Calendarul Curenţilor Meteorici

Calendarul curenţilor meteorici este întocmit de Alastair McBeath pe baza informaţiilor culese din "IMO Monograph No.2: Handbook for Visual Meteor Observers", editat de Jurgen Rendtel, Rainer Arlt şi Alastair McBeath, IMO, 1995, şi pe baza altor materialele adiţionale extrase din analizele de date colectate ulterior. Calendarul este tradus şi adaptat în limba română de Simona Văduvescu şi corectat/adaptat din punct de vedere tehnic de Valentin Grigore, reprezentanţi ai Societăţii Astronomice Române de Meteori (SARM).

Acest calendar este de asemenea disponibil în limbile engleză, rusă, franceză, spaniolă, slovacă, sârbă şi bulgară şi este împărţit în patru perioade corespunzătoare anotimpurilor anului. Calendarul curenţilor meteorici poate fi de asemenea descărcat şi în format PDF.

La baza calendarului de curenţi meteorici stă lista actuală de curenţi meteorici vizuali (în engleză), întocmită în urma actualizării regulate din analize ce folosesc baza de date de meteori vizuali (Visual Meteor Database-VMDB) a IMO, cea mai precisă listă de acest fel disponibilă la ora actuală pentru observaţiile de meteori cu ochiul liber. Această listă nu poate fi nici ea completă datorită faptului că avem de-a face de-a lungul anului cu mulţi curenţi meteorici care nu pot fi detectaţi vizual dintre care unii pot fi separaţi de meteorii sporadici doar prin mijloace foto, radar, telescopice sau observaţii video.

Scopul IMO este de a încuraja, colecta, analiza şi publica datele combinate ale observaţiilor de meteori obţinute din locaţii de pe tot globul pentru a aprofunda înţelegerea activităţii de meteori detectabili de pe suprafaţa Pământului. Rezultatele obţinute numai din câteva locaţii nu pot oferi niciodată o înţelegere totală a activităţii, dar datorită eforturilor multor observatori IMO din întreaga lume, din 1988 până astăzi, construirea unei imagini mai bune şi mai complete despre fluxul meteoroidic poate fi realizată. Pentru aceasta, toţi cei interesaţi de meteori, oriunde s-ar afla şi orice metode ar folosi pentru a înregistra activitatea meteorică, ar trebui să urmeze procedura standard de observaţii a IMO atunci când prelucrează şi trimit informaţiile comisiei corespunzătoare pentru analiză.

Cele mai populare tehnici de observaţie a meteorilor rămân cele vizuale şi fotografice (dacă vremea permite), cu toate că ambele sunt afectate de prezenţa Lunii. Observaţiile cu ajutorul telescopului sunt mai puţin populare, dar permit obţinerea de detalii fine asupra structurii radianţilor şi permit de asemenea detectarea cu precizie a curenţilor cu activităţi foarte scăzute. Metodele video continuă să fie aplicate din ce în ce mai mult, iar în ultimii ani au început să producă rezultate considerabile. Aceste metode au atât avantajele cât şi dezavantajele lor proprii, la fel ca observaţiile fotografice şi telescopice, cât şi altele în plus, dar prezintă o importanţă crescândă. Observaţiile radio pot fi utilizate oricând, indiferent de nori, lumina Lunii sau zilei, şi oferă singurul mod în care observaţiile de meteori pot fi realizate 24 de ore pe zi pentru majoritatea latitudinilor. Împreună, toate aceste metode acoperă aproape întreaga gamă de mărimi ale meteoroizilor, de la cei mai mari bolizi (folosind fotografierea întregului cer, înregistrările video sau observaţiile vizuale) până la granule de praf ce produc doar meteori slabi detectabili telescopic sau radio.

Oricum şi oriunde aţi putea să observaţi, vă dorim tuturor mult succes şi aşteptăm cu mult interes datele voastre. Raportaţi rezultatele voastre la adresa de e-mail: sarm.meteori@gmail.com. Cer senin!