii Tauridelor.
Mulţi dintre meteorii Tauridelor sunt strălucitori şi
înceţi, ceea ce-i face obiective ideale pentru fotografie.
În plus, aceste două caracteristici împreună cu
ratele orare reduse şi stabile ale Tauridelor, le fac obiective
excelente
pentru novici, aceştia putând să exerseze folosirea
metodei prin trasare a
meteorilor.
Activitatea ambilor curenţi pare să producă un maxim de tip platou
pentru zece zile la începutul lui noiembrie. Tauridele se
remarcă din când în când prin
producerea de bolizi foarte strălucitori, dar se pare că nu
în fiecare an.
Studiile făcute de David Asher au indicat că ratele ridicate
în bolizii Tauridelor ar putea rezulta dintr-un
“roi” mare de particule din interiorul complexului
Tauride sugerându-se astfel că în 1995, 1998 şi
cel mai recent în 2005 ar fi avut loc întoarcerea
“roiului” respectiv. În 1995 s-a
înregistrat un număr
impresionant de Tauride strălucitoare între
sfârşitul lui octombrie şi mijlocul lui noiembrie, iar
în 1998, la sfârşitul lunii octombrie, ZHR-urile au
atins valori comparabile cu ratele la maximul normal, în
general însoţite şi de o creştere în fluxul de
Tauride mai strălucitoare.
Fenomenul din 2005 a fost cel mai impresionant şi cel mai bine observat
până în prezent, cu mulţi bolizi ocazionali foarte
strălucitori şi EZHR-uri combinate de ~ 10
—15, care au persistat din jurul datei
de 29 octombrie până pe 10 noiembrie. În anul
acesta, la sfârşitul lui octombrie
—începutul
lui noiembrie, Luna se va găsi la Ultimul Pătrar, dar pentru perioada
maximului normal din noiembrie, aceasta nu va mai consitui o piedică
pentru observatori.
Din fericire, următoarea posibilă întoarcere a
“roiului” din octombrie-noiembrie nu este
anticipată până în 2008, dar totuşi ar fi
importantă urmărirea curenţilor în această perioadă pentru a
ne asigura că nu au loc evenimente
neaşteptate. Poziţionarea lângă ecliptică a radianţilor
ambelor
ramuri ale Tauridelor indică faptul că toţi observatorii de meteori pot
urmării aceşti curenţi. Observatorii emisferei nordice sunt
întrucâtva mai bine plasaţi, deoacere în
locaţiile nordice
continuă să se menţină distanţe adecvate radiant-zenit în
nopţile târzii de toamnă.
Chiar şi în emisfera sudică este posibil un interval de 3
—5 ore de observaţii în jurul
miezului nopţii când Taurus se află deasupra orizontului.
Leonide (LEO)
|
|
| Active: |
10 —23
noiembrie |
| Maxim: |
18 noiembrie; 2h50m UT (λ
= 235°27) - dar vezi textul de mai jos |
| ZHR = |
15+? |
| Radiant: |
α = 153°; δ
= +22° |
| Radiant drift: |
see Table 6 |
| v∞
= |
71 km/s |
| r
= |
2.5 |
| TFC: |
α = 140°; δ
= +35° şi |
|
α
= 129°; δ
= +06° (β > 35° N)
sau |
|
α
= 156°; δ
= -03° şi |
|
α
= 129°; δ
= +06° (β < 35° N) |
| IFC: |
α = 120°; δ
= +40° înainte de 0h
ora locală (β > 40° N) |
|
α
= 120°; δ
= +20° înainte de 4h
ora locală şi |
|
α
= 160°; δ
= 00° după 4h ora locală (β
> 00° N) |
|
α
= 120°; δ
= +10° înainte de 0h
ora locală şi α = 160° |
|
δ
= -10°
(β
< 00° N) |
Aşa cum au demonstrat evenimentele din 2003
—2005, când au fost observate
valori mai ridicate ale ZHR-urilor de ~ 20
—40, sfârşitul activităţii
puternice, aproape furtunoase, a Leonidelor între 1998
—2002, asociată cu trecerea cometei
părinte 55P/Tempel-Tuttle la periheliu în 1998, nu a
însemnat sfârşitul interesului faţă de acest curent
fascinant. Posibilitatea unei întoarceri mai accentuate
în 2006 nu a putut fi evaluată încă la vremea
când acest calendar a fost pregătit, dar nu s-a făcut nici o
altă predicţie până în 2009 pentru potenţiale rate
ridicate ce s-ar putea manifesta în forţă. În
consecinţă, este posibil ca în 2007 să aibe loc numai maximul
normal, cel al trecerii nodale. Dacă acesta va fi cazul, se va putea
remarca
o întoarcere la valorile specifice ale ZHR-ului maxim
observate când cometa părinte nu se află la periheliu. Dar
cum nimic nu este sigur din partea acestui curent, vă rugăm să fiţi
vigilenţi şi să urmăriţi posibilele actualizări sau predicţii mai noi!
Radiantul Leonidelor răsare în jurul miezului nopţii, ora
locală, (sau după miezul nopţii, la sud de ecuator) cam în
acelaşi timp când Luna, în creştere după Primul
Pătrar, va apune pe 18 noiembrie, deci vom avea parte de un cer
întunecat pentru a urmări orice s-ar putea
întâmpla
în acea noapte. Momentul de maxim (dat mai sus) ar favoriza
locaţii din Europa, Africa şi Orientul Apropiat.
În studiul acestui curent pot fi folosite toate metodele de
observare.
α-Monocerotide (AMO)
|
|
| Active: |
15 —25
noiembrie |
| Maxim: |
22 noiembrie; 3h10m UT (λ
= 239°32) |
| ZHR = |
variabil - de obicei ~ 5; dar
poate produce izbucniri de până la ~ 400+ |
| Radiant: |
α = 117°; δ
= +01° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
65 km/s |
| r
= |
2.4 |
| TFC: |
α = 115°; δ
= +23° şi |
|
α
= 129°; δ
= +20° (β > 20° N)
sau |
|
α
= 110°; δ
= -27° şi |
|
α
= 098°; δ
= +06° (β < 20° N) |
Un alt curent de la sfârşitul anului care poate
produce surprize, α-Monocerotidele au
avut cea mai recentă izbucnire în 1995 (cea mai mare valoare
a EZHR-ului fiind de ~ 420, care a durat numai 5
minute, iar întreaga izbucnire doar 30 minute).
Mulţi observatori din Europa au asistat la acest eveniment şi au putut
actualiza parametrii acestui curent.
Cu toate acestea, propusa periodicitate de 10 ani în astfel
de
întoarceri ale activităţii curentului a trecut neconfirmată,
deoarece în 2005, sub cerul luminat de Lună, nu s-a
întâmplat nimic neobişnuit.
Datorită acestui fapt, toţi observatorii ar trebui să continue să
urmărească îndeaproape α-Monocerotidele
în fiecare an
şi să încerce să identifice următoarea izbucnire. Durata
scurtă a tuturor izbucnirilor din trecut ne spune că ar trebui să evităm pe
cât posibil pauzele de observaţii în timpul
activităţii
curentului din preajma maximului prezis, atunci când cerul
este senin.
În ciuda faptului că pe 22 noiembrie Luna va fi cu
numai două zile înainte de Luna Plină şi datorită faptului că radiantul este bine poziţionat pentru observaţii dar
numai
după 23h
ora locală, observatorii nordici vor avea totuşi o fereastră de cer
întunecat de scurtă durată, dar numai între apusul Lunii
şi zorii zilei.
Dacă a fost prezis corect, momentul de maxim ar cădea bine în
special pentru locaţii din Europa, nordul Africii şi Orientul Apropiat.
Sursa Antihelion (ANT) în Decembrie
|
|
| Active: |
preluând activitatea NTA/STA din 26
noiembrie |
| ZHR = |
3 |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
30 km/s |
| r |
~ 3 |
Sursa Antisolară din Decembrie reprezintă o parte slabă din
activitatea meteorică de pe ecliptică. Au fost totuşi fotografiaţi
şi câţiva meteori mai strălucitori ale acestei surse.
Curentul
are cel puţin un radiant dublu, dar ramura de sud a fost rareori
observată.
Radiantul folosit în cazul de faţă este un radiant combinat,
potrivit pentru observaţiile vizuale, dar observaţiile telescopice şi
video ar fi mai de dorit pentru determinarea exactă a structurii
radiantului. Acesta este bine plasat pentru ambele emisfere pe tot
parcursul nopţii, dar în acest an sunt recomandate
observaţiile dinaintea miezului nopţii, deoarece Luna, aflată la
Ultimul Pătrar, va răsări pe tot globul în jurul miezului
nopţii (ora locală).
Phoenicide (PHO)
|
|
| Active: |
28 noiembrie —9 decembrie |
| Maxim: |
6 decembrie; 21h00m UT (λ
= 254°25) |
| ZHR = |
variabil - de obicei 3 sau mai puţin; poate atinge şi
100 |
| Radiant: |
α = 18°; δ
= -53° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
18 km/s |
| r
= |
2.8 |
| TFC: |
α = 40°; δ
= -39° şi |
|
α
= 065°; δ
= -62° (β < 10° N) |
Până în prezent a fost raportată o
singură întoarcere impresionantă a Phoenicidelor, atunci
când au fost descoperite, în 1956, când
EZHR-urile au fost probabil de ~ 100, posibil cu
câteva maxime care s-au întins pe câteva
ore. Au mai fost raportate şi alte trei potenţiale izbucniri de
activitate redusă, dar niciodată de către mai mult de un
observator aflat în condiţii instabile. Datele de
încredere
oferite de IMO arată că activitatea recentă a acestui curent pare
inexistentă. Cu toate acestea, curentul poate fi unul periodic şi din
acest motiv sunt necesare mai multe observaţii folosind toate metodele
de observaţie. Luna oferă condiţii perfecte în 2007 pentru
observatorii din emisfera sudică, datorită Lunii Noi de pe 9 decembrie.
Radiantul Phoenicidelor se află la înălţimea cea mai adecvată
observaţiilor la lăsarea serii şi va rămâne vizibil pe
aproape tot parcursul nopţii.
Puppide-Velide
(PUP)
|
|
| Active: |
1 —15
decembrie |
| Maxim: |
~ 7 decembrie (λ
~ 255°) |
| ZHR |
~ 10 |
| Radiant: |
α = 123°; δ
= -45° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
40 km/s; r = 2.9 |
| TFC: |
α = 090°
până la 150°; δ
= -20° până la -60° |
|
alegeţi
câmpuri separate
între ele
de circa 30° în α |
|
mutându-se
către est odată cu
evoluţia
curentului (β < 10° N) |
Puppide-Velidele reprezintă un sistem complex de curenţi
puţin studiaţi, vizibili în principal la sud de ecuator.
Au fost identificaţi până la zece subcurenţi cu radianţi
aflaţi atât de aproape unul de celalat încât
observaţiile vizuale nu i-ar putea separa.
Observaţiile fotografice şi telescopice ar fi destul de sensibile
pentru acest scop, dar şi trasarea vizuală făcută cu foarte mare
atenţie.
Activitatea acestei surse este atât de puţin cunoscută
încât nu putem fi siguri decât de faptul
că cele mai mari rate orare ar avea loc la mijlocul
lui decembrie, atunci când, în acest an, Luna va fi
Nouă. Cu toate acestea, câţiva dintre aceşti curenţi pot fi
vizibili de la sfârşitul lui octombrie până la
sfârşitul lui ianuarie. Majoritatea meteorilor
Puppid-Velidelor sunt foarte slabi, dar ocazional au fost raportaţi şi
bolizi în număr considerabil în jurul maximului
indicat. Zona radiantului este bine văzută toată noaptea, dar cel mai
sus va fi spre ivirea zorilor.
Monocerotide (MON)
|
|
| Active: |
27 noiembrie —17 decembrie |
| Maxim: |
9 decembrie (λ = 257°) |
| ZHR = |
3 |
| Radiant: |
α = 100°; δ
= +08° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
42 km/s |
| r
= |
3.0 |
| TFC: |
α = 088°; δ
= +20° şi |
|
α
= 135°; δ
= +48° (β > 40° N)
sau |
|
α
= 120°; δ
= -03° şi |
|
α
= 084°; δ
= +10° (β < 40° N) |
Din această sursă minoră de meteori s-au raportat numai rate orare scăzute cu
meteori de obicei slabi, făcând astfel esenţială folosirea
metodelor de observare prin trasare vizuală cu mare atenţie,
telescopice sau video. Detaliile despre acest curent, inclusiv poziţia
radiantului, sunt destul de nesigure. Datele IMO, colectate recent, au
arătat numai semne slabe ale maximului indicat, iar rezultate
telescopice au sugerat un maxim ceva mai târziu, în
jurul datei de 16 decembrie (λ ~ 264°)
din radiantul aflat la α =
117°, δ = +20°.
Anul 2007 este un an ideal pentru urmărirea acestui curent când maximul
de pe
9 decembrie cade exact la Lună Nouă. Zona radiantului este
vizibilă toată noaptea, culminând în poziţie
în jurul orei 1h30m, ora locală.
σ-Hydride (HYD)
|
|
| Active: |
3 —15
decembrie |
| Maxim: |
12 decembrie (λ = 260°) |
| ZHR = |
2 |
| Radiant: |
α = 127°; δ
= +02° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
58 km/s |
| r
= |
3.0 |
| TFC: |
α = 095°; δ
= 00° şi |
|
α
= 160°; δ
= 00° (toate locaţiile - numai după miezul nopţii) |
σ-Hydridele, detectate pentru
prima oară prin fotografie în anii '60, se caracterizează
prin meteori slabi şi şterşi, iar ratele lor orare sunt în general
foarte scăzute, aproape de pragul de detecţie vizuală.
Întrucât radiantul curentului se află lângă ecuator, un pic peste 10°
mai la est de steaua Procyon (α Canis
Minoris), toţi observatorii pot urmări
activitatea acestui curent. Radiantul va răsări în orele
târzii ale serii, dar este vizibil cel mai bine după miezul
nopţii, ora locală, deci acest an va fi un an perfect pentru
observaţiile σ-Hydridelor, mai ales că
Luna, aflată în creştere, va apune şi ea devreme.
Datele recente indică faptul că maximul poate avea loc cu
până la şase zile mai devreme decât momentul
teoretic, ceea ce-l va face şi mai favorizat datorită absenţei Lunii de
pe cer.
Pentru a-l caracteriza cu mai multă precizie, curentul ar putea
beneficia de observaţii prin trasări vizuale, observaţii telescopice şi
video.
Geminide (GEM)
|
|
| Active: |
7 —17
decembrie |
| Maxim: |
14 decembrie; 16h45m UT (λ
= 262°2) ± 2.3h |
| ZHR = |
120 |
| Radiant: |
α = 112°; δ
= +33° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
35 km/s |
| r
= |
2.6 |
| TFC: |
α = 087°; δ
= +20° şi |
|
α
= 135°; δ
= +49° înainte de 23h
ora locală |
|
α
= 087°; δ
= +20° şi |
|
α
= 129°; δ
= +20° după 23h ora locală (β
> 40° N) |
|
α
= 120°; δ
= -03° şi |
|
α
= 084°; δ
= +10° (β < 40° N) |
| IFC: |
α = 150°; δ
= +20° şi |
|
α
= 060°; δ
= +40° (β > 20° N) |
|
α
= 135°; δ
= -05° şi |
|
α
= 080°; δ
= 00° (β < 20° N) |
Curentul Geminidelor este unul dintre cei mai frumoşi şi
probabil unul dintre cei mai de încredere curenţi observabili la
ora
actuală. În acest an, Luna, în creştere, va
apune până pe la mijlocul serii pe întreg globul pe
14 decembrie (ora apusului de Lună este progresiv mai târzie
cu cât locaţiile sunt mai la sud), oferind cer
întunecat pentru toţi observatorii, în special
pentru cei din emisfera nordică. Radiantul Geminidelor culminează
în jurul orei 2h, ora locală, dar
pentru locaţiile mai la nord de ecuator acesta va răsări pe la apusul
Soarelui şi se va afla la o înălţime adecvată observaţiilor
începând cu orele serii.
În emisfera sudică, radiantul apare abia în jurul
miezului nopţii, ora locală. Chiar şi din locaţii mai sudice, acest
curent este splendid, deseori având meteori strălucitori cu
viteză medie, răsplătind pe toţi observatorii, orice metodă de
observare
ar folosi ei. În ultimii ani, maximul Geminidelor a arătat
uşoare semne de variabilitate în momentul la care acesta a avut
loc şi
în valorile ratelor sale orare.
Maximele au fost mai bine observate în ultimele două decade
şi s-a văzut că toate au avut loc într-un interval de 2h20m
faţă de
momentul de maxim (dat mai sus). Momentul de maxim principal preconizat,
împreună cu apusul Lunii, favorizează locaţii din Asia
Centrală spre est, peste Oceanul Pacific către Alaska. Un moment de
maxim mai timpuriu sau mai întârziat ar extinde
această zonă de bună vizibilitate mai spre est sau respectiv, mai spre
vest. Dacă ar avea loc o sortare de masă în cadrul
curentului, ar însemna că meteorii telescopici mai puţin
strălucitori ar trebui să fie mai abundenţi cu aproape o zi
înaintea maximului vizual (1° de
longitudine solară). Rezultatele telescopice indică faptul că aceşti meteori
provin dintr-o regiune întinsă, având probabil trei
subcentre. De aceea, mai multe rezultate despre acest subiect ar fi
foarte folositoare.
Coma Berenicide (COM)
|
|
| Active: |
12 decembrie —23 ianuarie |
| Maxim: |
20 decembrie (λ = 268°) |
| ZHR = |
5 |
| Radiant: |
α = 175°; δ
= +25° |
| Mişcarea
radiantului: |
vezi Tabelul 6 |
| v∞
= |
65 km/s |
| r
= |
3.0 |
| TFC: |
α = 180°; δ
= +50° şi |
|
α
= 165°; δ
= +20° înainte de 3h
ora locală |
|
α
= 195°; δ
= +10° şi |
|
α
= 200°; δ
= +45° after 3h ora locală (β
> 20° N) |
Curentul Coma Berenicide este un curent minor, slab, care
este de obicei observat în timpul activităţii Geminidelor şi
Quadrantidelor, dar care necesită de asemenea mai multe observaţii şi
la alte momente de timp (în afara maximului), pentru a defini
mai bine maximul său. Curentul este aproape inobservabil din emisfera
sudică, deci se contează pe observatorii nordici să învingă frigul
iernii ca să se poată îmbunătăţi cunoştinţele despre acest
curent. Radiantul este la o înălţime adecvată observaţiilor
după miezul nopţii, ora locală şi în ciuda faptului că
momentul de maxim este aproape de Luna Plină, vor fi posibile
câteva ore de cer întunecat pentru observaţii la
latitudini din centrul emisferei nordice după apusul Lunii.
Abrevieri şi Tabele de Observaţii
- α, δ:
Coordonatele pentru poziţia radiantului curentului, de obicei la
momentul de maxim. α este ascensia
dreaptă, δ este declinaţia. Radianţii
se mişcă pe cer în fiecare zi datorită propriei mişcari a
Pământului pe orbită în jurul Soarelui, deci acest
fapt trebuie luat în considerare pentru utilizarea detaliilor
din Tabelul 6 pentru nopţile din afara maximelor listate.
- r: Indexul populaţiei, un termen
calculat din distribuţia de magnitudine a curentului meteoric. r
= 2.0 — 2.5
corespunde unor meteori mai strălucitori decât media, iar r
mai mare de 3.0 unor meteori mai puţin strălucitori decât
media.
- λ: Longitudinea solară, o
măsură precisă a poziţiei Pământului pe orbita sa, care nu
depinde de divagaţiile calendarului. Toate valorile lui λ
sunt date pentru echinocţiul 2000.0.
- v∞:
Viteza atmosferică sau aparentă a meteorilor, dată în km/s.
Vitezele variază de la 11 km/s (foarte lenţi) până
la 72 km/s (foarte rapizi). 40 km/s reprezintă cu
aproximaţie viteza medie.
- ZHR: Rata orară zenitală, un număr maxim de meteori
calculat, pe care un observator ideal l-ar vedea pe un cer perfect
senin cu radiantul curentului deasupra capului. Această mărime este
dată în termeni de meteori pe oră. Acolo unde activitatea
meteorică persistă la nivele înalte pentru mai puţin de o oră
sau unde circumstanţele de observare sunt foarte slabe, este folosit
ZHR-ul estimat (EZHR), care este mai puţin precis decât cel
normal.
- TFC and PFC: Centrul câmpurilor telescopice şi,
respectiv, fotografice. β este
latitudinea la care se află observatorul (“<”
înseamnă “mai la sud de” şi “>”
înseamnă “mai la nord de”). Trebuiesc
observate perechi de câmpuri telescopice,
alternându-le la fiecare jumătate de oră, astfel
încât poziţiile radianţilor să poată fi bine
definite. Alegerea exactă a TFC sau PFC depinde de locaţia
observatorului şi înălţimea radiantului. De notat că
TFC-urile sunt de asemenea folositoare atunci când se
foloseşte camera video.
Tabelul 4. Fazele Lunii în 2007
| Lună
Nouă |
Primul Pătrar |
Lună Plină |
Ultimul Pătrar |
|
|
3
ianuarie |
11 ianuarie |
| 19 ianuarie |
25 ianuarie |
2 febriarie |
10 februarie |
| 17 februarie |
24 februarie |
3 martie |
12 martie |
| 19 martie |
25 martie |
2 aprilie |
10 aprilie |
| 17 aprilie |
24 aprilie |
2 mai |
10 mai |
| 16 mai |
23 mai |
1 iunie |
8 iunie |
| 15 iunie |
22 iunie |
30 iunie |
7 iulie |
| 14 iulie |
22 iulie |
30 iulie |
5 august |
| 12 august |
20 august |
28 august |
4 septembrie |
| 11 septembrie |
19 septembrie |
26 septembrie |
3 octombrie |
| 11 octombrie |
19 octombrie |
26 octombrie |
1 noiembrie |
| 9 noiembrie |
17 noiembrie |
24 noiembrie |
1 decembrie |
| 9 decembrie |
17 decembrie |
24 decembrie |
31 decembrie |
Tabelul 5.
Lista de lucru pentru curenţii meteorici
vizuali
Detaliile din acest tabel sunt conforme cu cele mai noi
informaţii disponibile până în iunie 2006. Pentru
mai multe informaţii, vă rugăm să contactaţi comisia IMO
de observaţii vizuale sau reprezentanţii SARM. Datele de maxim indicate
în paranteze sunt date de referinţă pentru radiant, nu maxime
reale. Câţiva curenţi au valori ale ZHR-ului ce variază de la
an la an. Sunt prezentate cele mai recente date precise, cu excepţia
unor posibili curenţi periodici care au fost notaţi
“var.” = variabil.
Sursa Antisolară este întreruptă de NTA/STA.
Pentru mai multe detalii vezi Tabelul 6.
| Curent
meteoric |
Activitate |
Data Max |
λ |
α |
δ |
v∞ |
r |
ZHR |
| Sursa Antisolară
(ANT) |
01 ian - 31 dec |
|
|
|
|
30 |
3.0 |
3 |
| Quadrantide (QUA) |
01 ian - 05 ian |
04 ian |
283°16 |
230° |
+49° |
41 |
2.1 |
120 |
| α-Centauride
(ACE) |
28 ian - 21 feb |
08 feb |
319°2 |
211° |
-59° |
56 |
2.0 |
5 |
| δ-Leonide
(DLE) |
15 feb - 10 mar |
25 feb |
336° |
168° |
+16° |
23 |
3.0 |
2 |
| γ-Normide
(GNO) |
25 feb - 22 mar |
14 mar |
353° |
239° |
-50° |
56 |
2.4 |
4 |
| Lyride (LYR) |
16 apr - 25 apr |
22 apr |
32°32 |
271° |
+34° |
49 |
2.1 |
18 |
| π-Puppide
(PPU) |
15 apr - 28 apr |
24 apr |
33°5 |
110° |
-45° |
18 |
2.0 |
var |
| η-Aquaride
(ETA) |
19 apr - 28 mai |
06 mai |
45°5 |
338° |
-01° |
66 |
2.4 |
60 |
| η-Lyride
(ELY) |
03 mai - 12 mai |
09 mai |
48°4 |
287° |
+44 |
44 |
3.0 |
3 |
| Bootidele de Iunie
(JBO) |
22 iun - 02 iul |
27 iun |
95°7 |
224° |
+48° |
18 |
2.2 |
var |
| Piscide Austrinide
(PAU) |
15 iul - 10 aug |
28 iul |
125° |
341° |
-30° |
35 |
3.2 |
5 |
| δ-Aquaridele
de Sud
(SDA) |
12 iul - 19 aug |
28 iul |
125° |
339° |
-16° |
41 |
3.2 |
20 |
| α-Capricornide
(CAP) |
03 iul - 15 aug |
30 iul |
127° |
307° |
-10° |
23 |
2.5 |
4 |
| Perseide (PER) |
17 iul - 24 aug |
13 aug |
140°0 |
46° |
+58° |
59 |
2.6 |
100 |
| κ-Cygnide
(KCG) |
03 aug - 25 aug |
18 aug |
145° |
286° |
+59° |
25 |
3.0 |
3 |
| α-Aurigide
(AUR) |
25 aug - 08 sep |
01 sep |
158°6 |
84° |
+42° |
66 |
2.6 |
7 |
| Perseidele de
Septembrie (SPE) |
05 sep - 17 sep |
09 sep |
166°7 |
60° |
+47° |
64 |
2.9 |
5 |
| δ-Aurigide
(DAU) |
18 sep - 10 oct |
04 oct |
191° |
88° |
+49° |
64 |
2.9 |
2 |
| Draconide (GIA) |
06 oct - 10 oct |
09 oct |
195°4 |
262° |
+54° |
20 |
2.6 |
var |
| ε-Geminide
(EGE) |
14 oct - 27 oct |
18 oct |
205° |
102° |
+27° |
70 |
3.0 |
2 |
| Orionide (ORI) |
02 oct - 07 noi |
21 oct |
208° |
95° |
+16° |
66 |
2.5 |
23 |
| Leo Minoride (LMI) |
19 oct- 27 oct |
24 oct |
211° |
162° |
+37° |
62 |
3.0 |
2 |
| Tauridele de Sud
(STA) |
01 oct - 25 noi |
05 noi |
223° |
52° |
+15° |
27 |
2.3 |
5 |
| Tauridele de Nord
(NTA) |
01 oct - 25 noi |
12 noi |
230° |
58° |
+22° |
29 |
2.3 |
5 |
| Leonide (LEO) |
10 noi - 23 noi |
18 noi |
235°27 |
153° |
+22° |
71 |
2.5 |
15+ |
| α-Monocerotide
(AMO) |
15 noi - 25 noi |
22 noi |
239°32 |
117° |
+01° |
65 |
2.4 |
var |
| Phoenicidele de
Decembrie (PHO) |
28 noi - 09 dec |
06 dec |
254°25 |
18° |
-53° |
18 |
2.8 |
var |
| Puppide/Velide (PUP) |
01 dec - 15 dec |
(07 dec) |
(255°) |
123° |
-45° |
40 |
2.9 |
10 |
| Monocerotide (MON) |
27 noi - 17 dec |
09 dec |
257° |
100° |
+08° |
42 |
3.0 |
2 |
| σ-Hydride
(HYD) |
03 dec - 15 dec |
12 dec |
260° |
127° |
+02° |
58 |
3.0 |
3 |
| Geminide (GEM) |
07 dec - 17 dec |
14 dec |
262°2 |
112° |
+33° |
35 |
2.6 |
120 |
| Coma Berenicide
(COM) |
12 dec- 23 ian |
20 dec |
268° |
177° |
+25° |
65 |
3.0 |
5 |
| Urside (URS) |
17 dec - 26 dec |
23 dec |
270°7 |
217° |
+76° |
33 |
3.0 |
10 |
Tabelul 6.
Poziţiile radianţilor de-a lungul anului
în α şi δ
Mişcările radiantului fiecărui curent sunt date în
noua listă de lucru din tabelul de mai jos. Poziţiile se referă la eq.
J2000.0.
| Data |
|
|
|
|
|
|
|
|
ANT |
QUA |
COM |
|
|
|
|
| 31 dec |
112° +21° |
228° +50° |
186° +20° |
|
|
|
|
| 5 ian |
117° +20° |
231° +49° |
190° +18° |
|
|
|
|
| 10 ian |
122° +19° |
|
194° +17° |
|
|
|
|
| 15 ian |
127° +17° |
|
198° +15° |
|
|
|
|
| 20 ian |
132° +16° |
|
202° +13° |
|
|
|
|
| 25 ian |
138° +15° |
|
|
ACE |
|
|
|
| 30
ian |
143° +13° |
|
|
200°
-57° |
|
|
|
| 5 feb |
149° +11° |
|
|
208°
-59° |
|
|
|
| 10 feb |
154° +9° |
|
|
214°
-60° |
DLE |
|
|
| 15 feb |
159° +7° |
|
|
220°
-62° |
159° +19° |
|
|
| 20 feb |
164° +5° |
GNO |
|
225° -63° |
164° +18° |
|
|
| 28 feb |
172° +2° |
225° -51° |
|
|
171°
+15° |
|
|
| 5 mar |
177° 0° |
230° -50° |
|
|
176°
+13° |
|
|
| 10 mar |
182° -2° |
235° -50° |
|
|
180°
+12° |
|
|
| 15 mar |
187° -4° |
240° -50° |
|
|
|
|
|
| 20
mar |
192° -6° |
245° -49° |
|
|
|
|
|
| 25
mar |
197° -7° |
|
|
|
|
|
|
| 30
mar |
202° -9° |
|
|
|
|
|
|
| 5
apr |
208° -11° |
|
|
|
|
|
|
| 10
apr |
213° -13° |
LYR |
PPU |
|
|
|
|
| 15 apr |
218° -15° |
263° +34° |
106° -44° |
ETA |
|
|
|
| 20 apr |
222° -16° |
269° +34° |
109° -45° |
323° -7° |
|
|
|
| 25 apr |
227° -18° |
274° +34° |
111° -45° |
328° -5° |
|
|
|
| 30 apr |
232° -19° |
|
|
332°
-3° |
ELY |
|
|
| 5 mai |
237° -20° |
|
|
337°
-1° |
283° +44° |
|
|
| 10 mai |
242° -21° |
|
|
341°
0° |
288° +44° |
|
|
| 15 mai |
247° -22° |
|
|
345°
+3° |
293° +45° |
|
|
| 20 mai |
252° -22° |
|
|
349°
+5° |
|
|
|
| 25 mai |
256° -23° |
|
|
|
|
|
|
| 30
mai |
262° -23° |
|
|
|
|
|
|
| 5
iun |
267° -23° |
|
|
|
|
|
|
| 10
iun |
272° -23° |
|
|
|
|
|
|
| 15
iun |
276° -23° |
|
|
|
|
|
|
| 20
iun |
281° -23° |
JBO |
|
|
|
|
|
| 25
iun |
286° -22° |
223° +48° |
|
|
|
|
|
| 30
iun |
291° -21° |
225° +47° |
CAP |
|
|
|
|
| 5 iul |
