Iulie - Septembrie 2006

Luna Plină din iulie va împiedica observaţiile curentului minor al Pegasidelor (cu maximul pe 9 iulie) şi pe cel al Phoenicidelor de iulie (cu maximul pe 13 iulie). Sagittaridele, slabe în activitate, ca şi Aquaridele şi α-Capricornidele sunt curenţi ecliptici ce apar până în luna august. Luna Nouă va favoriza observarea maximelor acestor curenţi spre sfărşitul lui iulie şi de asemenea şi observarea curentului minor al ι-Aquaridelor de sud de la începutul lui august. Luna Plină din august va afecta atât maximul teoretic al δ-Aquaridelor de nord de pe 8 august, cât şi curentul major al Perseidelor (al cărui maxim va fi probabil între orele 23h — 1h30m UT în noaptea de 12 — 13 august, având şi alte posibile maxime — deduse din rezultatele anterioare — pe 13 august în jurul orelor 2h şi 9h UT). Simulările făcute de Peter Brown acum câtiva ani sugerează existenţa unei posibile activităţi intensificate a Perseidelor în acest an, dar nu la fel de puternică ca în 2004. Momentele exacte ale intensificării activităţii meteorice nu sunt cunoscute, deşi probabil nu vor fi departe de maximele aşteptate, menţionate mai sus. Condiţiile de observare se îmbunătăţesc după Perseide, când se aşteaptă maximul curentului minor al κ-Cygnidelor şi cel al ι-Aquaridelor de nord. Maximul α-Aurigidelor nu va fi afectat de Lună, la începutul lui septembrie, dar maximul curentului minor al δ-Aurigidelor de pe 9 septembrie este practic pierdut datorită prezenţei Lunii. Al doilea maxim posibil, dar mai slab al δ-Aurigidelor este mult mai favorizat mai târziu în septembrie, la fel ca şi Piscidele. Activitatea susţinută din mai-iunie a radio observatorilor se diminuează pe perioada verii, totuşi rămân γ-Leonidele care sunt imposibil de observat vizual (cu maximul către 25 august, 15h  UT, neîntâlnit totuşi în rezultatele observaţiilor radio recente) şi Sextantidele, un curent vizual înşelător. Maximul lor este aşteptat pe 27 septembrie ora 16h UT, dar care poate apare şi cu o zi mai devreme. În 1999 a fost detectată o puternică întoarcere a acestora la λ ~ 186°, echivalentă datei de 29 septembrie, în timp ce în 2002, maximul de pe 27 septembrie nu a fost detectat, dar a fost găsit un altul în jur de 29 — 30 septembrie. În prezent, există discuţii asupra posibilităţii ca acest curent radio să aibe câteva maxime minore la începutul lui Octombrie. Luna, aflată în creştere la câteva zile după Luna Nouă, la sfârşitul lui septembrie, nu creează dificultăţi observatorilor vizuali care vor spera să prindă câteva Sextantide, când radiantul lor va răsări cu o oră înainte de zori atât în emisfera nordică, cât şi în cea sudică.

Complexul Piscide Austrinide şi Aquaride/Capricornide

Piscide Austrinide (PAU)

Active: 	15 iulie — 10 august; Maxim: 28 iulie (λ = 125°); ZHR = 5;
Radiant: 	α = 341°, δ = -30°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;
		v∞ = 35 km/s; r = 3.2;
TFC: 		α = 255° to 000°, δ = 00° to +15°, 
		alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β <30° N).

δ-Aquaridele de sud (SDA)

Active: 	12 iulie — 19 august; Maxim: 28 iulie (λ = 125°); ZHR = 20;
Radiant: 	α = 339°, δ = -16°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;




v∞ = 		41 km/s; r = 3.2;
TFC: 		α = 255° to 000°, δ = 00° to +15°,
 		alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β <40° N).

α-Capricornidele (CAP)

Active: 	3 iulie — 15 august; Maxim: 30 iulie (λ = 127°); ZHR = 4;
Radiant: 	α = 307°, δ = -10°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;




v∞ = 		23 km/s; r = 2.5;
TFC: 		α = 255° to 000°, δ = 00° to +15°,
 		alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 40° N);
PFC: 		α = 300°, δ = +10° (β > 45° N),
 		α = 320°, δ = -05° (β 0° to 45° N),
 		α = 300°, δ = -25° (β < 0°).

ι-Aquaridele de sud (SIA)

Active: 	25 iulie — 15 august; Maxim: 4 august (λ = 132°); ZHR = 2;
Radiant: 	α = 334°, δ = -15°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;




v∞ = 		34 km/s; r = 2.9;
TFC: 		α = 255° to 000°, δ = 00° to +15°,
 		alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 30° N).

ι-Aquaridele de nord (NIA)

Active: 	11 — 31 august; Maxim: 20 august (λ = 147°); ZHR = 3;
Radiant: 	α = 327°, δ = -06°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;




v∞ = 		31 km/s; r = 3.2;
TFC: 		α = 255° to 000°, δ = 00° to +15°,
 		alegeţi perechi separate între ele de circa 30° în α (β < 30° N).

Audrius Dubietis şi Rainer Arlt au publicat în numărul din iunie 2004 al revistei IMO, WGN (32:3, paginile 69 — 76), o analiză pe 10 ani a curenţiilor de meteori Aquaride şi α-Capricornide, cuplată cu o analiză video a radiantului din 2002 făcută de Y. şi T. Shigeno în acelaşi număr al revistei (paginile  77 — 80). Aceasta a confirmat în general că maximele curenţilor SDA şi CAP au loc în jurul datei de 28 — 30 iulie şi respectiv 30 —31 iulie cu ZHR-uri în jur de 15 şi respectiv 5. Curenţii meteorici SIA şi NIA nu sunt clar observabili, ceea ce nu este suprinzător date fiind ZHR-urile lor nesemnificative, dar supriza cea mai mare o constitue curentul NDA, pentru care nu a fost detectat un maxim distinct, iar ZHR-urile lui nu au fost niciodată mai mari de ~ 3. În înregistrarea japoneză menţionată mai sus, există câteva semnale slabe ale unui posibil radiant al acestei surse de meteori. Toate acestea sugerează că NDA poate fi un curent mult mai puţin activ decât s-a crezut anterior şi care, în prezent, nu poate produce un maxim vizual bine definit. Parametrii curentului nu au fost actualizaţi în urma acestor noi descoperiri, întrucât diferenţa faţă de parametrii stabiliţi anterior este relativ mică. Observatorii ar trebui să fie pe fază căci ZHR-urile curenţilor SDA şi CAP pot fi aproape de cele mai mari valori în perioada din afara maximului aşteptat şi cele mai mari valori ale ZHR-urilor pot fi uşor diferite de cele date în tabelul de meteori.

În lucrările menţionate mai sus, nu a fost studiat curentul Piscide Austrinide, dar împreună cu Aquaridele, aceştia reprezintă curenţi bogaţi în meteori puţin strălucitori, făcându-i foarte potriviţi pentru observaţiile telescopice. Aceşti curenţi au şi suficienţi meteori mai strălucitori care să facă observaţiile vizuale şi fotografice demne de efortul depus, mai ales din locaţii ale emisferei sudice. Observaţiile radio pot fi utilizate în special pentru a observa curentul SDA, întrucât este cea mai activă sursă de meteori radio şi acest curent poate oferi uneori un semnal radio surprinzător de puternic. Capricornidele se remarcă prin meteori foarte strălucitori, chiar bolizi, care combinaţi cu viteza lor aparentă redusă, pot face ca unii din aceşti meteori să fie printre cei mai impresionanţi şi atractivi pe care un observator şi-i poate dori. În 1995, observatorii IMO europeni, au observat o îmbunătăţire a ZHR-ului curentului CAP la ~ 10, deşi s-a suspectat în trecut că numai curentul SDA ar fi singurul dintre aceşti curenţi cu variabilitate ocazională.

O asemenea concentraţie de radianţi pe o arie atât de mică de pe bolta cerească poate crea probleme în asocierea cu precizie a meteorilor faţă de curentul căruia aparţin. În mod particular, observatorii vizuali sunt sfătuiţi mai degrabă să traseze pe hartă toţi membrii posibili ai curenţilor, decât să facă pe loc asocierea meteorilor cu un anumit curent. Singura excepţie se poate face atunci când curentul SDA este în apropiere de maxim, întrucât, mai ales din emisfera sudică, ZHR-urile pot deveni prea mari pentru o înregistrare corectă a meteorilor.

Toţi aceşti radianţi sunt situaţi deasupra orizontului pentru cea mai mare parte a nopţii, astfel că numai aceia cu maxime aşteptate în jurul datelor cu Luna Plină vor fi cu adevărat inobservabili. La sfârşitul lunii iulie 2006, Luna Nouă favorizează maximele curenţilor PAU, SDA şi CAP, iar la începutul lui august Luna, trecută de Primul Pătrar, va permite încă observaţiile la curentul SIA. Principala victimă a Lunii este curentul NIA mai târziu în aceeaşi lună. Deşi neconfirmat recent, în rezultatele IMO din 1988 — 95, curentul NIA a avut un maxim slab definit între λ = 148° — 151°, ceea ce poate însemna că ZHR-urile mai mari (dar chiar şi aşa foarte scăzute) pot avea loc după maximul preconizat pe 20 august. Dacă aceasta se va întâmpla, atunci Luna nu va mai constitui o problemă.

κ-Cygnide (KCG)

Active: 	3 — 25 august; Maxim: 18 august (λ = 145°); ZHR = 3;
Radiant: 	α = 286°, δ = +59°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;




v∞ = 		25 km/s; r = 3.0;
PFC: 		α = 330°, δ = +60° şi α = 300°, δ = +30° (β > 20° N).

Cu toate că Luna, trecută de Ultimul Pătrar, va răsări în jurul miezului nopţii, ea va crea puţine probleme pentru observaţiile la maximul κ-Cygnidelor din acest an din locaţii ale emisferei nordice, unde acest curent este cu uşurinţă observat. Valoarea lui r pentru acest curent sugerează că pot fi favorizate observaţiile telescopice şi video, iar pentru observaţiile vizuale şi foto trebuie să se ţină seama că din aceasta sursă de meteori au fost raportaţi şi bolizi ocazionali cu viteza mică. Faptul că radiantul acestui curent este aproape staţionar se datorează poziţiei sale în apropiere de Polul Nord ecliptic din Draco. În trecut s-a sugerat o variaţie a activităţii acestui curent, probabil cuplată cu o periodicitate în observare de bolizilor, dar sunt necesare mai multe date despre acest curent care este deseori ignorat în august, datorită Perseidelor.

Aurigide

α-Aurigide (AUR)

Active: 	25 august — 8 septembrie; Maxim: 1 septembrie, 6h30m UT (λ = 158°6); ZHR = 7;
Radiant: 	α = 84°, δ = +42°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;




v∞ = 		66 km/s; r = 2.6;
TFC: 		α = 052°, δ = +60°; α = 043°, δ = +39° şi α = 023°, δ = +41° (β > 10° S).

Curentul meteoric α-Aurigide este unul dintre curenţii importanţi ai emisferei de nord şi care pare să fie parte dintr-o serie de surse de meteori puţin studiate cu radianţi în Taur, Perseu, Cassiopeia şi Auriga, active de la sfârşitul lui august până în octombrie. Un posibil nou radiant în Aries a fost raportat independent de observatorii britanici şi italieni la sfârşitul lui august 1997. Atât curentul α-Aurigidelor, cât şi cel al δ-Aurigidelor localizat în aceeaşi zonă au fost de curând investigaţi de analiştii Audrius Dubietis şi Rainer Arlt, folosind datele standard IMO din 1986 încoace şi parametrii acestor curenţi au fost actualizaţi corespunzător.

Dintre aceste două surse detectate, α-Aurigidele sunt mai active, cu scurte izbucniri neaşteptate care au dat EZHR-uri de ~ 30 — 40 în 1935, 1986 şi 1994. Totuşi, aceşti curenţi nu au fost observaţi în mod regulat până foarte recent şi alte izbucniri ar fi putut trece neobservate. Spre exemplu, numai trei observatori au văzut izbucnirile din 1986 şi 1994!

δ-Aurigidele reprezintă probabil o combinaţie a două surse minore de meteori separate, dar foarte posibil înrudite, Perseidele de septembrie şi δ-Aurigidele, ale căror activităţi şi radianţi se suprapun efectiv unul peste altul. Aceşti curenţii nu pot fi discernuţi de către observatorii vizuali, care sunt sfătuiţi să aplice parametrii listaţi în tabelul de lucru (tabelul 5), cu toate că aceştia derivă în principal din faza de septembrie a Perseidelor. Faza δ-Aurigidelor pare să ofere un maxim mai slab în jurului lui λ = 181° (24 septembrie 2006; ZHR ~ 3, r = 2.5).

Radianţii din şi de lângă constelaţia Auriga ating înălţimi potrivite pentru observaţii după orele 23h — 0h, ora locală. În consecinţă, maximul α-Aurigidelor de pe 1 septembrie este favorizat, deoarece Luna la câteva zile după Primul Pătrar, va apune cu mult înainte ca maximul curentului să aibe loc. Condiţiile de observaţie vor fi încă mai favorabile pentru maximul posibil δ-Aurigidelor de pe 24 septembrie cu o Lună aflată la câteva zile după Luna Nouă. În special apreciate ar fi datele telescopice care să examineze toţi radianţii din această regiune a bolţii cereşti şi care să observe simultan β-Cassiopeidele, dar şi observaţiile foto, video şi vizuale (prin trasare) sunt şi ele de asemenea binevenite.

Piscide (SPI)

Active: 	1 — 30 septembrie; Maxim: 20 septembrie (λ = 177°); ZHR = 3;
Radiant: 	α = 005°, δ = -01°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;




v∞ = 		26 km/s; r = 3.0;
TFC: 		α = 340° to 020°, δ = -15° to +15°,
 		alegeţi perechi separate între ele de circa 30°în α (β any).

Audrius Dubietis a analizat, pentru Piscide (cunoscute mai de mult sub numele de Piscidele de sud; dar nici un alt radiant Piscide nu a fost clar definit ca fiind activ vizual timp de mai mulţi ani), datele IMO din 1985 — 99 şi de la începutul lui 2001, care au confirmat în mare parte că detaliile deţinute până în prezent despre acest curent sunt corecte, inclusiv faptul că Piscidele sunt un alt curent minor puţin observat! Radiantul său, în apropierea maximului preconizat, este foarte aproape de punctul de echinocţiu de primăvară de pe bolta cerească şi, ca urmare, poate fi observat la fel de bine din ambele emisfere pe tot parcursul nopţilor din apropierea echinocţiului din septembrie. În acest an, Luna Nouă din septembrie promite condiţii perfecte de observaţii. Pentru studierea Piscidelor, tehnicile telescopice şi video pot fi utilizate cu folos, împreună cu observaţiile vizuale folosind metoda trasării.