Activitatea meteorică se va intensifica în aprilie — mai cu maximele curenţilor Lyride şi π-Puppide la sfârşitul lui aprilie şi apoi η-Aquaridelor la începutul lui mai, toate în condiţii favorabile observaţiilor, fără prezenţa Lunii. Spre sfârşitul lunii mai şi pe tot parcursul lunii iunie, majoritatea curenţilor meteorici sunt activi în timpul zilei, cu şase maxime de curenţi. Deşi în anii trecuţi au fost raportaţi, din observaţii vizuale făcute în zonele tropicale şi ale emisferei sudice, şi câţiva meteori aparţinând o-Cetidelor şi Arietidelor, ZHR-urile acestor curenţi nu au putut fi calculate cu precizie. Pentru observaţiile radio ale acestor curenţi meteorici, momentele teoretice de maxim, în timp universal, sunt următoarele: Piscidele de aprilie — 20 aprilie, 15h; δ-Piscide — 24 aprilie, 15h; ε-Arietide — 9 mai, 13h; Arietidele de mai — 16 mai, 14h; o-Cetide — 20 mai, 13h; Arietide — 7 iunie, 16h; ζ-Perseide — 9 iunie, 16h; β-Tauride — 28 iunie, 15h. Semnale de la majoritatea acestora pot fi găsite în bazele de date radio din 1994 — 2004, deşi câţiva dintre aceşti curenţi sunt dificil de separat individual datorită apropierii de alţi radianţi. De exemplu, maximele Arietidelor şi ζ-Perseidelor tind să se suprapună unul peste altul, producând un semnal radio puternic pentru câteva zile la începutul lui iunie. Există indicaţii că maximele acestor doi curenţi se produc cu o zi mai târziu decât predicţiile anterioare. Observaţiile vizuale pot continua cu urmărirea curenţilor din complexele ecliptice. Sunt posibile câteva Virginide până la mijlocul lui aprilie, după care va urma curentul minor al Sagittaridelor cu maximul prognozat în mai — iunie. Pentru observatorii din emisfera nordică, Luna nu va afecta decât foarte puţin observarea Lyridelor de iunie, iar Luna Nouă face foarte favorabilă observarea potenţialul maxim al Boötidelor de iunie.
Lyride (LYR)
Active: 16 — 25 aprilie; Maxim: 22 aprilie, 16h30m UT (λ = 32°32, dar poate varia);
ZHR = 18 (poate varia, până la 90);
Radiant: α = 271°, δ = +34°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;
v∞ = 49 km/s; r = 2.9;
TFC: α = 262°, δ = +16° şi α = 282°, δ = +19° (β > 10° S).
Audrius Dubietis şi Rainer Arlt au publicat, în 2001, un studiu detaliat al Lyridelor luând în considerare rezultatele IMO din 1988 — 2000. Acest studiu reprezintă cea mai detaliată examinare a Lyridelor din zilele noastre. Au fost găsite câteva aspecte noi ale acestui curent, dintre care cel mai important ar fi acela că momentul de maxim a fost redefinit ca fiind variabil de la un an la altul între λ = 32°0 şi 32°45 (adică pe 22 aprilie 2006, 8h40m — 19h00m UT), cu un moment de maxim ideal la λ = 32°32. Deşi valoarea maximă medie a ZHR-ului acestui curent în ultimii cincisprezece ani a fost 18, valoarea maximă reală a variat în funcţie de momentul producerii maximului. Un maxim de activitate produs la momentul ideal a determinat cea mai mare valoare a ZHR-ului, de ~ 23. Cu cât maximul atins s-a îndepărtat de acest moment ideal, cu atât valorile ZHR-urilor au fost mai reduse, până la ~ 14. (Ultimele rate foarte mari s-au produs în afara intervalului examinat, în 1982 deasupra SUA, când a fost înregistrat un ZHR de scurtă durată, de 90). Deşi, în general, s-a considerat că acest curent are un maxim scurt, chiar "ascuţit", cercetările menţionate mai sus au dovedit că lungimea maximului curentului este de asemenea variabilă. Acest lucru a fost determinat comparându-se cât timp ZHR-urile au avut valori mai mari decât jumătate din valoarea maximă, aşa-numitul timp la "Full-Width-Half-Maxim". Valoarea acestui timp a variat de la 14,8 ore în 1993 la 61,7 ore în 2000, cu o valoare medie de 32,1 ore. Cele mai bune rate sunt în general atinse numai pentru câteva ore. Un alt aspect descoperit, şi care a confirmat datele de la începutul secolului XX, a fost acela că, ocazional, atunci când ratele ating cele mai mari valori, Lyridele produc o creştere de scurtă durată a numărului meteorilor puţin strălucitori. Per ansamblu, imprevizibilitatea curentului în oricare dintre ani a făcut să merite urmărirea acestuia, întrucât nu putem spune când va avea loc următoarea sa manisfestare neobişnuită.
Deşi Lyridele pot fi cel mai bine urmărite din emisfera nordică, sunt vizibile şi din multe locaţii aflate la nord sau la sud de ecuator şi pot fi subiecte potrivite pentru toate formele de observare. Observaţii utile pot fi făcute cu succes după ora 22h30m, ora locală, pentru că radiantul curentului se va ridica pe cer în timpul nopţii. Luna, trecută de ultimul pătrar, va răsări dimineaţa între ~ 2h30m şi 3h30m, ora locală, pe 22 aprilie, oferind un cer întunecat observatorilor nordici înainte de apariţia acesteia. Pentru emisfera sudică, Luna răsare mai devreme, între miezul nopţii şi ora 1, permitând deci şi aici observaţii ce ar putea fi utile. Momentul de maxim ideal, dacă va avea loc din nou, va fi cel mai bine văzut la est de Asia Centrală către Orientul Îndepărtat şi Australia, dar, după cum s-a menţionat mai sus, sunt foarte posibile şi alte momente de maxim.
π-Puppide (PPU)
Active: 15 — 28 aprilie; Maxim: 23 aprilie, 21h30m UT (λ = 33°5);
ZHR = periodic, până la 40;
Radiant: α = 110°, δ = -45°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;
v∞ = 18 km/s; r = 2.0;
TFC: α = 135°, δ = -55° şi α = 105°, δ = -25° (β < 20° N).
Acest curent de meteori este un curent tânăr, produs de cometa 26P/Grigg-Skjellerup, a cărui activitate a fost detectată începând din 1972. Maxime notabile de scurtă durată de aproximativ 40 de meteori pe oră au avut loc în 1977 şi 1982, în ambele situaţii când cometa s-a aflat la periheliu. Înainte de 1982, activitatea detectată a fost foarte slabă. În 1983 a fost raportat un ZHR de aproximativ 13, sugerând probabil că materialul cometei a început să se împraştie mai departe de orbita cometei, aşa cum prezice şi teoria. Ultima dată cometa Grigg-Skjellerup s-a aflat la periheliu la sfârşitul lui 2002, dar în aprilie 2003 nu s-a detectat nimic semnificativ datorită acestui fapt. Următoarea trecere a cometei la periheliu va avea loc în 2008, deci activitatea meteorică din acest an nu va fi deloc promiţătoare. Cu toate acestea, urmărirea curentului în mod regulat în timpul activităţii sale, este vitală pe viitor, întrucât rapoartele primite pentru acest curent meteoric au fost sporadice şi maximele de scurtă durată ar fi putut trece neobservate.
π-Puppidele se pot vedea cel mai bine din emisfera sudică cu observaţii utile practic înainte de miezul nopţii, deoarece după ora 1, ora locală, radiantul coboară foarte jos şi apune. Pe 23 aprilie Luna, trecută de ultimul pătrar, va răsări şi ea mai târziu de ora 1, ora locală, creând astfel condiţii perfecte de observare. Dacă momentul de maxim prezis ar fi corect, locaţiile cele mai bine plasate pentru observarea acestui curent ar fi cele din sudul Africii. Până acum au fost colectate date vizuale şi radio despre acest curent, dar natura lentă şi strălucitoare a meteorilor săi face ca π-Puppidele să fie subiecte ideale şi pentru observaţiile foto. Nu au fost raportate încă date telescopice şi video pentru acest curent meteoric.
η-Aquaride (ETA)
Active: 19 aprilie — 28 mai; Maxim: 6 mai, 6h UT (λ = 45°5);
ZHR = 60 (variabil periodic, ~ 40 — 85);
Radiant: α = 338°, δ = -01°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;
v∞ = 66 km/s; r = 2.4;
TFC: α = 319°, δ = +10° şi α = 321°, δ = -23° (β < 20° S).
Acest curent este unul frumos şi bogat în meteori, asociat cu cometa 1P/Halley, ca şi Orionidele din octombrie, dar vizibil pentru numai câteva ore înaintea zorilor, în special în zonele tropicale şi din emisfera sudică. În ultimii ani, câteva rezultate semnificative au provenit din locaţii din jurul latitudinii de 40° N. Meteori ocazionali au fost raportaţi şi de la latitudini mai nordice, dar ar fi foarte benefic dacă activitatea observaţională s-ar intensifica.
Meteorii acestui curent sunt strălucitori şi au viteze mari, lăsând urme strălucitoare şi persistente, făcând să merite aşteptarea ridicării pe cer a radiantului. Deoarece radiantul este destul de jos, η-Aquaridele tind să aibe traiectorii foarte lungi, care pot determina observatorii să subestimeze vitezele unghiulare ale meteorilor, deci este nevoie de o atenţie mărită pentru efectuarea acestor observaţii.
Un maxim relativ extins, uneori cu număr variabil de submaxime, are loc de obicei la începutul lui mai. Analizele recente ale IMO, bazate pe datele colectate între anii 1984 şi 2001, au arătat că ZHR-urile sunt în general peste 30 între 3 — 10 mai şi că cele mai mari valori ale ZHR-ului sunt variabile pe o scală de 12 ani. Următorea valoare maximă a ZHR-ului ar trebui să aibe loc între 2008 — 2010, dacă acest ciclu influenţat de planeta Jupiter este respectat. Conform acestei teorii, ZHR-urile vizuale ar trebui să fie în jur de 50 — 60 în acest an. În orice caz, Luna, trecută de primul pătrar în emisfera sudică, de pe 5 — 6 mai, va apune cu mult înainte ca radiantul să fie vizibil. În studiul acestui curent pot fi folosite toate formele de observaţie, observaţiile radio permiţând urmărirea curentului dimineaţa, chiar şi din latitudini nordice. Radiantul atinge înălţimea maximă la ora 8, ora locală.
Lyridele de iunie (JLY)
Active: 11 — 21 iunie; Maxim: 16 iunie (λ = 85°); ZHR = variabil, 0 — 5;
Radiant: α = 278°, δ = +35°;
Mişcarea Radiantului: 10 iunie α = 273°, δ = +35°,
15 iunie α = 277°, δ = +35°,
20 iunie α = 281°, δ = +35°;
v∞ = 31 km/s; r = 3.0.
Această posibilă sursă de meteori nu apare pe lista actuală de curenţi meteorici vizuali a IMO, întrucât în afara unor activităţi observate din emisfera nordică în anii '60 (prima dată în 1966) şi anii '70, evidenţa că acest curent ar exista, este practic nulă. Deşi în 1996, câţiva observatori au raportat independent câteva Lyride de iunie, totuşi o activitate bine definită nu a fost înregistrată. În timpul maximului estimat, Luna se va afla la câteva zile după Lună Plină şi va răsări cu o jumătate de oră înaintea de miezul nopţii, ora locală, astfel încât toţi observatorii sunt îndemnaţi să verifice activitatea acestui curent pe cerul întunecat dinaintea răsăritului de Lună. Radiantul este situat la câteva grade sud de Vega (α Lyrae), deci este foarte bine văzut în nopţile scurte ale emisferei nordice. De notat însă că în literatură există discrepanţe în ceea ce priveşte poziţia radiantului. Toţi posibili meteori ai Lyridelor de iunie ar trebui trasaţi cu grijă, acordându-se o atenţie deosebită la estimarea vitezelor aparente ale meteorilor. Confirmări sau infirmări ale activităţii acestui curent meteoric prin mijloace foto sau video ar fi de asemenea binevenite.
Boötidele de iunie (JBO)
Active: 26 iunie — 2 iulie; Maxim: 27 iunie, 14h00m UT (λ = 95°7);
ZHR = variabil, 0 — 100+;
Radiant: α = 224°, δ = +47°; Mişcarea Radiantului: vezi Tabelul 6;
v∞ = 14 km/s; r = 2.2;
TFC: α = 156°, δ = +64° şi α = 289°, δ = +67° (β = 25° — 60° N).
În urma întoarcerii neaşteptate din 1998 a acestui curent, când au fost înregistrate ZHR-uri de 50 până la 100+ pentru mai mult de jumătate de zi, acest curent meteoric a fost adăugat din nou pe lista IMO de curenţi meteorici vizuali. O izbucnire de intensitate similară, dar cu ZHR-uri de ~ 20 — 50 a fost observată pe 23 iunie 2004, o dată situată înaintea activităţii înregistrate până atunci. Toţi observatorii sunt încurajaţi să urmărească acest curent pe toată perioada de activitate estimată, deoarece izbucnirile ar putea reveni pe viitor. Numai trei întoarceri bine definite au fost detectate înainte de 1998, în 1916, 1921 şi 1927 şi rapoartele neseminificative din perioada 1928 — 1997 au dus la concluzia că probabil meteoroizii asociaţi acestui curent nu vor mai întâlni traiectoria Pământului. Dinamica acestui curent meteoric este puţin înteleasă, cu toate că modelele teoretice recente au îmbunătăţit perceperea noastră. Cometa părinte a acestui curent este 7P/Pons-Winnecke cu o orbită care în momentul apropierii maxime de orbita Pământului, se află la o distanţă de aproximativ 0,24 unităţi astronomice în afara orbitei Pământului. Întoarcerile din 1998 şi 2004 s-au produs datorită materialului împrăştiat de cometă în trecut şi care acum se află pe orbite uşor diferite de cea a cometei. Urmele de praf lăsate la diferite întoarceri la periheliu de-a lungul secolului XIX par să fie responsabile de ultimele două izbucniri importante. Nu există predicţii actuale pentru o posibilă activitate în 2006, dar condiţiile vor fi ideale pentru toate formele de observare, întrucât pe 25 iunie va fi Lună Nouă. Radiantul se află la o înălţime propice pentru majoritatea latitudinilor nordice medii în nopţile scurte de vară din emisfera nordică, de aceea vă rugăm să fiţi activi pe durata activităţii prezise pentru acest curent meteoric.
