Calendarul Curenţilor Meteorici al IMO 2007

Introducere

Bine aÅ£i venit la calendarul curenÅ£ilor meteorici pe 2007 al OrganizaÅ£iei InternaÅ£ionale de Meteori (IMO). Acest an pare a fi alcătuit din două parÅ£i deloc echilibrate, maximele curenÅ£ilor fiind plasate nefavorabil până la sfârÅŸitul lui iulie, iar apoi practic lipsite de prezenÅ£a Lunii până la mijlocul lui decembrie. CurenÅ£ii meteorici majori, Perseide ÅŸi Geminide, sunt bine plasaÅ£i în acest an. La fel ÅŸi posibilele Draconide ÅŸi maximul Orionidelor din luna octombrie, ca ÅŸi Tauridele ÅŸi Leonidele din noiembrie ÅŸi majoritatea curenÅ£ilor minori de la începutul lui decembrie. Dintre curenÅ£ii mai puternici care cad pradă luminii Lunii în acest an, de menÅ£ionat sunt Quadrantidele, η-Aquaridele, δ-Aquaridele de Sud ÅŸi Ursidele. DeÅŸi ideal ar fi ca urmărirea activităţii meteorice să se facă de-a lungul întregului an, ÅŸtim că pentru mulÅ£i observatori acest lucru nu este practic posibil. De aceea acest calendar, creat pentru prima dată în 1991, vine în ajutorul observatorilor punând în evidenţă momentele la care depunerea unui efort deosebit ar fi mai fructuoasă. Cu toate că, bazaÅ£i pe cele mai bune date de care dispunem, includem predicÅ£ii pentru maximele celor mai activi curenÅ£i pe timp de noapte sau pe timp de zi, în multe cazuri este esenÅ£ial să realizăm că aceste maxime nu sunt cunoscute cu o precizie mai bună de 1° de longitudine solară (fapt ÅŸi mai puÅ£in precis pentru curenÅ£ii meteorici detectabili ziua prin radio, curenÅ£i care au început să fie din nou în atenÅ£ia observatorilor). În plus, variaÅ£iile de la an la an ale curenÅ£ilor meteorici fac ca observaÅ£iile anterioare să fie doar un ghid despre unde ÅŸi când maximul curentului poate fi aÅŸteptat, fapt valabil chiar ÅŸi în cazul curenÅ£ilor meteorici majori. De asemenea, câÅ£iva curenÅ£i sunt cunoscuÅ£i că posedă particule "mass-sorting" în ÅŸuvoiul meteoroidic respectiv, astfel că maximele observate prin radio, fotografic, telescopic, video ÅŸi vizual pot avea loc la momente diferite. Majoritatea datelor colectate sunt pentru maximele curenÅ£ilor vizuali, deci acest fapt trebuie avut în vedere când folosim alte metode de observaÅ£ie.

La baza calendarului de curenÅ£i meteorici stă lista actuală de curenÅ£i meteorici vizuali (vezi Tabelul 5), întocmită în urma actualizării regulate din analize ce folosesc baza de date de meteori vizuali (Visual Meteor Database-VMDB) a IMO, cea mai precisă listă de acest fel disponibilă la ora actuală pentru observaÅ£iile de meteori cu ochiul liber. Această listă nu poate fi nici ea completă datorită faptului că avem de-a face de-a lungul anului cu mulÅ£i curenÅ£i meteorici care nu pot fi detectaÅ£i vizual dintre care unii pot fi separaÅ£i de meteorii sporadici doar prin mijloace foto, radar, telescopice sau observaÅ£ii video.

Scopul IMO este de a încuraja, colecta, analiza ÅŸi publica datele combinate ale observaÅ£iilor de meteori obÅ£inute din locaÅ£ii de pe tot globul pentru a aprofunda înÅ£elegerea activităţii de meteori detectabili de pe suprafaÅ£a Pământului. Rezultatele obÅ£inute numai din câteva locaÅ£ii nu pot oferi niciodată o înÅ£elegere totală a activităţii, dar datorită eforturilor multor observatori IMO din întreaga lume, din 1988 până astăzi, construirea unei imagini mai bune ÅŸi mai complete despre fluxul meteoroidic poate fi realizată. Pentru aceasta, toÅ£i cei interesaÅ£i de meteori, oriunde s-ar afla ÅŸi orice metode ar folosi pentru a înregistra activitatea meteorică, ar trebui să urmeze procedura standard de observaÅ£ii a IMO atunci când prelucrează ÅŸi trimit informaÅ£iile comisiei corespunzătoare pentru analiză.

Cele mai populare tehnici de observare a meteorilor rămân cele vizuale ÅŸi fotografice (dacă vremea permite), cu toate că ambele sunt afectate de prezenÅ£a Lunii. ObservaÅ£iile cu ajutorul telescopului sunt mai puÅ£in populare, dar permit obÅ£inerea de detalii fine asupra structurii radianÅ£ilor ÅŸi permit de asemenea detectarea cu precizie a curenÅ£ilor cu activităţi foarte scăzute. Metodele video continuă să fie aplicate din ce în ce mai mult, iar în ultimii ani au început să producă rezultate considerabile. Aceste metode au atât avantajele cât ÅŸi dezavantajele lor proprii, la fel ca observaÅ£iile fotografice ÅŸi telescopice, cât ÅŸi altele în plus, dar prezintă o importanţă crescândă. ObservaÅ£iile radio pot fi utilizate oricând (dacă radioemiţătorul permite), indiferent de nori, lumina Lunii sau zilei, ÅŸi oferă singurul mod în care observaÅ£iile de meteori pot fi realizate 24 de ore pe zi pentru majoritatea latitudinilor. Împreună, toate aceste metode acoperă aproape întreaga gamă de mărimi ale meteoroizilor, de la cei mai mari bolizi (folosind fotografierea întregului cer, înregistrările video sau observaÅ£iile vizuale) până la granule de praf ce produc doar meteori slabi detectabili telescopic sau radio.

Oricum şi oriunde aţi putea să observaţi, vă dorim tuturor mult succes şi aşteptăm cu mult interes datele voastre. Raportaţi rezultatele voastre la adresa de e-mail: sarm.meteori@gmail.com. Cer senin!

Ianuarie - Martie

ObservaÅ£iile la Quadrantide de la începutul lui ianuarie (cu maximul aÅŸteptat pe 4 ianuarie în jurul orei 0h30m UT) sunt ruinate în emisfera nordică de prezenÅ£a Lunii Pline. La fel de afectată va fi ÅŸi emisfera sudică de prezenÅ£a Lunii aflate la câteva zile după Luna Plină în timpul maximului α-Centauridelor aÅŸteptat pe 8 februarie undeva în jurul orei 11h UT. În schimb, la sfârÅŸitul lui februarie, prezenÅ£a Lunii aflate la câteva zile după Primul Pătrar ne va permite observarea curentului meteoric minor al δ-Leonidelor. O perioadă interesantă va fi sfârÅŸitul lui ianuarie ÅŸi începutul lui februarie (pentru câÅ£iva curenÅ£i meteorici noi, minori, care au fost menÅ£ionaÅ£i în ultimii ani ca având randianÅ£ii în zona Coma-Leo-Virgo), când vom avea un cer întunecat datorită Lunii Noi ÅŸi celei de după Lună Nouă mai ales pentru perioada 20 —27 ianuarie. Mijlocul lunii martie ne aduce întoarcerea curentului minor ÅŸi sărac în meteori al γ-Normidelor (curent care nu a fost observat în mod corespunzător de-a lungul multor ani ÅŸi a cărui existenţă curentă a fost pusă la îndoială în câÅ£iva ani), cu un maxim posibil în jurul lui 14 sau 17 martie ce va avea Luna la câteva zile după Ultimul Pătrar. Pentru cei ce doresc să urmărească această posibilă sursă de meteori, condiÅ£ii mai bune de observaÅ£ii se prevăd pentru 17 martie când Luna se va afla la numai două zile distanÅ£a de Lună Nouă. Momentele teoretice aproximative pentru maximele curenÅ£ilor radio observabili în timpul zilei în perioada ianuarie-martie sunt următoarele: Capricornide/Sagittaride — 1 februarie, 20h UT ÅŸi χ-Capricornide — 13 februarie, 22h UT. Rezultatele radio recente au arătat că maximul Cap/Sgr poate fi variabil căzând undeva între 1 ÅŸi 4 februarie, iar activitatea din jurul maximului aÅŸteptat pentru χ-Capricornide tinde să fie slabă ÅŸi cu până la o zi întârziere. Ambii curenÅ£i au radianÅ£ii la momentul maximului cu 10° —15° mai la vest de Soare, deci nu pot fi consideraÅ£i obiective vizuale nici măcar din emisfera sudică.

Sursa Antisolară (ANT)

Active:	1 ianuarie —31 decembrie; întrerupte de NTA/STA
Maxim:	inexistent;
ZHR =	3
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	30 km/s
r	~3

Lista actuală de curenÅ£i meteorici vizuali inclusă în acest calendar nu prezintă perioade specifice pentru diverÅŸi curenÅ£i ecliptici, dar îi combină pe toÅ£i într-o singură sursă (Sursa Antisolară) activă pe parcursul întregului an cu miÅŸcarea radiantului dată in Tabelul 6.

În ianuarie, Sursa Antisolară produce predominant meteori slabi ÅŸi de aceea observaÅ£iile telescopice vor fi mai potrivite pentru urmărirea acestor meteori care au un radiant întins, complex ÅŸi difuz care, la rândul său, este probabil alcătuit din câteva subcentre. Observatorii vizuali ar trebui să presupună existenÅ£a unui radiant cu mărimea minimă de aproximativ 20° în α pe 10° în δ, cam pe lângă punctul radiantului dat în graficul de mai sus. ObservaÅ£iile trimise la IMO în ultimii zece ani au sugerat că un maxim de activitate ar putea avea loc în apropiere de λ = 297° (17 ianuarie 2007), deÅŸi nici atunci valorile ZHR-urilor nu se vor ridica mai sus de ~ 3 —4. Luna Nouă de pe 19 ianuarie va permite vânătorilor de meteori să urmărească acest posibil maxim pe un cer întunecat ÅŸi, categoric, ar trebui încercate observaÅ£ii în această perioadă pentru a vedea ce se întâmplă cu acesta sursă. NopÅ£ile lungi de iarnă (din emisfera nordică) sunt ideale pentru observaÅ£ii, deoarece radiantul se va afla deasupra orizontului pe aproape întreg parcursul nopÅ£ii în ambele emisfere.

δ-Leonide (DLE)

Active:	15 februarie —10 martie
Maxim:	25 februarie (λ = 336°)
ZHR =	2
Radiant:	α = 168°; δ = +16°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	23 km/s
r =	3.0
TFC:	α = 140°; δ = +37° ÅŸi
	α = 151°; δ = +22° (β > 10° N)
	α = 140°; δ = -10° ÅŸi
	α = 160°; δ = +00° (β < 10° N)

Acest curent meteoric minor are radiantul situat foarte aproape de radiantul Sursei Antisolare, dar a fost bine separat în poziÅ£ie ÅŸi se crede a fi legat de asteroidul (4450) Pan. Aceste fapte fac din δ-Leonide o interesantă sursă pentru astronomia de meteori. Ratele orare sunt în general scăzute ÅŸi meteorii săi slabi, aÅŸadar acest curent reprezintă un prim candidat al observaÅ£iilor telescopice. Observatorii vizuali trebuie să traseze pe hartă cu foarte mare precizie aceÅŸti meteori ca să-i poată distinge atât de meteorii Sursei Antisolare din vecinătate, cât ÅŸi de sporadici. DeÅŸi locaÅ£iile din emisfera nordică sunt avantajate pe întreaga perioadă de activitate a acestui curent, nici observatorii din emisfera sudică nu ar trebui să îl ignore, deoacere aceÅŸtia sunt mai bine plasaÅ£i pentru a observa mulÅ£i dintre subradianÅ£ii posibili ai Sursei Antisolare. În noaptea maximului, observatorii din centrul emisferei sudice au un avantaj clar datorită Lunii care apune în jurul miezului nopÅ£ii, ora locală. La nord de ecuator, Luna, aflată la câteva zile după Primul Pătrar, va apune cu destul timp înaintea zorilor permiÅ£ând cel puÅ£in două ore de observaÅ£ii pe un cer întunecat. Radiantul δ-Leonidelor este bine plasat în câmpul vizual pe aproape tot parcursul nopÅ£ii.

Aprilie - Iunie

Activitatea meteorică se înteÅ£eÅŸte la graniÅ£a dintre aprilie ÅŸi mai, cu maximele Lyridelor ÅŸi π-Puppidelor la sfârÅŸitul lui aprilie, ale η-Aquaridelor la începutul lui mai (maxim aÅŸteptat pe 6 mai în jurul orei 12h UT), dar pierdute în lumina Lunii, ÅŸi η-Lyridele — un curent nou pe lista IMO — cu un maxim pe 9 mai, 12h. Mai târziu, în luna mai ÅŸi pe tot parcursul lunii iunie, cea mai mare parte din activitatea meteorică se mută pe cerul de zi, cu ÅŸase maxime aÅŸteptate în această perioadă. DeÅŸi în anii trecuÅ£i au fost raportaÅ£i, din observaÅ£ii vizuale făcute în zonele tropicale ÅŸi ale emisferei sudice, ÅŸi câÅ£iva meteori aparÅ£inând o-Cetidelor ÅŸi Arietidelor, ZHR-urile acestor curenÅ£i nu au putut fi calculate cu precizie din aceste observaÅ£ii. Pentru observatorii radio, momentele teoretice de maxim pentru curenÅ£ii activi în această perioadă, în timp universal, sunt următoarele: Piscidele de Aprilie — 20 aprilie, 21h; δ-Piscide — 24 aprilie, 21h; ε- Arietide — 9 mai, 20h; Arietidele de Mai — 16 mai, 21h; o-Cetids — 20 mai, 19h; Arietide — 7 iunie, 23h; ζ-Perseide — 9 iunie, 22h; β-Tauride — 28 iunie, 21h. Semnale de la majoritatea acestor curenÅ£i pot fi găsite în bazele de date radio din 1994 —2005, deÅŸi câÅ£iva dintre aceÅŸtia sunt dificil de separat individual datorită apropierii de alÅ£i radianÅ£i. De exemplu, maximele Arietidelor ÅŸi ζ-Perseidelor tind să se suprapună unul peste altul, producând un semnal radio puternic pentru câteva zile la începutul ÅŸi spre mijlocul lui iunie. De asemenea, există indicaÅ£ii că maximele acestor doi curenÅ£i se produc cu o zi mai târziu decât predicÅ£iile anterioare. ObservaÅ£iile vizuale pot continua în această perioadă cu urmărirea curenÅ£ilor din Sursa Antisolară. Până la sfârÅŸitul lui aprilie este posibilă o oarecare activitate din Libra, în mai din Scorpion ÅŸi Ophiuchus, ÅŸi în iunie din Săgetător. MiÅŸcarea centrului complexului de radianÅ£i este dată în următoarele două figuri. Pentru observatorii din emisfera nordică, condiÅ£iile de observare a unor posibile Lyride de Iunie sunt foarte favorabile în acest an, dar nu ÅŸi pentru observarea Boötidelor de Iunie.

Lyride (LYR)

Active:	16 —25 aprilie
Maxim:	22 aprilie; 22h30m UT (λ = 32°32; dar poate varia — vezi text)
ZHR =	18 (poate fi variabil - până la 90)
Radiant:	α = 271°; δ = +34°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	49 km/s
r =	2.1
TFC:	α = 262°; δ = +16° ÅŸi
	α = 282°; δ = +19° (β > 10° S)

Momentul corespunzător lui λ = 32°32 (dat mai sus) este momentul “ideal” de maxim stabilit pe baza celei mai detaliate analize a Lyridelor din timpurile noastre, publicată în 2001 de Audrius Dubietis ÅŸi Rainer Arlt, bazată pe rezultatele IMO din 1988 —2000. Cu toate acestea, s-a constatat că momentul maximului este variabil de la an la an între λ = 32°0 —32°45 (corespunzând perioadei 22 aprilie 2007, 14h45m UT — 23 aprilie 2007, 1h45m UT). De asemenea, s-a descoperit că activitatea acestui curent este ÅŸi ea variabilă. Un maxim la momentul ideal de timp a produs cele mai mari valori ale ZHR-urilor de ~ 23. Cu cât maximul s-a îndepărtat de acest moment ideal, cu atât valorile ZHR-urilor au fost mai reduse, până la ~ 14. (Ultimul maxim cu ratele cele mai mari s-a produs în afara intervalului examinat, în 1982 peste SUA, când s-a înregistrat un ZHR cu viaÅ£a scurtă de 90.) Media valorilor ZHR-ului a fost de 18 pentru o analiză de 13 ani. DeÅŸi, în general, s-a crezut că acest curent are un maxim scurt ÅŸi abrupt, această ultimă analiză a arătat că lungimea maximului curentului este de asemenea variabilă. Folosind intervalul când ZHR-urile au avut valori mai mari decât jumătate din valoarea maximă, aÅŸa-numitul timp la "Full-Width-Half-Maximum", a fost descoperită o variaÅ£ie de la 15 ore (în 1993) până la 62 ore (în 2000), cu o valoare medie de 32 ore. Cu toate acestea, cele mai mari rate sunt atinse în mod normal pentru doar câteva ore. O altă parte a analizei a confirmat datele de la începutul secolului XX, care susÅ£in că, ocazional, atunci când au fost înregistrate cele mai mari ZHR-uri, Lyridele au produs o creÅŸtere de scurtă durată în numărul de meteori puÅ£in strălucitori. Per ansamblu, imprevizibilitatea curentului din orice an face meritată urmărirea acestuia, întrucât nu putem spune când va avea loc următoarea sa manifestare neobiÅŸnuită.

Lyridele se pot observa cel mai bine din emisfera nordică, dar sunt vizibile ÅŸi din multe locaÅ£ii aflate la nord ÅŸi sud de ecuator ÅŸi pot fi subiecte potrivite pentru toate formele de observare. Datorită faptului că radiantul acestui curent se va ridica pe cer în timpul nopÅ£ii, pentru ca observaÅ£iile să fie utile, acestea trebuiesc începute după ora 22h30m, ora locală, din locaÅ£iile emisferei nordice ÅŸi numai după miezul nopÅ£ii din cele ale emisferei sudice. Luna în creÅŸtere, cu Primul Pătrar pe 24 aprilie, apune cu aproximaÅ£ie pe 22 aprilie între miezul nopÅ£ii ÅŸi ora 1 pentru centrul emisferei nordice, oferind observatorilor câteva ore de cer întunecat între apusul Lunii ÅŸi începutul crepusculului de dimineaţă (locaÅ£iile ÅŸi mai nordice au, progresiv, un interval de observaÅ£ii mai scurt). Pentru emisfera sudică, datorită fatului că Luna va apune mai devreme, în prima parte a nopÅ£ii, cerul întunecat va predomina atunci când radiantul va fi desupra orizontului, permiÅ£ând deci ÅŸi aici observaÅ£ii ce ar putea fi de folos. Momentul de maxim ideal, dacă va avea loc din nou, va fi cel mai bine văzut din Europa ÅŸi cea mai mare parte a Africii (în special din nordul Africii) spre est către Asia Centrală, dar, după cum s-a menÅ£ionat mai sus, sunt foarte posibile ÅŸi alte momente de maxim.

π-Puppide (PPU)

Active:	15—28 aprilie
Maxim:	24 aprilie; 3h40m UT (λ = 33°5)
ZHR =	periodic - până la 40
Radiant:	α = 110°; δ = -45°
MiÅŸcarea radiantului:	vezi Tabelul 6
v∞ =	18 km/s
r =	2.0
TFC:	α = 135°; δ = -55° ÅŸi
	α = 105°; &delta